Performance — 22 September 2014

de ANTONETA GALES

Mi s-a parut extrem de dificil sa scriu un articol despre vorbit. Chiar daca de fiecare data cand urmeaza sa vorbesc, ma gandesc foarte bine la ceea ce voi spune, chiar imi scriu discursul, mi-a fost greu sa concep acest articol. Sunt prea multe lucruri de zis cand vine vorba de… vorbit in public.

Exercitiu
Am tinut primul discurs pregatit ca atare in urma cu aproximativ 20 de ani, pe cand faceam primul curs de formare (unul dintre multele), imediat dupa terminarea facultatii. Lectorii erau din Germania si aveam un modul special de comunicare si de public speaking. Aveam o tema legata de dreptul de a vota al femeilor. M-am documentat, mi-am scris discursul pe care aproape ca l-am citit, desi nu asta intentionasem sa fac asta, si imi aduc aminte perfect de faptul ca m-am bucurat ca a trebuit sa vorbesc din spatele unui pupitru, pentru ca nu s-a vazut cat de tare imi tremurau picioarele.

A doua oara a fost la numai un an dupa aceea, pe cand faceam un alt curs si am vorbit despre miscarea sindicala si dreptul la asociere. Eram in Danemarca, formatorii au insistat ca trebuie sa vedem ce-am facut, asa ca am urmarit inregistrarea video a prezentarii. Prestatia a fost ceva mai buna, dar faptul ca aveam o camera de filmat atintita in fata a complicat lucrurile (macar nu am mai tremurat si nici nu am tras cu ochiul la hartii). Apoi, in 1997 am facut un curs de formare ca trainer cu un expert din Statele Unite, iar atunci camera de luat vederi deja nu a mai contat, pentru ca trecusera vreo zece zile si reusisem, in sfarsit, sa ma obisnuiesc si cu ea.

Conteaza foarte mult exercitiul. Cu cat va expuneti mai mult, cu atat veti vorbi mai bine. Consider ca este foarte greu, daca nu chiar imposibil, sa sustineti un discurs bun numai invatand despre asta, citind teorii peste teorii sau vorbind doar in oglinda. Este ca si cum ati vrea sa invatati sa inotati numai citind despre asta… candva tot va trebui sa sariti in apa si sa dati din maini.

Motivatie
Indiferent despre ce vorbiti, va trebui sa stiti foarte clar de ce anume o faceti. Pe de o parte, ce reprezinta subiectul respectiv pentru voi si, pe de alta parte, ce anume va determina acesta in ceilalti: cunoastere (atunci cand transmiteti informatii), actiune (atunci cand ii motivati pe ceilalti pentru a face ceva) sau, pur si simplu, stare de bine, ras sau relaxare (atunci cand spuneti ceva amuzant). Un discurs bun ar trebui sa aiba cate ceva din toate trei.
Mie imi place sa imi fixez obiective concrete pentru fiecare dintre prezentarile pe care le fac, stabilind, inca de la inceput, ce anume vor sti, vor face sau cum vor fi cei care ma asculta in momentul in care eu voi termina de vorbit.

Autenticitate
Cred ca este esential sa cunosc in detaliu subiectul despre care urmeaza sa vorbesc, sa imi fie apropiat si sa cred in ceea ce voi spune. Daca eu cred, ii pot face si pe ceilalti sa creada si sa ma urmeze. Daca nu cred, mai bine tac. Autenticitatea este ceva recomandabil si extrem de pretuit, care se simte. Este perceputa dincolo de cuvinte, dincolo de fraze sau de indemnuri. Ea este sau nu. Sinceritatea nu poate fi mimata. In cazul in care sunteti veritabili, publicul se apropie si se deschide…conditia este ca si voi sa faceti asta.

Cand am vorbit prima oara (despre sufragete) am transmis opinia mea despre niste femei curajoase care au luptat acum o suta de ani pentru drepturile lor politice. Spuneti ceva si despre voi atunci cand vorbiti, ascultatorii vor fi mult mai atenti.

