de MIHAELA CRACEA
Exceptand clasicul contract individual de munca cu norma intreaga si pe perioada nedeterminata, cea mai ravnita forma de angajare in munca, exista si alte tipuri de contracte, numite „speciale”, fata de care atat o parte dintre angajatori, cat si o parte din forta de munca, manifesta inca retineri.
Unul dintre aceste tipuri de contracte este cel cu privire la munca prin agent de munca temporara, la care vom face referire in continuare. Acest contract este asociat unei relatii de munca ce presupune existenta a trei parti, intre care se stabilesc urmatoarele raporturi:
(i) Raport de munca: stabilit intre agentul de munca temporara („Agent”) si salariatul temporar („Salariat”);
(ii) Raport de prestari-servicii de natura civila: stabilit intre Agent si Utilizator, respectiv persoana (fizica sau juridica) in folosul careia Salariatul presteaza munca si intre care se incheie un contract de punere la dispozitie;
(iii) Niciun raport contractual: intre Salariat si Utilizator.
(i) Contractul incheiat intre Agent si Salariat este un contract de munca. Acesta se poate incheia pe perioada determinata, respectiv pe perioada unei misiuni, sau pe perioada nedeterminata, situatie in care, intre doua misiuni, Salariatul se afla la dispozitia Agentului.
Fiind un contract de munca, in continutul acestuia se vor regasi elementele oricarui contract individual de munca plus aspecte privitoare la: conditiile in care urmeaza sa se desfasoare misiunea, durata misiunii, identitatea si sediul Utilizatorului, cuantumul si modalitatea de remunerare a Salariatului. Trebuie retinut ca pe perioada misiunii Salariatul temporar ramane salariatul Agentului, acesta din urma fiind cel obligat la respectarea drepturilor sale rezultate din contractul de munca, la plata salariului, la retinerea si plata tuturor contributiilor si impozitelor aferente veniturilor salariale. Agentul este totodata si cel care are prerogativa luarii oricaror masuri disicplinare impotriva Salariatului sau concedierii acestuia, potrivit dispozitiilor Codului Muncii.
! In ultima perioada, au aparut tot mai multe situatii de angajare de personal si punere la dispozitie catre Utilizatori ce activeaza in alte state UE sau non-UE. In astfel de situatii, in contractul individual de munca incheiat cu Salariatul vor trebui sa se regaseasca si elementele prevazute la art. 18 alin 1 din Codul Muncii. In masura in care punerea la dispozitie se realizeaza catre un stat UE, se va putea obtine de la CNPAS formularul portabil A1, cu ajutorul caruia Salariatul va putea demonstra ca este asigurat in continuare la sistemul de asigurari sociale din Romania, respectiv faptul ca toate contributiile sociale datorate in raport cu veniturile salariale vor fi retinute in continuare si platite de catre Agent catre bugetul de stat din Romania.
(ii) In ceea ce priveste contractul de punere la dispozitie incheiat intre Agent si Utilizator, trebuie mentionat ca acesta este un contract de natura civila. Pe langa clauzele impuse de art. 91 din Codul Muncii, respectiv:
a) durata misiunii;
b) caracteristicile specifice postului, in special calificarea necesara, locul executarii misiunii si programul de lucru;
c) conditiile concrete de munca;
d) echipamentele individuale de protectie si de munca, pe care salariatul temporar trebuie sa le utilizeze;
e) orice alte servicii si facilitati in favoarea salariatului temporar;
f) valoarea comisionului de care beneficiaza agentul de munca temporara, precum si remuneratia la care are dreptul salariatul;
g) conditiile in care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispozitie de un agent de munca temporara,
este indicat ca partile sa reglementeze orice alte aspecte a caror aparitie pe parcursul executarii contractului ar putea da nastere, in lipsa de …
Articol publicat integral in revista HR Manager, nr. 27, iunie 2013. Pentru a putea citi articolul in intregime, va asteptam sa va abonati la revista HR Manager, in format digital (e-paper) sau print.
Mihaela Cracea, Managing Associate in cadrul Pachiu si Asociatii
