de Gabriela Dinu și Teodora Gogu
Încă de la începutul lunii iulie 2020 s-a concretizat posibilitatea unui nou tip de susținere din partea statului român, de data aceasta pentru activitatea de telemuncă. Astfel, Planul Național de Investiții și Relansare Economică, prezentat și publicat de Guvern în data de 1 iulie 2020, oferea câteva detalii despre o măsură particulară de susținere financiară a telemuncii, prin acordarea unui sprijin în valoare de 2.500 RON/angajat pentru achiziționarea de echipamente IT pentru toți angajații care desfășoară activități în regim de telemuncă.
O astfel de susținere apărea ca fiind în acord cu transformările care au marcat tot mai mult piața muncii și chiar necesară pentru a încuraja continuarea activității și flexibilizarea acesteia, în situațiile compatibile cu regimul telemuncii. Aplicarea propriu-zisă a măsurii a devenit posibilă de curând, odată cu publicarea procedurii și a modelelor de documente pe care angajatorii solicitanți să le utilizeze. În această evoluție de la proiect la act legislativ adoptat, scopul de susținere a activității angajatorilor și a salariaților concurează cu o serie de cerințe limitative, restricții și mențiuni la limita interpretabilului care îngreunează accesarea măsurii. Mai exact, încă de la momentul publicării Ordonanței de Urgență nr. 132/2020 care reglementează acest beneficiu, au putut fi observate o serie de condiții și formulări care ar putea genera probleme în practică.
Un astfel de exemplu este referința la cele 15 zile lucrătoare din perioada stării de urgență în care salariații pentru care se accesează beneficiul trebuie să fi lucrat în regim de telemuncă (în practică, se pune întrebarea dacă cele 15 zile lucrătoare se vor aprecia prin raportare la zilele efectiv lucrate de către telesalariat de acasă sau s-ar putea lua în calcul și perioada/ zilele în care telesalariatul a fost prezent și la sediul angajatorului – aici avem în vedere, de exemplu, acele situații în care angajatorii au implementat programe de lucru care implicau rotația salariaților și care puteau rezulta într-o perioadă mai scurtă decât cea indicată de legiuitor în care telesalariatul să fi lucrat de acasă), dar și modalitatea concretă de reflectare a acestui aspect în documentele specifice (de exemplu, autoritățile implicate în acordarea beneficiului au indicat necesitatea unui act adițional care să fi reglementat telemunca inclusiv în perioada stării de urgență, deși legislația aplicabilă la acel moment permitea implementarea telemuncii în baza unei decizii unilaterale a angajatorului).
O altă limitare specifică este cuprinsă în Ordinul de Ministru ce stabilește modalitatea de acordare a acestui beneficiu, alături de anexele sale, și anume enumerarea limitativă a categoriilor de bunuri ce se pot achiziționa cu aceste fonduri din momentul în care angajatorul ar reuși să le acceseze: sisteme de calcul tip laptop/notebook, tablete, smartphone, precum și echipamente periferice de intrare și ieșire, echipamente necesare conectării la internet, licențe aferente sistemelor de operare și aplicațiilor software aferente bunurilor deja precizate (alte bunuri necesare prestării muncii în regim de telemuncă, precum birouri sau scaune ergonomice, lipsesc din enumerare; este cel puțin surprinzător, având în vedere că legislația muncii pune accent foarte mare pe sănătatea salariatului la locul de muncă; poate într-o reglementare viitoare vom regăsi și aceste bunuri printre cele care pot fi achiziționate de către angajatori cu bani din fonduri publice).
În plus, caracterul limitativ al acordării acestui beneficiu a fost notat anticipativ de către legiuitor încă de la primele reglementări, prin menționarea fondurilor limitate din care se acordă acest sprijin financiar, angajatorii urmând să beneficieze de aceste sume de bani pe principiul „primul venit, primul servit”.
Aspectelor de mai sus li se adaugă și existența unei proceduri în două etape (aplicarea pentru primirea fondurilor și apoi justificarea cheltuielilor prin documentația specifică), demersul angajatorului putând fi tranșat încă de la prima etapă, prin respingerea dreptului de a beneficia de aceste sume, în baza deciziilor emise de directorii executivi ai agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București.
***
Pentru câteva clarificări, am reușit să luăm legătura cu autoritățile competente, care au oferit o serie de lămuriri de ordin practic pe care le considerăm utile pentru cei ce iau în calcul accesarea acestui beneficiu. Se pare că, deși pe durata stării de urgență a fost permisă expres reglementarea telemuncii prin decizie unilaterală a angajatorului, pentru accesarea acestui beneficiu autoritățile indică necesitatea dovedirii celor minimum 15 zile lucrătoare de activitate în regim de telemuncă prin intermediul unui act adițional la contractul individual de muncă, înregistrat corespunzător în REVISAL.
Ca o particularitate, autoritățile precizează că se urmărește ca necesitatea instituirii telemuncii să fi fost generată de starea de urgență, ceea ce explică, de altfel, configurarea aplicației aici.gov. ro (unde se depun documentele pentru aceste măsuri), astfel încât să nu poată fi precizate acte adiționale anterioare momentului instituirii stării de urgență. Cu alte cuvinte, pentru salariații care deja prestau activitate în regim de telemuncă la data de 16 martie 2020 (conform prevederilor contractuale existente anterior acestei date), acest beneficiu nu va putea fi accesat.
O altă mențiune asupra căreia autoritățile își apleacă în mod particular atenția se referă la calitatea bunurilor ce pot fi achiziționate, care, în afară de încadrarea în categoriile menționate de lege, trebuie să fie bunuri noi. Cât despre posibilitatea de a cumula acest beneficiu cu alte forme de beneficii accesate de către angajatori pentru salariați pe parcursul pandemiei, se pare că atât legea, cât și autoritățile au o abordare mai permisivă, neidentificând impedimente în această privință.
Cu toate acestea, nu este exclus ca diverse interpretări să apară odată cu adoptarea și intrarea în vigoare a legii care aproba OUG 132/2020 și care preconizează deja anumite modificări. În acest sens, menționăm că proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței menționate a fost adoptat deja de Senat, ajungând la Camera Deputaților cu o modificare cel puțin interesantă, dar și firească, având în vedere numeroasele prelungiri ale stării de alertă și, corespunzător, trecerea salariaților la regimul de telemuncă într-o măsură din ce în ce mai mare. Mai exact, este vorba despre posibilitatea de a se acorda beneficiul de 2.500 RON și pentru telesalariații care au lucrat în acest regim pe durata stării de alertă.
Pentru moment, este destul de nesigur că ar exista o intenție reală de aliniere a fondurilor limitate cu numărul actual de angajatori cu telesalariați eligibili pentru aceste beneficii. De aceea, rămâne de văzut dacă o astfel de lărgire a sferei de aplicare va fi considerată compatibilă cu toate restricțiile deja precizate ori va antrena alte schimbări semnificative pentru această măsură.
Acest material a apărut în
revista HR Manager cu numărul 65,
ediția iulie-septembrie 2020.
Pentru abonare click aici.
