În ultima vreme auzim vorbindu-se tot mai des despre criza de leadership care afectează România. Avem manageri buni, dar ne lipsesc liderii, lipsesc oamenii care să asigure o conducere performantă şi o viziune. Cum putem descoperi noii lideri? Şi, mai ales, cum le putem dezvolta abilităţile? Cătălin Chirilescu, Training Expert şi Managing Partner Attitude Training, are răspunsul: prin scrimă.
***
Cum arată portretul liderului modern, team leader sau team player? Dacă ar fi să gândim în procente, cum ar arăta raportul team leader – team player?
Liderul modern e atât team leader, cât şi team player. Eu aş spune 50%-50%. E ca în scrimă, unde chiar dacă tu ai gândit acţiunea într-un anumit fel la început, pentru că în faţa ta este o minte umană care (de cele mai multe ori) este imprevizibilă, este necesar să ai capacitatea de readaptare, repoziţionare şi regândire imediată a acţiunii pentru a obţine punctul pe tabela de marcaj.
Ce calităţi trebuie să aibă un lider modern, în condiţiile în care ştim cu toţii că nu există un şablon universal valabil sau validat statistic? Eu cred că un lider e definit de viziunea sa de ansamblu. Fără această viziune de ansamblu, resursele umane nu pot fi folosite eficient în atingerea unui scop, rămân nişte forţe oarbe şi atât. Dv. ce credeţi?
Dacă îmi permiteţi, voi răspunde la această întrebare tot printr-o analogie cu sportul.
De exemplu, scrima. Fără această imagine de ansamblu, acţiunile tale vor fi executate fără luciditate şi convingere, iar şansele de a câştiga meciul vor fi mici. Ar mai rămâne doar norocul, dar câte meciuri poţi câştiga din noroc?
În plus, ai nevoie de (1.) adaptabilitate imediată şi de o deschidere către schimbare. Dacă nu îţi adaptezi mişcările la ceea ce se întâmplă în timp real în meci şi dacă nu schimbi permanent acţiunile, adversarul te va puncta. Fără adaptabilitate şi schimbare, ai pierdut meciul.
Îţi trebuie, evident, şi (2.) tehnică. În scrimă ai nevoie de persuasiune. Îi faci o fentă într-o parte adversarului şi îl punctezi în cealaltă. Dacă aducem această abilitate în zona de leadership, atunci un lider ar trebui să ştie cum să-şi convingă echipa să atingă un obiectiv sau cum să-i persuadeze pe cei din jur pentru a obţine rezultatul dorit.
Vorbim, de asemenea, şi de (3.) energie şi atitudine pozitivă, mai ales atunci când eşti condus şi trebuie să recuperezi puncte. Fără mindset-ul ,,nu te da bătut niciodată” este destul de dificil să faci asta.
Un alt aspect important este (4.) congruenţa. În scrimă, congruenţa înseamnă că acţiunea trebuie să fie aliniată la nivel mental şi fizic, adică trebuie să fii decis. Dacă există cea mai mică ezitare, mai mult ca sigur nu vei obţine punctul.
De asemenea, (5.) vei fi înfrânt dacă oscilezi prea mult în luarea deciziilor, aceasta este reţeta înfrângerii în scrimă. Scrima mai înseamnă şi (6.) respect pentru că, invariabil, la începutul şi finalul luptei îţi vei saluta adversarul şi îi vei strânge mâna.
Nu în ultimul rând, vorbim despre (7.) asumarea responsabilităţii. Scrima te învaţă că eşti unicul responsabil pentru decizia pe care ai luat-o. Nu poţi da vina pe aparat sau pe arbitru pentru că există metode moderne care nu lasă spaţiu de interpretări.
Care e distanţa pe care trebuie să o păstrezi între a fi un team leader şi a fi un team player? (pentru a nu cădea într-una dintre cele două extreme)
În sport ai nevoie să joci bine atât faza de atac, cât şi faza de apărare. Ele se completează reciproc. Sigur că îţi va plăcea mai mult una dintre ele, însă ambele se dezvoltă. Cred că un team leader trebuie să înveţe când să fie un team player, iar un team player când să devină un team leader. Un lider care este team leader fără să fie team player n-ar fi altceva decât un dictator, iar un team player care e doar team leader nu ar fi altceva decât un simplu executant fără iniţiativă.
Ce ar trebui să facă un lider responsabil pentru a înlătura rezistenţa la schimbare pe care o manifestă (în majoritatea cazurilor) angajaţii din cadrul organizaţiei pe care o conduce? Ce strategii poate să adopte/aplice?
Trebuie, în primul rând, să le ofere încredere oamenilor din echipă. Să fie inspiraţional, să ştie să motiveze, să se ţină de cuvânt. Oamenii vor să aibă siguranţa că se pot baza pe el. Apoi trebuie să fie transparent. Sesizez o lipsă acută de transparenţă în cazul liderilor din România. Rezistenţa la schimbare este o consecinţă. E normal să existe o teamă atunci când ieşi din zona de confort, dar cred că oricine este dispus să se schimbe dacă are lângă el un lider transparent.
Americanii spun: ,,Leaders are born, not bred”. Care e adevărul, e doar un clişeu sau există şi date statistice care să confirme acest lucru?
