În contextul economic și social în care trăim, nu ai cum să privești diversitatea altfel decât ca pe un avantaj, dacă ești o companie care vrea să se dezvolte și să fie profitabilă. Generațiile diferite, mă refer aici la X, Y (Millennials) și Z, cei născuți după 1995, aduc valoare prin perspective, nevoi și înțelegeri diferite ale mediului profesional. Perspectivele diferite ale generațiilor Y și Z, caracterizate prin flexibilitate, prin punerea întrebărilor de tip „De ce așa și nu altfel?” și printr-o orientare mult mai ridicată spre tehnologie, vin să provoace generația X care are nevoie de structură, de un mediu de lucru normat și de siguranța locului de muncă.
Companiile care înțeleg această diversitate a nevoilor și care reușesc să creeze un mediu flexibil, dar în același timp având un nivel decent de reguli și proceduri, sunt companii care pe termen mediu și lung vor avea foarte mult de câștigat. Generațiilor Y și Z le lipsește nevoia de stabilitate a locului de muncă, tradusă de noi, cei din generația X, drept lipsă de loialitate. Pe tinerii creativi, orientați spre tehnologie și spre o varietate de experiențe nu îi caracterizează nevoia de statut, de stabilitate, care sunt oarecum definitorii pentru generația X.
Millennialii și „early Z-ers” (cei care au acum peste 20 de ani și își caută job) vor să lucreze în companii care le oferă acces la tehnologie, la diverse experiențe și nu consideră că trebuie să răspundă prin a rămâne mult timp în jobul respectiv sau chiar în companie. Nevoile lor sunt mai dinamice decât ale generației X, nevoia de posesiune (casă, mașină etc.) le lipsește, îi caracterizează mai mult nevoia de acces la servicii (carsharing, abonamente, călătorii și experiențe de viață). Ei călătoresc și văd lumea mai mult decât generația X.
Numitorul comun este liderul care înțelege că trebuie să adreseze diferit aceste generații la locul de muncă. Generațiile Y și Z sunt orientate spre proiecte, spre diversitatea muncii, spre un mediu de lucru flexibil (încadrez aici și ora de început a programului pentru aceste generații, ora 9 fix nu are sens), în timp ce generația X preferă structura normată, clară, stabilă, unde, printre altele, programul începe la 9.00, că așa e normal. Lucrul de acasă este un factor foarte atractiv pentru generațiile Y și Z, dar aici apare nevoia de control și verificare specifică generației X.
Cred foarte mult în comunicarea axată pe nevoia individului și în negocierea în care toate părțile implicate câștigă. Cu generațiile Y și Z negocierea de pe poziții de forță nu va avea succes. În schimb, recunoașterea aportului pe care îl au la creșterea și dezvoltarea companiei, a contribuțiilor pe care le aduc individual, dar și ca echipă îi motivează și îi ajută să vadă valoarea pe care o adaugă mediului în care lucrează.
Factorul de succes cred că este aici felul în care le recunoaștem și verbalizăm meritele, modul în care încercăm să maximizăm punctele forte ale fiecărei generații și, respectiv, ale fiecărui individ în parte, spre deosebire de încercarea de a alinia pe toată lumea la structură și reguli.
