„Calea negativa” spre fericire

de ANTONETA GALES

Pe cand lucram la discursul pe care urma sa il tin la conferinta 11 (Eleven) Experiences de la Brasov, am primit de la o prietena ultima carte a editurii Publica: „Antidotul. Fericire pentru oamenii care nu suporta gandirea pozitiva”, de Oliver Burkeman. Am fost de-a dreptul fascinata de analiza si demolarea sistematica a tuturor ideilor sforaitoare despre gandirea pozitiva, obiective si planificare, siguranta si succes, mai ale ca titlul prezentarii mele era „Cum am devenit antrenor de fericire”.

Pentru mine fericirea este o stare de a fi, o stare de bine, prezenta in orice circumstante. Fericirea este o constatare si nu o intrebare. Ar trebui „sa se intample in prezent „pentru ca…” si nu „in viitor cu conditia sa…”. Burkeman analizeaza conceptul de fericire din doua perspective: filozofica si psihologica, folosindu-le pe ambele pentru a demonstra ca „efortul depus pentru a obtine fericirea este tocmai cel care ne face sa ne simtim nefericiti”. Iar aceasta concluzie, daca o putem numi astfel, a mai fost formulata si de Viktor Frankl in cartea „Omul in cautarea sensului vietii”. Frankl spunea ca „intentia fortata face imposibil tocmai lucrul pe care omul si-l doreste cu tot dinadinsul”, astfel incat tocmai obsesia de a fi mai fericit nu face altceva decat sa distruga aceasta posibilitate.

Pretentia noastra de a sti ce urmeaza sa se intample, tot ceea ce noi calculam sau planificam in ideea ca totul tine de logica ne poate da de furca. Nu vom putea niciodata sa luam in calcul toate necunoscutele. Universul este impredictibil si noi ar trebui sa ne obisnuim cu nesiguranta. Burkeman spune ca „noi actionam ca si cum controlul nostru asupra lucrurilor este mult mai mare decat e de fapt.” Ceea ce ne poate provoca multe dezamagiri, pentru ca nu suntem indeajuns de flexibili si nici nu avem tot atat de mult simt al umorului pe cat are Universul. Evident ca este recomandabil si de dorit sa influentam cat de mult putem lucrurile astfel incat ele sa mearga bine, dar e minunat sa reusim cu deschidere si surprindere sa si corectam cu flexibilitate ceea ce e posibil de indreptat.

Schimbarea este singura constanta a vietii noastre si intr-adevar nu ne place nesiguranta. Dar Burkeman ne propune urmatorul lucru: „sa invatam cum sa ne simtim mai confortabil cu starea de incertitudine si chiar sa exploatam potentialul pe care aceasta il ascunde – sa ne simtim mai bine in prezent si sa ne bucuram de succes in viitor”. Oamenii au comentat mereu despre vremurile pe care le traiesc ca fiind mai dificile decat cele ale predecesorilor lor si „intotdeauna au crezut ca traiesc cele mai nesigure vremuri”. Burkeman face apologia confruntarii oneste cu realitatea vietii: „tot ceea ce ne inconjoara nu dainuie pentru totdeauna, nu exista ceva care sa ne ofere siguranta totala. Ceea ce ne face sa suferim nu este acest adevar, ci tocmai incercarea noastra de a-l evita”.

Burkeman recomanda „calea negativa” spre fericire: „sa imbratisam incertitudinea si starea de nesiguranta, sa incetam sa gandim pozitiv, sa ne familiarizam cu esecul, ba chiar sa pretuim moartea”. Si poate pentru ca am nevoie sa il „traduc” mai „pozitiv” pe Burkeman, eu rezonez mai degraba cu indemnul lui Viktor Frankl la „optimism tragic, in pofida triadei tragice alcatuita din suferinta, vinovatie si moarte” si la a scoate ce poate fi mai bun din orice situatie.

Antoneta Gales
Co-fondator Sonas 

Articol publicat integral in revista HR Manager, nr. 33, iunie 2014. Va asteptam sa va abonati la revista, in format digital (e-paper) sau print.

Comentarii