La fel cum public speaking-ul se învaţă, şi leadershipul poate fi predat. În cursurile de public speaking, participanţii sunt învăţaţi cum să aplice tehnici şi tactici pentru diverse faze ale discursului. Le exersează până devin automatisme şi astfel devin speakeri foarte, foarte buni. Sigur, exista o mică diferenţă între un speaker foarte bun şi unul excepţional. Cel excepţional are acel ,,ceva” nativ.
Cazul leadershipului este similar. Vorbim de abilităţi prelucrate şi exersate, deci – odată cu perfecţionarea acestora – putem deveni lideri foarte buni. Există, totuşi, o diferenţă între liderii foarte buni şi cei excepţionali: acel ,,ceva” care îi determină pe oameni să îi urmeze. Ca să păstrăm regula Pareto, îmi permit să spun că 80% dintre lideri sunt ,,lucraţi”, iar 20% sunt înnăscuţi.
În ultima vreme auzim vorbindu-se tot mai des despre criza de leadership care afectează atât România, cât şi Europa. Lipsesc oamenii care să asigure o conducere performantă şi o viziune. Cum credeţi că putem stimula apariţia de lideri în diverse domenii pentru ca – prin intermediul lor – să atingem mai uşor dezideratul unei dezvoltări sustenabile a societăţii în care trăim?
După cum spuneam mai devreme, trebuie să îi sprijinim în ceea ce priveşte dezvoltarea abilităţilor concrete. De asemenea, trebuie să le oferim contexte în care să le practice. Şi, evident, trebuie să îi susţinem, să fim lângă ei în toată această călătorie.
Întrebarea îmi aduce aminte de ceea ce spunea Regele Mihai în discursul său din 2011: ,,Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”
În România ne aflăm în punctul în care necesitatea acută este de a dezvolta abilităţi de leadership. Chiar dacă – de vreo 15 ani încoace – subiectul ,,leadership” este un clişeu prin mai toate conferinţele de pe piaţă, încă mai avem multe de învăţat. Avem manageri buni, dar ne cam lipsesc liderii. De exemplu, noi încă vrem să părem altceva decât ceea ce suntem, iar această caracteristică nu cred că face parte din reţeta unui adevărat lider.
Alt exemplu este transparenţa. În opinia mea, transparenţa face parte din fundaţia leadershipului. Ne e frică, de exemplu, să spunem ,,nu” atunci când e cazul sau să ne recunoaştem greşelile în faţa propriei echipe.
Cu toate astea, se vede evoluţia, suntem pe drumul cel bun. Generaţiile care vin din urmă ne obligă să adăugăm managementului bun şi un leadership valoros. Ne obligă să fim transparenţi, să fim congruenţi, autentici şi deschişi. De ce? Pentru că ei ştiu să spună ,,nu”. Ei pleacă imediat de lângă noi dacă nu le convine ceva. Şi aşa este normal să fie. Cred că mai ales acest aspect defineşte un început de lider bun. Trebuie să ştie ce vrea. Pentru că asta înseamnă ieşirea din codependenţă şi câştigarea independenţei, care constituie cel mai important pas către interdependenţă. Leadershipul înseamnă, în faza iniţială, independenţă şi apoi interdependenţă.
Am vazut că oferiţi nişte traininguri foarte interesante, care au la bază scrima. Care e legătura dintre scrimă şi leadership, cum te ajută acest training să fii un angajat şi un lider mai bun?
În scrima de performanţă exersezi leadershipul în fiecare meci de antrenament sau de competiţie. Planşa de scrimă (suprafaţa de luptă a celor doi sportivi) m-a învăţat că un lider este precum un pictor de mare calibru. Acesta manifestă o combinaţie a două aspecte: viziune şi abilităţi. Degeaba eşti un mare vizionar dacă nu dispui de abilităţile potrivite. La fel, degeaba ai abilităţi dacă îţi lipseşte perspectiva.
În timpul trainingului, participanţii se echipează cu mască, bluză protectoare, sabie, mănuşă şi deprind, in doar câteva ore, mişcările de bază ale acestui sport nobil. Trec apoi la meciuri pe aparate şi cu echipament electric, exact ca la campionatele mondiale şi europene. Se pot organiza şi mini-concursuri care simulează concursurile reale.
Pe lângă faptul că este experienţial şi distractiv, participanţii îşi pot da seama foarte repede care sunt calităţile/abilităţile pe care le dezvoltă scrima, iar acestea ţin de zona de leadership şi „accountability”, de zona de echipe performante sau de zona de influenţă, vânzări, negociere.
După aceea are loc „debriefing”-ul (conform cu obiectivele prestabilite ale trainingului).
Reluând răspunsul unei întrebări de mai sus, scrima te ajută să devii un lider mai bun pentru că te face să conştientizezi nevoia unor calităţi precum: adaptabilitate imediată, deschidere către schimbare, persuasiune, energie şi atitudine pozitivă, congruenţă, luare rapidă a deciziilor, respectul pentru interlocutor, asumarea responsabilităţii şi imaginea de ansamblu.
Cătălin Chirilescu
Training Expert şi Managing Partner Attitude Training
Trainer şi speaker, Cătălin a lucrat cu peste 50 de companii multinaţionale şi antreprenoriale, contribuind activ la creşterea şi evoluţia personalului. Crede cu tărie că învăţarea nu se opreşte niciodată şi că vocaţia sa este să-i sprijine pe ceilalţi în dezvoltarea personală şi profesională. Cu o experienţă de peste 10 ani în zona de training, Cătălin este expert în livrarea de programe de învăţare experienţială cu un puternic caracter dinamic şi interactiv.
