de IULIAN PATRASCANU
Fiecare dintre partile unui raport de munca raspunde fata de cealalta pentru prejudiciile create direct sau indirect (de ex. distrugerea unui bun proprietatea partii sau atragerea unei raspunderi civile, administrative, comerciale in sarcina celeilalte parti prin interactiunea cu un tert).
Raspunderea deriva din (ne)indeplinirea defectuoasa a unei obligatii pe care partea in culpa si-a asumat-o prin semnarea contractului individual de munca. Se disting astfel raspunderea salariatului fata de societate si raspunderea societatii fata de salariat.
A. Raspunderea salariatului fata de societate
Poate aparea in situatii precum:
(a) Crearea unui prejudiciu societatii ca urmare a unei fapte savarsite de salariat si imputabile acestuia;
(b) Crearea unui prejudiciu societatii ca urmare a unei omisiuni din partea salariatului, imputabile acestuia.
Pot fi considerate prejudicii: distrugerea/deteriorarea/pierderea unor bunuri ale societatii, angajarea raspunderii societatii fata de terti datorita actiunii/inactiunii salariatului, nerestituirea unor avansuri acordate salariatului pentru diferite deplasari, refuzul salariatului de a restitui o suma de bani incasata de acesta din greseala societatii, afectarea derularii activitatii societatii (de exemplu, prin pierderea unui client) etc.
a. Recuperea prejudiciului – fapta savarsita de salariat trebuie analizata din prisma atributiilor de serviciu. In acest sens, fisa postului trebuie sa prezinte cat mai pe larg atributiile si obligatiile postului si sa nu existe interpretari cu privire la domeniul de actiune al salariatului. Aceasta precizare este relevanta si sub aspectul stabilirii vinovatiei salariatului, intrucat acesta nu raspunde decat daca a avut reprezentarea clara a interdictiei anumitor fapte.
i. Ce poate pretinde societatea?
Societatea poate solicita salariatului acoperirea atat a prejudiciului suferit efectiv, cat si a beneficiului nerealizat (acel beneficiu care putea fi realizat, dar, datorita faptei salariatului, nu a mai fost obtinut).
ii. Cum se recupereaza prejudiciul?
Codul muncii prevede doua posibilitati: (a) prin acordul partilor (caz in care se redacteaza o „nota de constatare si evaluare a pagubei) sau (b) prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, in lipsa acordului partilor.
Varianta prin acordul partilor, desi pare facila, intampina dificultati practice prin limitarea de catre legiuitor a valorii sumei la echivalentul a cinci salarii minime brute pe economie. Practic, daca prejudiciul depaseste…
Articol publicat integral in revista HR Manager, nr. 23, septembrie 2012. Pentru a putea citi articolul in intregime, va asteptam sa va abonati la revista HR Manager.
Iulian Patrascanu, Managing Partner Fine Law
Comentarii
Pe aceeasi tema

Munca on call. Aspecte practice
December 17, 2020
Concedierea colectivă, adevăr sau provocare?
November 12, 2020
Relațiile de muncă în stare de alertă
November 04, 2020
Câteva considerații privind munca prin agent de muncă temporară
September 23, 2020
Flexibilitatea pieței muncii, de la realitate la necesitate
September 15, 2020