Emotie
Se spune despre actori ca motivul principal care ii aduce pe scena este dependenta de a fi in centrul atentiei. Ca se hranesc din aplauze. Este posibil, dar eu cred ca dincolo de aceasta interpretare putin rautacioasa, motivul lor principal este bucuria de a atinge sufletele spectatorilor. Se creeaza un moment magic, o legatura profunda atunci cand o emotie exprimata de actor pe o scena ajunge in starea ei cea mai pura la cel din sala.

Actorii nu mimeaza, actorii traiesc, abia atunci are loc conectarea. Daniel Goleman, reputat cercetator al emotiilor si motivatiilor umane, spune in „Inteligenta sociala: o stiinta a relatiilor interumane” ca individul este setat genetic pentru conectare. Avem cu totii nevoie de apropiere si numai comunicarea onesta si autentica o poate indeplini. Am vazut numeroase prelegeri la conferinte si stiu ca singura modalitate prin care publicul evalueaza o prestatie de acest gen este emotia pe care vorbitorul reuseste sa o transmita. Atunci cand urmarim un discurs, dorim sa vedem ca celui care vorbeste ii pasa atat despre subiect cat si, cel putin in aceeasi masura, de publicul sau.

Conectare
S-a scris foarte mult despre cum ar trebui sa fie un discurs si recomand „Cum sa vorbim in public” a lui Dale Carnegie drept una dintre cele mai eficiente lecturi. Mai sunt nenumarate alte carti pe aceeasi tema, la fel de bune. Sunt prezentari despre cele mai importante elemente pentru succesul unui discurs: pregatire, continut, voce, ritm, limbaj nonverbal. Sunt toate extrem de adevarate. Daca ar fi atat de simplu, nu si-ar mai bate nimeni capul sa mai comenteze pe tema aceasta, ne-am rezuma sa citim ce avem de facut si am pune totul in practica, urmand ca ropotul de aplauze de la sfarsit sa fie de neoprit. Dar nu este. Pentru ca diferenta intre o insiruire de fapte sau de date, chiar daca este executata „ca la carte”, si comunicarea cu auditoriul este data de disponibilitatea vorbitorului de a se conecta cu publicul sau.
Actorul are de transmis emotii si exact asta face prin arta sa. Un vorbitor bun stie ce doreste sa comunice si sa determine in auditoriul sau si poate reusi doar daca transmite si emotia sa. Daca se deschide, daca este prezent, daca se aduce pe sine, sincer si autentic in fata tuturor. In momentul in care imi pregatesc discursul si mi-l schitez, adaptez continutul la toti cei care vor fi in sala, astfel incat pentru oricare dintre ei mesajul sa fie clar (cuvinte clare in limba uzuala).

In momentul in care vorbesc, e ca si cand toata sala ar fi un singur om pentru care sunt eu acolo si ma deschid ca om. O emotie de la suflet la suflet, de la om la om. La sfarsitul lunii mai, am fost speaker la evenimentul „11 eleven experiences”. Tinand de foarte mult timp o multime de cursuri si de prezentari, am crezut ca nu ma mai poate surprinde mare lucru. Eram obisnuita sa realizez o conexiune atunci cand aveam in sala 10, 20, chiar si o suta de participanti, dar nu m-am asteptat ca acelasi lucru sa se intample cu 300 de oameni. Le-am vorbit la 300 ca si cand ar fi fost unul si am simtit aceeasi conectare.

Final
Este esential sa va doriti sa spuneti ceva important si relevant pentru audienta voastra. Sa va pese de rezultatul discursului: ceea ce aduce auditoriului si sa fiti de acord sa riscati sa tremurati, sa cititi de pe foi, chiar sa va balbaiti, pentru ca daca veti fi autentici, veti avea succes. Va conta mai mult faptul ca sunteti acolo pentru ceilalti si le spuneti ceva interesant despre un subiect si despre voi, decat faptul ca ati avut ezitari. Si atunci se vor porni aplauzele.

 

 

 

 

 

Antoneta Gales
Co-fondator Sonas 

Articol publicat integral in revista HR Manager, nr. 34, august 2014. Va asteptam sa va abonati la revista, in format digital (e-paper) sau print.

Comentarii

Share

About Author

Roxana Maxim

(0) Readers Comments

Leave a Reply