Acasa Talent Ai ajuns sus și ai stagnat? Atunci bucură-te de viață și învăță!

Ai ajuns sus și ai stagnat? Atunci bucură-te de viață și învăță!

13 min citire
0
0
1,152
stagnare profesionala

de Felicia Luca

Astăzi cariera nu mai este o scară, ci este o operă de artă”, concluzionează Gianpiero Petriglieri.

Pentru că munca a ajuns să fie unul dintre cele mai de seamă mijloace de exprimare și împlinire de sine, succesul profesional nu se mai limitează la funcție și statut, ci are mai mult de-a face cu aria de acoperire a expertizei și a abilităților tale profesionale.

Dar când nu te mai dezvolți nici vertical, nici orizontal atunci se instalează o stagnare care poate fi periculoasă atât pentru carieră, cât și pentru integritate și percepție de sine.

Cum recunoști stagnarea și ce soluții aplici?

SEMNE  CLARE

Tristețea de duminică seara. Dacă duminică seara nu mai simți pic din entuziasmul cu care altădată așteptai dimineața de luni, nerăbdător să te reîntorci la ceva ce îți plăcea atât de mult să faci încât săreai din pat la prima rază de soare, dacă ești plictisit și neimpresionat, atunci ai stagnat.

Ești demotivat și neimplicat. Nu mai cauți proiecte, nu-ți mai place să ai idei, nu te mai simți inspirat, nu mai explorezi, nu te mai bucuri, ești absent, te trezești visând la ce altceva ai face, eventual în altă parte.

Nu mai ai oportunități de creștere. Nu mai sunt, nu ți se mai oferă, nu le mai cauți, te lasă rece.

Nu mai ești promovat sau ai același salariu. Dacă sunt promovați alții în locul tău sau dacă nu mai ai unde să promovezi, înseamnă că vei stagna sau că stagnezi.

Nu mai ești competitiv. Nu cauți să devii mai bun și nici să-ți faci treaba mai bine. Nu mai cauți să impresionezi – nici pe ceilalți, nici pe tine.

SEMNE SUBTILE

Nu mai cunoști oameni noi. Când colegii sunt mereu aceiași, clienții nu se schimbă, proiectele sunt mereu aceleași și se fac în același fel, atunci organizația stagnează, iar ce stagnează regresează.

Nu mai ești curios. Nimic nu-ți mai trezește interesul – pentru că nimic nu este nou sau pentru că nimic nu mai este interesant.

Nivelul tău de performanță este mereu satisfăcător. Dacă nu mai excelezi, nu mai crești.

CAUZE

Abilitățile și cunoștințele tale nu (mai) au aplicabilitate în munca ta curentă. În acest caz vei fi rapid depășit, iar valoarea ta va scădea – atât pentru organizația în care lucrezi, cât și pentru organizațiile în care ai dori să lucrezi.

Ceea ce înveți nu (mai) are aplicabilitate în  munca ta curentă. Acesta este un important obstacol pentru dezvoltare, o sursă de frustrare și o altă cauză de stagnare.

Ești copleșit de treburi. Ai mereu atât de multe de făcut încât nu mai ai timp să fii creativ, să înveți, să te dezvolți, să te bucuri de ceea ce faci, să inovezi, să crești, să te gândești la viitor și să-l construiești.

Te concentrezi mereu pe supraviețuire, în loc să ai o strategie de creștere și dezvoltare. Aceasta este o atitudine limitativă, care poate fi rezultatul unei mentalități eronate, a unei percepții de sine greșite, sau rezultatul neintenționat al unor decizii luate inconștient, automat.

SOLUȚII                                            

Cunoaște-te pe tine însuți si regăsește bucuria de a trăi.

