de CRISTINA NICULE
Tango = procesul prin care trece atat trainerul, cat si participantul in cadrul unui Program de Dezvoltare a abilitatilor de conducere si/sau relationare. Tango-ul poate avea doar o singura coregrafie sau mai multe: poate fi doar un singur training sau un program mai complex (cu sesiuni de coaching individual, de grup, sesiuni de follow-up, workshop-uri etc).
Partenerul 1 (in tango, Baiatul) = cel care livreaza Programul de Dezvoltare. In tango-ul amintit, acest partener de dans este perceput ca „partenerul care conduce/ghideaza”. Ca si in tango, directionarea trebuie sa fie clara si totodata subtila. (pe parcursul dansului, Partenerul 1 trebuie sa tina cont de stilul si nevoile Partenerului 2). Capacitatea Partenerului 1 de a conduce dansul este incontestabila pentru calitatea finala a spectacolului.
Partenerul 2 (in tango, Fata) = reprezinta in metafora noastra participantul, care – din proprie initiativa sau din initiativa altora – a ajuns sa danseze… Ar fi bine ca rolul Partenerului 2 sa nu fie unul pasiv (doar sa receptioneze semnalele de la Partenerul 1) intrucat succesul dansului depinde si de implicarea sa in procesul propriu de dezvoltare.
Fata in fata cu propriile bariere
Bineinteles ca trainerul (consultantul / speaker-ul evenimentului) are o foarte mare contributie la succesul unei secvente de dezvoltare … ce ofera, cum ofera, dar sa mutam accentul si pe ceea ce poate face un participant la o astfel de sesiune astfel incat sa se ajunga la dezvoltare reala si la transformarea „pe bune” a unor abilitati, moduri de comportament, atitudini etc. Dincolo de celebrul „readiness” (a fi pregatit sa primesti o informatie) credem ca participantul trebuie sa treaca la nivelul urmator – „action”. Iar pentru asta se poate folosi de urmatoarele trei principii:
1. Cu mintea deschisa. Cel mai „urat” scenariu, pe scurt: compania te-a trimis pur si simplu la un curs de comunicare. Nu stii de ce. Tu crezi ca ai abilitati bune de comunicare. Nimeni nu ti-a spus ca ai avea de imbunatatit ceva la acest capitol. Esti si aglomerat, dar e obligatoriu sa participi pentru ca se tine cont la evaluarea finala… Efectiv te-a impins cineva pe scena sa dansezi tango si tu nu stii de ce te afli acolo, n-ai chef si nu te intereseaza. Care e cel mai bun lucru pe care-l poti face? Sa ramai pe scena, cu un grad de toleranta foarte mare pentru ceea ce urmeaza („daca tot ma aflu aici, ia sa vedem ce se intampla”). Nu uita, Partenerul 2 dintr-un tango isi desavarseste rolul atunci cand se lasa condus, ghidat.
2. Exprimarea asertiva a asteptarilor, dorintelor, nelamuririlor. Intr-un tango este important ca, inca de la primii pasi, partenerul care conduce sa te cunoasca – sa-ti stie limitele, asteptarile, nevoile etc. Intr-un Program de Dezvoltare tu, ca si participant, meriti sa ramai activ si sa-ti exprimi orice nelamurire din timp, orice cerere, sa adresezi intrebari, sa ceri lucruri specifice care te intereseaza, in asa fel incat consultantul sa se poata adapta cat mai repede profilului tau.
Este o pierdere de timp pentru toata lumea daca stai in asteptare pe toata perioada training-ului ca la final sa afirmi ca nu ti-au placut anumite lucruri, ca nu ai inteles anumite concepte, ca te-a deranjat ceva etc…
3. Activitate si dupa secventa de dezvoltare. Cineva mi-a spus ca Jim Bagnola (celebrul speaker pe teme de leadership) sustinea ca daca n-ai pus in aplicare in urmatoarele 48 de ore de dupa training conceptele discutate, degeaba te-ai dus la acel training.
Insista si iar insista
Procesul de dezvoltare din sfera „soft-skills” este similar cu devierea unui fluviu. Pana in momentul in care decizi sa schimbi ceva, „fluviul” si-a format deja un fagas clar, un anumit mod de a reactiona, de a se comporta. Ca sa-l deviezi este nevoie de multa energie, de exersari repetate pe noul drum, pana cand acesta devine batatorit iar apa o poate lua automat si natural pe noua cale. De aceea, primele exersari de abilitati si comportamente noi par nefiresti, ne-naturale si multi cedeaza in aceste momente.
Ce poti face concret este:
- Sa iti propui un numar de exersari pe zi sau pe saptamana (fie ca este vorba despre cum sa refuzi asertiv sau cum sa acorzi feedback constructiv sau cum sa reactionezi mai calm cand esti atacat etc);
- Sa iti creezi un jurnal al acestor exercitii si sa SCRII experientele prin care treci. Chiar daca pare adolescentin, metoda de a reflecta in scris la aceste exercitii este una dintre cele mai relevante (reflectarea in scris este mai structurata si permite, datorita ritmului mai lent, o mai buna constientizare a ceea ce am facut bine, a ceea ce am fi putut face diferit etc).
- Sa alegi o persoana de incredere (un coleg, un manager etc.) caruia sa-i atribui un rol de suport. Acestei persoane ii vei spune ce urmaresti si fata de ea iti va fi cel putin rusine daca n-ai facut ce ai zis… J . Persoana aceasta te va intreba periodic cum mai stai cu planul tau si unde ai ajuns. Daca e aproape de tine, te poate urmari si-ti poate da feedback.
Iar acum… un tango, va rog!
Cristina Nicule
Consultant senior, Danis Consulting
