de LORELAI MARCHIDAN
„Si ce o sa faca ei acum, Gerila, Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila…nu mai sunt o echipa?”, m-a oprit, curioasa, fiica mea din citit. Si recunosc, intrebarea ei m-a pus pe ganduri.
Poate ca aceste aventuri regasite in cartile de povesti nu sunt doar simple povesti. Poate ca ele nu reprezinta doar lupta dintre bine si rau, conturata prin intermediul unor personaje fantastice, asa cum am fost invatati la lectiile de limba si literatura romana. Poate ca e ceva mai profund acolo. Poate ca povestile bunicii ne-au invatat ceva despre viata si ne-au modelat felul de a fi si de a actiona…chiar si la locul de munca. Iata cum vad eu asemanarile:
1. Valoarea echipei. Povestea lui Harap Alb, de exemplu, incepe cu enuntarea obiectivului: unul dintre cei trei fii ai Imparatului trebuie sa ajunga peste Sapte Mari si Sapte Tari, la celalalt capat al pamantului, pentru a prelua imparatia unchiului lor. Testarea initiala seamana leit cu interviul situational si cu probele de lucru, iar ulterior Harap-Alb, alesul, are parte de mentori si coach-i foarte buni. De altfel, calul este cel care se detaseaza net! Inteligent, discret, el impartaseste din experienta sa atunci cand este nevoie. Mai tarziu, in drum spre atingerea obiectivului sau, Harap Alb reuseste sa isi atraga followeri: Gerila, Setila, Ochila, Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila.
Desi diferiti, el stie cum sa ii uneasca si cum sa le impartaseasca viziunea sa, astfel incat ei ajung sa formeze o echipa in care fiecare isi are rolul clar si bine definit. Doar Setila poate sa bea toate butoaiele cu vin, asa cum doar Gerila poate sa raceasca camera devenita cuptor. Doar Ochila e in stare sa vada unde s-a ascuns fata Imparatului Rosu transformata in pasare, asa cum doar Pasari-Lati-Lungila poate sa o prinda. Desigur din echipa largita fac parte si Regina Furnica si Regina Albina. Iar odata ce fiecare si-a indeplinit rolul, echipa se desparte. Clar: forming-storming-norming-performing + mourning, modelul lui Bruce Tuckman.
2. Demascarea falsitatii. Harap Alb este si o poveste despre leadership…autentic in cazul lui Harap Alb (desi formula leadership autentic este un pleonasm), fals in cazul Spanului. Leadership-ul inseamna sa faci ceea ce spui si sa spui ceea ce gandesti, iar verisoarele lui Harap Alb simt inadvertenta dintre presupusul statut al Spanului si actiunile si vorbele sale. Ceva nu e in regula…nici felul in care vorbeste, nici modul in care se poarta cu Harap Alb…Iar oamenii simt un lider fals si mai devreme sau mai tarziu cineva o sa il demaste.
3. O proba de autenticitate . Povestile mi-au vorbit si despre comunicare autentica si importanta ascultarii active. Eroarea de interpretare a lui Harap Alb in ceea ce il priveste pe Span este clara, iar consecintele nu intarzie sa apara. Pe de alta parte, eroul nostru asculta si empatizeaza cu o multime de alte personaje, unele mai ciudate decat altele, formandu-si un network puternic si de incredere. La fel asculta si empatizeaza si Fata Mosului…o mai tineti minte? Mai mult decat atat, principiul reciprocitatii – unul dintre cele 6 principii ale influentarii enuntate de Robert Cialdini – este clar ilustrat in aceasta poveste populara. Fata Mosului curata parul si acesta ii ofera pere zemoase si dulci, curata fantana si aceasta ii ofera apa… Mai mult, diferenta dintre comunicarea autentica si minciuna este absolutizata in „Hainele cele noi ale imparatului”.
De cate ori in viata noastra de 8 ore (sau mai mult) la job nu ne-am simtit ca si imparatul, ascultand laude aduse unor „materiale textile” care nu existau?! De cate ori managerii nu s-au simtit orbi, nestiutori, dar fara sa aiba taria de caracter ori curajul de a spune ca nu vad sau ca ceea ce este laudat nici macar nu exista?! Exista inca organizatii care afiseaza valori ce nu au legatura cu realitatea. Si apoi apare noul venit care, dupa ce citeste posterul frumos colorat de la intrare, dar care contine doar cuvinte false, striga in gura mare, ca si copilul inocent din poveste: „Imparatul este gol!”. Iar ceilalti amutesc, neavand nici curajul sa sustina adevarul, nici curajul sa darame falsul podium.
4. Dincolo de prejudecati. Si m-au mai invatat povestile sa pretuiesc inovatia si ideile care pot parea nastrusnice. Am invatat acum, adult fiind, ca atunci cand facem brainstorming, nicio idee nu e buna sau rea, nu radem de altii, nu minimalizam contributia lor si nu le spunem celorlalti „nu e bine” sau „ce stii tu”. Dar imi aduc aminte si ca Pacala putea sa plece cu usa in spinare si sa fie bine, ca dintr-un bob de fasole fermecata putea sa rasara un vrej care sa duca spre palate si bogatii din cer, ca a avea o pisica se poate dovedi mai folositor decat sa ai o moara, mai ales daca o cheama Motanul Incaltat…
Cititi articolul integral in nr. 32 al revistei HR Manager, editia aprilie 2014. Pentru abonament print sau digital, informatii aici.
Lorelai Marchidan
Human Recources Manager, Servier Pharma
