Agenda HR — 19 April 2017

Cum arată cultura organizaţională din România văzută prin ochii unui CEO francez? Cât de mult au avut de suferit filialele româneşti ale companiilor străine în urma exodului talentelor către Europa de Vest? Cum sunt angajaţii români, comparativ cu cei din Franţa? E cultura stagiilor în companii suficient de dezvoltată în ţara noastră? Care este domeniul în care consideră că vor exista cele mai mari oportunităţi în următorii ani? Cum arată cel mai bun CV pe care a pus mâna până acum? Sunt câteva dintre întrebările la care a încercat să contureze un răspuns Christophe Charavay, Director Operaţional pentru Europa Centrală şi de Est şi Deputy CEO al Grupului AKKA.

AKKA Romserv e o companie ambiţioasă, dovadă fiind faptul că dezvoltaţi proiecte în diverse industrii: de la cea auto şi aerospaţială, la industria feroviară şi IT. Aţi putea să ne povestiţi puţin despre activitatea companiei în România şi să enumeraţi câteva dintre valorile care stau în spatele acestor proiecte ambiţioase?

AKKA România lucrează cu precădere în aceste sectoare care corespund meseriilor de bază din întregul Grup. Unul dintre cele mai bune exemple de valori ale companiei noastre este deviza pe care fondatorul nostru, Maurice Ricci, a ancorat-o în inima Grupului încă de la crearea acestuia: Curaj, Respect, Ambiţie. Veţi regăsi chiar şi astăzi această deviză în filmele de prezentare ale Grupului nostru.

De câţiva ani încoace vorbim tot mai des despre inovaţie, despre felul în care inovaţia ne schimbă vieţile şi despre cum, la nivel de business, o companie care nu inovează suficient îşi scrie epitaful. Dacă ne uităm în jur, vedem că unele companii inovează prin strategii originale de reducere a costurilor, în timp ce altele inovează prin produse cutting-edge sau prin simpla agresivitate de care dau dovadă atunci când se luptă cu competitorii pentru talente. Care e „your weapon of choice”?

Toate în acelaşi timp, dar noi inovăm, de asemenea, şi prin investiţii în talente, prin promovarea schimburilor internaţionale, atât în ceea ce priveşte formarea şi propunerea de relocare în alte ţări, cât şi prin încurajarea profesională a unor echipe mixte.

Din punct de vedere al talent managementului, piaţa actuală se află în cel mai complex impas pe care l-a traversat în ultimele decenii. Cum s-a descurcat sectorul Dumneavoastră de activitate? A avut de suferit în urma exodului talentelor?

Da, în ultimii doi ani am suferit din cauza exodului talentelor către Europa de Vest. Sper însă că anul acesta se vor întoarce mai mulţi ingineri români cărora le este dor de casă.

Care sunt predicţiile Dumneavoastră pentru piaţa muncii, în condiţiile în care contextul economic actual reflectă o contracţie puternică a fluxului investiţiilor străine directe către România?

În special în sectorul auto, ponderea costurilor forţei de muncă va creşte în continuare activitatea în România. Corporaţiile internaţionale trebuie să îşi reducă costurile de cercetare şi dezvoltare, aşadar multe dintre acestea se vor reloca aici.

Angajaţii sunt cea mai valoroasă resursă a unei companii. E cel mai mare clişeu din HR, dar şi cel mai mare adevăr. Ce proiecte aţi avut de-a lungul timpului (sau aveţi) pentru dezvoltarea profesională a angajaţilor? Cum îi sprijiniţi?

Ne îndreptăm către nişe în care clienţii noştri ne cer să devenim din ce în ce mai responsabili, prin proiecte la cheie şi prin luarea de angajamente pentru a livra rezultate. În acest context, profităm de ocazie pentru a le oferi consultanţilor noştri posturi care presupun responsabilităţi din ce în ce mai mari, fie tehnice, fie de management sau de gestiune a proiectelor. Am pornit în 2012 cu 190 de angajaţi şi am încheiat anul 2016 cu 450.

 „What makes you tick?” E o întrebare pe care managerii din afară le-o adresează foarte des celor care vin la interviu. So… „what makes you tick?” Ce trebuie să aibă un candidat pentru a vă impresiona suficient de mult încât să-l transformaţi în angajat?

Receptivitatea, dorinţa de face faţă provocărilor, voinţa de a învăţa sunt factori importanţi, dar cunoştinţele tehnice rămân o condiţie de bază pentru sectoarele noastre de activitate. În ceea ce priveşte procesul de recrutare, la noi fiecare candidat este primit de o persoană de la resurse umane, de un manager tehnic şi de un business manager.

Ce experienţă aţi avut cu inginerii din România? Sunt buni profesionişti, comparativ cu cei din Franţa?

Ca şi în alte ţări, găsim candidaţi buni, dar este un proces complicat. Piaţa muncii din România este tensionată şi este dificil să găsim ingineri, angajaţi cu experienţă care să fie disponibili. De asemenea, din punctul meu de vedere, sistemul de educaţie din România are lacune, formarea academică e prea teoretică, iar cultura stagiilor în companii nu este suficient de bine dezvoltată.

akka romserv romania

O parte din echipa AKKA Romserv

Cum îl transformi pe un angajat bun într-un angajat excelent?

