Acasa Planeta HR Organisational Development Primul pas către impunerea unor limite sănătoase

Primul pas către impunerea unor limite sănătoase

19 min citire
0
0
987

Discutăm despre „quiet quitting“ și ca modalitate de a impune limite sănătoase la job, care să ne ajute mai mult când vine vorba de a ne bucura de viața personală. Doar că acestea reprezintă o consecință a unor introspecții sănătoase pe care fiecare dintre noi ar fi benefic să le avem, după cum punctează Ana Cristina Predescu, psiholog clinician, psihoterapeut și trainer la Centrul Medical Bellanima. Așadar, primul pas ar fi o autoanaliză serioasă, în scopul de a ne clarifica dorințele, nevoile (personale și financiare) și modalitățile funcționale prin care putem ajunge acolo unde ne dorim să fim. Dar atenție la capcane!

„Capcanele în care putem pica foarte ușor sunt în primul rând tiparele noastre de gândire. Comparația inechitabilă cu ceilalți și etichetarea pot fi două dintre ele. Acestea fac referire la niște stiluri de gândire iraționale și disfuncționale. De exemplu, în momentul în care aleg să mă compar cu o persoană cu mult mai multă experiență decât mine, rezultatul acestei comparații mă face să mă simt incapabil sau inutil. E important să încerc să identific dacă este reală comparația pe care o fac. Odată apărută etichetarea, creierul reține informația pe care eu i-am oferit-o despre mine și automat provoacă emoții – tristețe, anxietate, dezamăgire, stres, etc. Comportamental de asemenea vor fi consecințe – apatie, scăderea concentrării atenției, scăderea performanței. Toate astea nu fac decât să-mi întărească gândul inițial și astfel cad în capcana unui cerc vicios. Pot ajunge în final să suprageneralizez, de exemplu să cred că eu NICIODATĂ nu mă descurc. Aici limitele se pot pierde din vedere. Ori intru în extrema în care dau prea mult și mă epuizez, ori renunț pentru că am convingerea greșită că nu sunt în stare. De reținut că ambele sunt determinate de convingerile inițiale nerealiste“, subliniază Ana Cristina Predescu.

CE SE AFLĂ LA EXTREME? DAR ÎNTRE EXTREME?

„Quiet quitting“ poate fi perceput și ca un răspuns direct la burnout. Doar că ambele atitudini par a fi mai degrabă niște extreme nesănătoase. Așadar, ce mindset și „reguli“ psihologice ne putem seta astfel încât să ajungem la o raportare asumată și eficientă în ceea ce privește munca? Ana Cristina Predescu ne amintește că este important să ne dăm seama în primul rând că rolul profesional face parte din viața noastră de zi cu zi – la fel cum suntem și în rol de părinte, copil, soț/ie, prieten etc.

Apoi, este necesar să realizăm și că burnoutul nu se exclude chiar dacă implicarea la locul de muncă este scăzută. „În opinia mea, quiet quitting are la bază lipsa de motivație, entuziasm, plăcere pentru ceea ce facem. Implicit, stresul apare chiar dacă efortul este mai scăzut pentru că lipsesc satisfacția și recompensa. Astfel, starea de copleșeală emoțională se poate instala și în asemenea condiții. Ele nu se exclud reciproc, ba chiar tind să cred că se întăresc una pe cealaltă de multe ori“, susține Ana Cristina Predescu.

Dar ca să evităm astfel de situații, cel mai important este să găsim un echilibru eficient în planurile vieții zilnice: personal, familial, profesional. „Mindsetul eficient este unul care are la bază echilibrul. Acesta diferă la fiecare dintre noi în funcție de nevoile și dorințele fiecărei persoane raportate la aspirații și valori. Asumarea are legătură cu conștientizarea eficientă care răspunde la întrebarea: ce mă motivează să aleg angajatorul X sau jobul Y?“, menționează psihologul.

O tehnică utilă ar fi să realizăm o listă cu costuri și beneficii pentru alegerile pe care le facem. După ce am înțeles ce stă în spatele alegerilor noastre, ar fi bine să comunicăm cu angajatorul/managerul. „De multe ori, oamenii au senzația că nevoile/dorințele lor sunt lucruri de bun-simț dar, în realitate, noi toți percepem diferit și nimeni nu citește gânduri“, adaugă Ana Cristina Predescu. Echilibrul poate face referire și la faptul că locul de muncă presupune, pe lângă drepturi și nevoi pe care le comunicăm, și obligații pe care le avem. Psihologul spune că am putea face pace între cele două într-o manieră eficientă, fiind flexibili și identificând soluții – dar pentru aceasta este nevoie de adaptabilitate și deschidere.

CUM POATE FI CREAT UN SPAȚIU DE SIGURANȚĂ PSIHOLOGICĂ LA LOCUL DE MUNCĂ

De cealaltă parte, pentru a preveni scăderea nivelului engagementului, angajatorii pot crea un spațiu de siguranță psihologică și pot identifica motivațiile potrivite pentru angajatori, astfel încât să existe un nivel de implicare echilibrat al ambelor părți. În acest caz, esențial este ca angajatorul să-și cunoască angajații. „Este importantă evaluarea atentă a nevoilor angajaților pentru a înțelege ce este important pentru ei, ce nevoi au și ce fel de soluții ar fi dispuși să acceseze. Evaluarea angajatului nu înseamnă că este un angajat bun sau rău, ci înseamnă cunoașterea și identificarea resurselor și abilităților fiecărei persoane în funcție de tiparele de personalitate, de ceea ce o motivează, de rolul pe care îl are în echipă și așa mai departe“, explică Ana Cristina Predescu.

