Staffing — 19 December 2018

Din datorie sau din necesitate, munca s-a transformat într-un mod de evoluție și dezvoltare personală, în vremuri în care, paradoxal, ar spune unii, banii au devenit un fel de beneficiu colateral în comparație cu șansa de a trăi pur și simplu. Astăzi, munca nu mai este despre „muncă”. Astăzi, putem crea valoare în multiple feluri, feluri care pur și simplu sunt de neînțeles pentru cineva de acum 50 de ani, ba chiar și pentru cineva de acum 30 de ani, feluri care nu mai seamănă cu acel „a munci” pe care îl știm de la generațiile anterioare: să mergi într-un loc anume, numit „serviciu”, să stai acolo între 09.00-17.00, să ai un șef, să primești un salariu lunar, eventual, după un timp, să nu îți mai placă ceea ce faci, să schimbi locul de muncă cu altul, dar doar locul, pentru că ai continua să faci de fapt același lucru. Iar după 35 de ani, ar urma pensia.

Astăzi putem „munci” din tramvai sau de pe o plajă însorită. Putem „munci” făcând niște filmulețe pe Youtube sau postând niște poze pe Instagram, și asta poate aduce mai mulți bani decât 10 salarii. Ce (mai) înseamnă a munci? În trecut era mai clar, dar astăzi granița dintre viață, muncă și fun s-a estompat atât de mult încât uneori chiar este imposibil să la distingem.

Dar de ce muncim? Pare o întrebare la care răspunsul este atât de evident încât la un moment dat este imposibil să răspundem fără un moment de detentă și surpriză: „pentru că trebuie să trăiesc, „pentru că îmi place meseria mea”, „și ce să fac, să stau degeaba”? Întrebarea este mai actuală ca niciodată pentru că noile generații, Millennials și Generația Z, par a nu mai vedea rostul muncii sau îl văd într-un alt fel.

Viitorul va aduce cu certitune noi inovații în ceea ce privește munca, deoarece tehnologia transformă totul: nu mai este nevoie să fim într-un loc anume pentru a realiza o anumită activitate. Avem muncă și tele-muncă. Avem echipe virtuale cu oameni care nu se vor întâlni niciodată. Avem boti și roboți care pot munci în locul nostru și softuri inteligente, AI-uri cu inteligența unui copil (deocamdată), dar care urmează să crească mari.

Munca se transformă, iar implicațiile sunt uriașe: legislația nu ține pasul cu aceste schimbări pe care nu le înțelege foarte bine, nici educația nu face față și nici sistemele de asigurare socială și asta pentru că societatea, în ansamblul ei, este clădită pe principiul fundamental al muncii ca sursă principală de venit și sistem de reglare al valorilor. Și în tot acest vârtej al schimbărilor, în care munca este golită de conținutul său tradițional, statele lumii înțeleg să crească vârstă de pensionare pentru că efectiv nu știu cum să reacționeze la îmbătrânirea demografică. De unde am plecat și unde am ajuns, ce ne așteaptă în viitor?

Întrebări fundamentale și posibile răspunsuri regăsiți într-o lucrare de excepție, scrisă de Richard Donkin (columnist la Financial Times, premiat de British Press Awards), intitulată The History of Work. O carte ce se citește pe nerăsuflate deși are 350 de pagini. O carte ca un roman bun de acțiune, pentru că are de toate și este fundamentată pe storytelling de calitate. Superb!


 

sorin-faur-recenzie

Recenzie semnată de: Sorin Faur, Fondator Academia de HR

Titlul: The History of Work

Autor: Richard Donkin Editura: Macmillan


 

coperta hrm 57Acest material a fost preluat din

numărul 57 al Revistei HR Manager,

ediția din iulie-septembrie 2018.

Pentru abonare, click aici.

 

Comentarii

Share

About Author

Marilena

(0) Readers Comments

Leave a Reply