de Felicia Luca
„Cunoașterea se limitează la ceea ce știm și înțelegem acum, în timp ce imaginația cuprinde lumea întreagă și tot ceea ce va fi de știut și de înțeles vreodată”, continuă Einstein.
Așadar, ce calități are imaginația și ce daruri ne face?
Imaginația luminează. Că îți este far, felinar, lanternă sau bec (după cum ai nevoie în diverse momente ale vieții tale) imaginația este lumină. Și este importantă pentru că este lumina ta – adică arde întotdeauna și nu poate fi înlocuită cu a altcuiva. Știm că frumusețea este în ochii privitorului – așadar, calitatea privirii determină ce și cum vedem. În egală măsură, adevărurile vieții și ale lumii sunt în puterea și libertatea imaginației tale. Imaginația este ochiul tău interior, care îți dezvăluie ceea ce în afară rămâne nerostit, nevăzut, nevalidat sau ignorat. Prin toate pe care ți le arată, lumina imaginației tale te ajută să fii autentic, îți dă încredere și te calibrează.
Imaginația este inocentă. Nu naivă, ci curată. Știe ce nu e bine, ce-i întunecat sau nefuncțional, dar este neprihănită de aceste limite – știind că lumea și viața sunt mult mai largi, mai ample, mai ofertante decât orice știm noi, la un moment dat, că este adevărat. Imaginația nu este subjugată de realitate și nu se lasă convinsă de hotare. Ea ne împrospătează și ne lărgește mereu realitatea.
Imaginația ne menține vie pasiunea pentru libertate. Pentru că adevărul nu are hotare, imaginația călătorește liberă, știind că întotdeauna mai este ceva de văzut și de descoperit. Nu crede în reguli, înnoiește hărțile cunoscute și desenează mereu altele noi. Întotdeauna e loc de mai mult, de mai departe, de mai interesant și de mai mare diversitate.
Imaginația ne menține tineri. Pământul lucrat intens și diversificat va rodi mereu și va rodi bogat. Imaginația nu doar descoperă terenuri noi, ci le și fertilizează pe cele deja cunoscute – pentru că orice element nou înțeles și nou descoperit schimbă dinamica și conținutul realității deja cunoscute. Această continuă înnoire, acest constant schimb cu viața întreține vitalitatea și viabilitatea spiritului. Omul rămâne autentic și activ, puternic, atent și conștient. Mintea deschisă păstrează inima tânără.
Imaginația ne menține autentici. Pe simțite sau pe nesimțite, societatea ne domesticește spiritul. Ne subordonează tiparelor și convențiilor și ne apasă cu povara așteptărilor sale. Rânduiala ei este limitativă și apăsătoare. Dacă nu suntem atenți, ne vom înstrăina de noi înșine și vom pierde din autenticitate – așadar din conștiință de sine, din forță și din creativitate. Arătându-ne ce este nou, însă, imaginația zădărnicește mereu hotarele vechiului. Ne eliberează din prizonieratul societății și ne rebranșează la bogăția și la adevărul vieții.
Imaginația susține agilitatea, pentru că sfidează repetiția. Pentru imaginație, ce urmează este întotdeauna mai interesant decât ce a fost. Așa avem șansa la înnoire și descoperire. Nimic nu durează fără să se schimbe. Durabilitatea presupune flexibilitate, adaptabilitate, agilitate. Fără imaginație nu poți dura, nu poți performa și nu poți ajunge mai departe.
Imaginația funcționează prin sugestie, nu prin descriere. Pictorul Claude Monet spunea: „Ca să vezi, trebuie să uiți cum se numește lucrul pe care-l privești”. Iar Pictorul Pierre Bonnard i s-a alăturat, peste ani, spunând: „Precizia denumirii știrbește unicitatea vederii”.
Descrierea definește și pune hotare, fiind, prin aceasta, hotărâtoare. Dar sugestia oferă numai indicii, respectând, astfel, taina și misterul vieții. Astfel, dacă descrierea limitează imaginația, sugestia o eliberează. Imaginația te invită să vezi cu ochii tăi și îți oferă o experiență personală, care este o șansă în plus la integritate – pentru că fiecare experiență contribuie la o mai bună cunoaștere de sine. Altfel spus, imaginația nu îți oferă numai destinația, ci și călătoria – adică ai parte nu numai de cunoaștere, ci și de surpriză și poveste.
Imaginația provoacă revelație. Imaginația nu ne copleșește cu informații și nu ne amorțește cu descrieri. În schimb, ne invită, ne dezvăluie și ne convinge. Ne presară calea cu întrebări, ne sugerează posibilități. Revelația este cunoaștere emergentă. E ca atunci când recitești o carte, la ceva vreme după ce ai citit-o prima dată: cartea va vorbi sufletului tău de acum, iar tu vei înțelege mai bine și cartea și pe tine; vei găsi ceva nou și în carte și în tine. La fel e și atunci când privești din nou un tablou preferat: vei călători pe noi cărări ale sufletului și vei descoperi noi valențe ale tabloului. Imaginația îți arată adevărul, dar o face în ritmul firesc pentru tine – ca să-l poți nu doar primi, ci și integra.
Imaginația este calea către frumusețe și venerație. Este chemarea către mai mult și este instinctul către mai frumos. Prin imaginație, lumea noastră interioară este iluminată și transfigurată. Astfel, imaginația ne este calea către autenticitate, demnitate, vulnerabilitate, presărată cu aventură, entuziasm, cu momente de extaz, de uimire și de împlinire.
Așadar, data viitoare când cineva îți va spune: „Asta e doar în imaginația ta!”, tu citează-i-l, liniștit, pe John Lennon, care spunea: „Realitatea lasă mult loc imaginației”.