Ea adaugă că este esențial să ne adaptăm la schimbările venite odată cu pandemia și la noul mindset al individului. Lucratul de acasă ne-a schimbat perspectiva oricât am vrea să negăm. Pe angajator l-ar ajuta să fie &exibil și săși schimbe la nevoie abordarea și așteptările. Totodată ar putea lua în calcul nevoile de wellbeing ale angajaților. Dar dacă acțiunile sunt doar formale, angajatul simte asta și automat lipsa de motivație se menține sau poate crește, avertizează psihologul. Nu în ultimul rând, o nevoie extrem de importantă a oamenilor este raportată la satisfacerea nevoilor financiare, cu atât mai mult în ultima perioadă a scumpirilor. „Presiunea la locul de muncă, lipsa ascultării active a angajatului, asociate cu lipsa motivației financiare cred că pot fi un drum sigur către quiet quitting“, sumarizează Ana Cristina Predescu.

Concret, angajatorii pot începe prin a respecta timpul alocat muncii pentru angajați. Inboxul plin luni de dimineața, cu e-mailuri trimise seara în afara programului sau în weekend, poate reprezenta o altă sursă de stres majoră. Stârnește anxietate, stres, teama că nu va termina taskurile în timp util și de aici scade implicit motivația pentru tot restul zilei sau se consumă prea multe resurse direct de la prima oră și nu mai sunt resurse disponibile pentru a doua parte a zilei de muncă. Psihologul atrage atenția și asupra meetingurilor „interminabile“, pe o durată mai mare de jumătatea programului pe zi, care obosesc foarte tare, scad interesul și în consecință performanța pentru restul zilei: „Mă gândesc că ar fi util de identificat o strategie în care un meeting să nu depășească 30 de minute. Înțeleg că sunt necesare și perioade mai îndelungate de discuții și dezbateri, dar să nu se creeze un obicei, pentru că observăm cu toții cum a scăzut concentrarea oamenilor în ultimii 3 ani în astfel de activități“.

Ana Cristina Predescu spune că în ajutorul oamenilor ar mai putea veni diferitele activități de relaxare, care pot fi accesate în cadrul clădirii în care își desfășoară activitatea, cum ar fi o sală de fitness cu diferite clase de yoga, cursuri de dans, zumba, o cameră de relaxare etc. Toate acestea ar putea conduce la asocierea unei activități plăcute în mediul profesional. De asemenea, ar fi benefice programe de psiho-educație raportate la sănătate mintală și dezvoltare personală pentru oameni, având ca scop identificarea nevoilor, dorințelor, emoțiilor, frustrărilor. „Este important ca aceste programe să fie interactive și nu doar prezentări de content. Teoriile sunt astăzi la îndemâna oricui are curiozitatea să caute. Gestionarea ghidată a emoțiilor de către un specialist psiholog/psihoterapeut consider că ar fi mult mai de impact și mai benefică. Suplimentar, aceste programe pot fi implementate și în cadrul departamentelor HR și management, pentru a li se explica nevoile identificate ale angajaților. Eu cred cu tărie că aceste programe devin o necesitate pentru companii și pot ajuta creșterea performanței și productivității angajaților“, reliefează psihologul.


„QUIET QUITTING“ ESTE DESPRE GĂSIREA UNUI ECHILIBRU FUNCȚIONAL

  • Cred că acest tipar comportamental este doar o adaptare a noastră la ceea ce trăim. Accesul la informație ne face să ne dorim mai mult, să înțelegem că avem mai multe drepturi, dar cred că uneori uităm ce este esențial de fapt: ECHILIBRUL!
  • Viitorul ne rezervă cel mai probabil schimbări la care atât angajații, cât și angajatorii vor fi nevoiți să se adapteze și cu cât &exibilitatea și adaptabilitatea vor apărea mai repede, cu atât mai mult va fi câștig de ambele părți.
  • Până la urmă, joburile ne alimentează imaginea de sine, sentimentele de valoare personală, iar asta este valabil și pentru angajat, și pentru angajator. Pentru creșterea performanței este esențial să ne identificăm în mod reciproc nevoile și să le tratăm cu respectul cuvenit.

Dacă 2021 poate fi considerat un an de sedimentare a schimbărilor apărute după debutul pandemiei, 2022 a adus noi provocări și incertitudini. După toate schimbările din anii precedenți, angajații români s-au concentrat cel mai mult în acest an pe creșterea veniturilor pentru a face față scumpirilor (25%), pe găsirea unui nou job (20%), pe dezvoltarea profesională în cadrul poziției actuale (13%), pe regăsirea satisfacției la job (10%), pe evitarea burnout-ului (8%) și pe păstrarea jobului actual (6%), potrivit unui sondaj BestJobs din octombrie. În perspectivă, o treime dintre angajați spun că și-ar pierde motivația dacă angajatorul nu le-ar mări salariul astfel încât să compenseze scumpirile. Ceilalți au menționat lipsa aprecierilor (17%), stresul (16%), lipsa de împlinire la job (11%) și volumul prea mare de muncă (7%) printre cauzele demotivării.

ANA CRISTINA PREDESCU, psiholog clinician și psihoterapeut la Centrul Medical Bellanima.


Acest material a fost preluat din Revista HR Manager cu numărul 72.

Pentru a viziona un preview al revistei, click aici.

Pentru abonare, click aici.

Comentarii

Incarcati mai multe articole similare
Incarcati mai multe dupa Pescaru Constantin
Incarcati mai multe in Organisational Development

Lasă un răspuns

Verificati De asemenea

Săptămâna de lucru de 4 zile: un drum spre libertate?

Privind dincolo de cifre și statistici, săptămâna de lucru de 4 zile pare să ofere un peis…