Întoarce-te către tine, petrece timp cu tine, fă un pic de introspecție. În rutina zilnică și în mulțimea treburilor de zi cu zi ne rătăcim de noi înșine. Nu degeaba odihna ne este și necesară, și rânduită. Apropiindu-te de tine, nu numai că îți vei aminti cine ești, dar e posibil chiar să descoperi că te-ai schimbat. Dar dacă nu ți-ai actualizat viața conform transformării tale, atunci ai stagnat. Schimbarea nu este întotdeauna ușoară, dar este întotdeauna necesară. Așa că eliberează-te din strânsoarea unei astfel de neconcordanțe și creează o realitate care să fie în acord cu tine. Vei reintra în fluxul vieții – cu toate resursele sale de regenerare și de împrospătare.

Creează legături sufletești cu alți oameni. Conexiunea umană autentică ne face mai sănătoși și mai fericiți. Legăturile sufletești sănătoase refac resursele noastre de energie emoțională. Magia omenescului stă în capacitatea oamenilor de a se conecta, de a inspira, de a fi parte din Întreg. Astfel au acces la izvorul vieții – care este o sursă regeneratoare de adevăr și autenticitate, cu ajutorul căreia te regăsești pe tine și îți regăsești calea.

Ridică masiv nivelul conștiinței de sine. Caută să devii perfect conștient de darurile cu care ai fost înzestrat. Amintește-ți și descoperă cine ești și tot ce poți să fii. Ai fost dăruit cu tot ce-ți trebuie pentru ce ai de trăit. Darurile cu care ești înzestrat îți arată calea de urmat. Darurile te cheamă către chemarea ta. Prin ele îți aduci contribuția, prin ele îți trăiești viața. La chemarea darurilor tale, sufletul răspunde întotdeauna cu bucurie. Bucuria e semnul că aceea ți-e calea. Dăruiește-te darurilor tale. Vei ieși din stagnare. Vei crește, te vei dezvolta.

Lasă-te ispirat de ceilalți. Pentru că viața celorlalți este altfel decât a ta, experiența lor este plină de noi învățăminte, de alte perspective, de noi cunoștințe. Fiecare viață este o sursă de inspirație și de speranță care te trezește și te pune în mișcare.

Redescoperă-ți curiozitatea. Curiozitatea este naturală, pentru că natura este făcută să se extindă și să evolueze. Așadar, omul este în mod natural curios. Curiozitatea este punctul de creștere al omului.

Provoacă-ți experiențe noi. Mergi în locuri în care n-ai mai fost niciodată, cunoaște oameni noi, învață ceva nou – ca să te trezești, să te resensibilizezi, să-ți retrezești emoțiile, creativitatea, conștiința de sine.

Ia contact cu natura, arta și frumosul. Natura și frumosul ne racordează implicit la ritmul și funcționalitatea universului. Așa regăsim seninătatea, inspirația și uimirea cu care ne-am născut. Așa regăsim adevărul nostru interior.

Blaise Pascal ne îndeamnă: „În vremuri grele, să porți mereu ceva frumos în minte”. Îndemnul lui Rilke este: „La impas, caută să ai în preajmă ceva din natură, oricât ar fi de mic”.

John O’Donohue scrie că, oricât de împietrită de durere ne-ar fi inima, „există întotdeauna un loc rămas sensibil, la care frumusețea poate ajunge și pe care îl poate atinge” și că „frumusețea este o invitație la ordine, coerență și unitate. Când aceste nevoi sunt îndeplinite, sufletul se simte acasă în lume. Frumusețea este permanentă, dar este mereu nouă. Nimeni nu este imun la frumusețe. Frumusețea nu este niciodată o experiență neutră”.

Redescoperă-te pe tine și redescoperă bucuria de a trăi, pentru că viața nu stagnează.

Comentarii

Incarcati mai multe articole similare
Incarcati mai multe dupa Marilena
Incarcati mai multe in Talent

Lasă un răspuns

Verificati De asemenea

Benoît CHERRÉ: Autenticitatea ca ideal etic în situații provocatoare

În universul provocărilor etice, managerii de resurse umane (HR) se află adesea la interse…