Agenda HR — 09 January 2018

De mic am fost foarte bun la matematică. Tatăl meu, un profesor şi un matematician talentat, s-a asigurat că sunt cu câţiva ani înaintea curriculei de la şcoală şi a sperat mult timp că-l voi urma şi voi deveni matematician.

de Andrei Albu

La 16 ani am văzut filmul ,,Wall Street” şi m-am hotărât că vreau să devin mai degrabă Gordon Gekko, aşa că am ales Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori. Ce ştiam eu era că – la vremea aceea – în New York sau Hong Kong un stagiar câştiga peste 100.000 de dolari pe an, iar un angajat încasa în primul an un salariu de peste 200.000 de dolari. Ce nu ştiam era că în România nici nu exista meseria asta şi că nimic nu e ca în filme: dacă doream să fiu trader, până în anul 2000 era mai potrivită matematica, iar după 2000 cel mai mult m-ar fi ajutat Automatica. N-am lucrat niciodată ca trader şi, după cum arată acum situaţia, nici nu o voi face vreodată. Cel mai probabil, dacă ne uităm la ce spun imaginile de mai jos, nimeni nu o va mai face vreodată.

goldman 2

Așa arăta trading floor-ul United Bank of Switzerland înainte de anul 2000

goldman 1

Aceeași sală arată acum astfel

Tot în anul 2000, Goldman Sachs avea 600 de brokeri. Acum mai are doi. D-o-i. Nu două sute, ci doi. O treime dintre angajaţii Goldman Sachs sunt ingineri software.

Şi acum gândiţi-vă la joburile din organizaţia voastră: câte dintre ele existau acum douăzeci de ani? Câte dintre ele vor mai exista peste alţi zece?

În mod tradiţional, atunci când ne gândim la roboţi, ne gândim fie la viziunea romanţată din filmele SF, cu un android umanoid, capabil de conversaţie, care ne spală vasele şi ne face curăţenie, fie la înlocuirea muncii fizice, situaţie la care ne aşteptăm şi care nu ne îngrijorează prea mult pentru că noi suntem angajaţi educaţi şi ne folosim intelectul, nu braţele. Doar că – de fapt – roboţii reali nu arată precum cei din filme sau precum cei dintr-o linie de producţie de maşini. Un robot este şi un motostivuitor, la fel cum este şi un macro de excel care calculează suma salariilor, un filtru de cafea automat, o aplicaţie de calendar de training care trimite notificări automate către furnizori, ,,cruise control”-ul maşinii sau o aplicaţie de project management agilă. Folosim roboţi în fiecare zi şi toţi ne fac viaţa mai uşoară, însă preţul pe care îl plătim este că fiecare robot înlocuieşte cel puţin o parte din munca unei persoane. Nu mai există salahori în port, la fel cum nu mai există brokeri la Goldman Sachs.

Problema cu cea de-a doua viziune asupra roboţilor este că epoca inovaţiilor mecanice a apus şi, la fel ca în orice schimbare de paradigmă, este urmată de inovaţia serviciilor. În acest caz specific vorbim de inovaţia serviciilor de software, o inovaţie care duce la Inteligenţă Artificială.

Inteligenţa Artificială poate fi clasificată în trei categorii:

1. Inteligenţă Artificială Specializată (IAS). De exemplu, un soft care joacă şah va câştiga orice meci cu orice campion de şah, dar nu poate să-ţi spună unde este toaleta. Sunt programe foarte specifice care fac un singur lucru, dar îl fac mai bine decât oamenii, mai repede decât oamenii şi mai ieftin decât oamenii. Acest tip de inteligenţă artificială este prezentă peste tot în jurul nostru: filtrul de spam este IAS, Google Translate,

telefonul de pe care citeşti acest articol, toate sunt IAS-uri.

2. Inteligenţă Artificială Generală (IAG). Aici vorbim de o maşinărie care are – în toate domeniile – o inteligenţă comparabilă cu a unui om. Trebuie menţionat, însă, că mai avem ceva timp până să ajungem la o asemenea performanţă, având în vedere că funcţiile motorii de bază pentru un om sunt atât de complicate pentru un robot.

3. Superinteligenţă Artificială (SA). Nu putem vorbi prea mult despre asta pentru că este doar o teorie dezbătută de mulţi futurologi şi – deocamdată – la fel de posibilă ca şi cucerirea altor galaxii.

Un lucru despre care merită să vorbim este, însă, legătura dintre IAS şi ce li s-a întâmplat brokerilor de la UBS şi Goldman Sachs. Dacă asta li se poate întâmpla unor oameni care au plătit sute de mii de dolari pentru cea mai bună educaţie şi care erau recompensaţi cu sume aproape obscene, cel mai probabil ni se poate întâmpla tuturor, dacă ajungem să intrăm în competiţie cu un computer. Începe să li se întâmple avocaţilor, chiar şi doctorilor, dar nu cred, de exemplu, că li se va întâmpla asistentelor medicale la fel de uşor. Diferenţa dintre un doctor şi o asistentă (aşa cum ar trebui să fie, nu aşa cum se întâmplă în spitalele cu care suntem noi obişnuiţi) este relaţia personală pe care cele două profesii o au cu pacienţii. Dacă doctorul trebuie să pună un diagnostic şi să recomande un tratament, o asistentă medicală trebuie să aibă grijă de confortul fizic şi psihic al unui pacient. O accidentare fizică nu înseamnă că, dacă o repari, totul o să fie la fel că înainte. Când îţi rupi mâna nu simţi doar durerea din braţ, simţi şi frică, te sperii etc. De gradul de imobilizare ajunge să depindă chiar o mică sau mare depresie. Dacă un IAS îţi poate repara mâna, nu îţi va repara niciodată mintea.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre organizaţiile noastre: dacă IAS poate face un calendar de training, un tabel cu costuri şi cheltuieli în Excel sau chiar o prezentare a proiectului, totuşi nu va putea niciodată să creeze, să inoveze, să relaţioneze. Nu lipsa de greşeli materiale ne face mai buni decât un computer, ci capacitatea noastră (umană) de a relaţiona, de a comunica eficient, de a empatiza. Iar pentru întrebarea care a început deja să sperie („Oare vom deveni redundanţi?”), răspunsul este: poate, dacă nu avem grijă să ne folosim şi să ne dezvoltăm la maxim acele abilităţi care ne diferenţiază de super-maşinile viitorului.

Cu toate că inteligenţa artificială nu ne ameninţă astăzi pe toţi, ,,apa” în care ne scăldăm acum a început să se încălzească şi nu putem să aşteptăm să dea într-un ,,clocot” pe care să nu-l putem controla. Avem nevoie să începem de acum propria (r)evoluţie pentru a rămâne relevanţi.

Părinţii noştri au trăit şi au muncit înainte de revoluţia A.I. Ne-au spus să ne facem doctori, ingineri, meserii serioase, iar noi am ajuns Customer Happiness Coordinators.

Vestea bună este că avem mai multe şanse în lumea noastră aşa.

Despre autor:

andrei albu 1

Andrei Albu, Management Consultant Learning Architect

Consultant cu peste 15 ani de experienţă în dezvoltarea strategiilor de marketing şi management financiar atât pentru mari corporaţii, cât şi pentru IMM-uri de pe trei continente (Europa, Asia şi Australia). Absolvent al programului MBA al Grenoble Graduate School Of Business.

 

Comentarii

Share

About Author

Revista HR Manager

(0) Readers Comments

Leave a Reply