Simplu, un angajat bun e cel care îşi demonstrează polivalenţa în tehnologii şi în sectorul său de activitate. De exemplu, usurinţa de a trece de la o activitate de proiectare la una de producţie, posibilitatea de a trece din sectorul auto, unde există constrângerile producţiei de serie, la sectorul aerospaţial, cu producţii unice sau de serie foarte mică.

Să presupunem că aveţi în faţă un tânăr care vrea o carieră în inginerie. Ce competenţe l-aţi sfătui să îşi dezvolte pentru a fi cu un pas înaintea colegilor lui?

În sectorul ingineriei vor fi mari oportunităţi în următorii patru sau cinci ani, într-o gamă impresionantă de tehnologii şi activităţi. Deschiderea spre nou şi curiozitatea sunt, prin urmare, un factor-cheie.

Angajaţi români şi angajaţi francezi: care sunt asemănările şi care sunt deosebirile?

Francezilor le place să conducă şi să delege, iar românii sunt mai atraşi de tehnică şi preferă posturi de expert, în defavoarea celor de manager.

AKKA va sărbători în curând 11 ani pe piaţa din România. Cum au fost primii 10 ani şi care sunt aşteptările pentru următorii 10?

Am pornit de la zero în 2006 şi sunt mândru de ceea ce am realizat împreună. Îmi doresc pentru anii care urmează multe reuşite în companie şi o diversificare din ce în ce mai mare a activităţii noastre.

Aţi absolvit Institutul Naţional de Ştiinţe Aplicate INSA (din Lyon) şi Şcoala de Management IAE France. INSA se află în topul celor mai prestigioase universităţi de tehnologie. Care e cel mai interesant lucru pe care îl înveţi într-o universitate de un asemenea calibru academic?

Tehnologia a fost întotdeauna pasiunea mea. Meseria de inginer oferă multe oportunităţi în sectoare diferite de activitate, dar şi prin faptul că posturile pot evolua în timp. La INSA, profesorii m-au învaţat cum să învăţ. Tocmai de aceea setea de a descoperi lucruri noi m-a ghidat pe parcursul întregii cariere.

Aţi început să lucraţi pentru AKKA în 1990. În 2003 aţi demisionat pentru a deveni antreprenor, după care v-aţi reîntors la AKKA. Ce v-a determinat să lăsaţi în urmă libertatea pe care o oferă antreprenoriatul şi să redeveniţi angajat?

Între mine si AKKA este o lungă poveste de dragoste. În 2003 aveam 38 de ani şi am vrut să încerc aventura antreprenoriatului. A fost formidabil, dar criza din 2008 i-a fost fatală acestei aventuri. În acel moment, Jean-Frank Ricci (n.r. Co-Owner şi Group Managing Director of Business Development & Sales al AKKA Technologies) mi-a propus să mă „întorc acasă” şi am profitat de această şansă. Morala acestei istorioare este că e bine să rămâi în relaţii bune cu angajatorul tău.

AKKA Romserv are o mulţime de proiecte interesante, de la dezvoltarea de software pentru sateliţi de ultimă generaţie, la colaborări cu unii dintre cei mai mari furnizori mondiali de echipamente din industria auto. Dincolo de uriaşa diversitate organizaţională, aceste proiecte presupun şi o colaborare între echipa din România şi cea din Franţa. E acest schimb de know-how secretul amplificării potenţialului unui angajat?

Acest mix de resurse transnaţionale este astăzi inima reuşitei unui mare Grup. Trebuie să ştii să te bucuri de potenţialul fiecărei persoane dacă vrei să poţi construi echipe capabile să ducă la bun sfârşit proiecte de anvergură. Experienţa fiecărui membru al unei echipe îi poate ajuta pe ceilalţi să crească şi să îşi dezvolte noi competenţe.

Pentru un angajator internaţional sunt mai importante abilităţile practice sau rezultatele academice?

Cunoştinţele sunt o condiţie de bază şi tehnicile nu sunt inventate, ele se învaţă. Dar apoi, desigur, fiecare îşi construieşte cariera în concordanţă cu convingerile, aptitudinile şi preferinţele sale.

Pe mine mă pasionează vehiculele autonome, deci nu am putut să nu remarc că AKKA a dezvoltat o maşină autonomă foarte interesantă, Link & Go. Am citit că a fost deja prezentată în diferite ţări şi mă întrebam când o vom putea vedea şi în România.

Vehiculul autonom electric a fost o provocare în ultimii cinci ani şi va rămâne în continuare. Am început acest proiect în 2009 şi îl continuăm. Intenţionăm să prezentăm Link & Go şi în România, în cadrul unui eveniment major care va avea loc anul acesta.

Cum arată cel mai bun CV pe care l-aţi văzut?

E CV-ul meu! Glumesc, desigur! Fiecare are punctele sale forte şi fiecare context este diferit. În plus, una este CV-ul şi alta este personalitatea unui candidat, care este foarte importantă.

Care e cea mai mare provocare care a venit la pachet cu relocarea în România?

Limba română. Încă nu am reuşit să o învăţ.

 

Comentarii

Share

About Author

Revista HR Manager

(0) Readers Comments

Leave a Reply