Noi, ca oameni, suntem concepuți să căutăm în general starea de bine. Nu funcționăm la nivel maxim atunci când, din diverse motive, starea de bine ne este afectată, fie din punct de vedere fizic, fie psihic. Această stare de bine a angajaților a devenit, de ceva timp, o preocupare și pentru companii, care încep să ofere angajaților programe de wellbeing. Anii pandemiei au venit la pachet cu o serie de provocări care au necesitat un efort de adaptare din ambele părți, angajați-angajatori. Printre ele se numără munca exclusiv de acasă sau munca în sistem hibrid, probleme de sănătate sau teama că ar putea apărea probleme de sănătate datorită crizei sanitare. De reținut este faptul că responsabilitatea stării de bine este împărțită între angajat, ca individ, și angajator, care poate crea un cadru optim pentru menținerea acesteia.
Factori care influențează starea de bine la job
Există, conform unor studii de piață, factori care afectează negativ starea de bine și factori care influențează pozitiv starea de bine. Printre factorii negative se numără supraîncărarea cu sarcini, suprasolicitarea, sarcini repetitive, monotone, lucrul în schimburi, programul neregulat de lucru, ritm de lucru prea rapid/lent, presiunea ierarhiei, insecuritatea locului de muncă, conflicte la locul de muncă, conflicte mascate sau deschise, critici, dificultăți de comunicare, relații dificile între colegi, lipsa suportului din partea colegilor și superiorilor, și altele.
Printre factorii care influențează pozitiv starea de bine se numără existența unor oportunități de creștere și de dezvoltare, activitatea profesională și locul de muncă dau angajaților un sens, comunicare deschisă, munca în echipă, cooperare, recunoașterea eforturilor, meritelor și succeselor profesionale ale angajaților, securitatea locului de muncă, adică angajații se pot baza pe acel job ca fiind o sursă sigură de venit, compensații și beneficii materiale corecte, autonomia și varietatea activităților de lucru, posibilitatea negocierii încărcării cu sarcini și a ritmului de realizare a acestora, relații interpersonale de calitate între membrii echipei, între care există susținere și sprijin, nu doar între colegi, ci și din partea managerilor, etc.
Despre starea de bine a angajaților am discutat în cadrul evenimentului FAST FORWARD. ORGANIZAȚIA VIITORULUI | Ediția a XVII-a, care a avut ca temă The Challenger Mindset for Leaders. Is Wellbeing the new Engagement? organizat de Revista HR Manager, cu sprijinul HUMANISTIC.
Primul panel al evenimentului s-a numit Starea de bine a angajaților este și va rămâne cel mai fierbinte subiect al ultimilor ani și i-a avut ca protagoniști peAida Chivu, HR Director, Up Romania, Angelica Barbu, Chief People & Brand Officer, CEZ Romania, Viorel Voicu, Head of Customer & Employee Experience, OTP Bank, Ramona Igreț, Prodecan interimar Bucharest Business School și Mihai Laurenţiu Gânj, Managing Director, IH Bucharest.
Moderatorul panelului a fost Iulia Buciuman, Managing Partner, HUMANISTIC.
Iată câteva idei desprinse din panel:
Aida Chivu: Am făcut burnout când lumea făcea COVID, undeva în 2020, și mă bucur să fiu printre fericiții care au reușit să depășească acest proces. A fost un moment în care am intrat brusc în work from home. Abia după o lună am început să zâmbesc din nou. E un lucru la care, sincer, nu m-aș fi gândit, apropo de perspectivă, că mi se poate întâmpla mie. Am plecat de la acea prejudecată: „Eu nu am cum să fac așa ceva. Nu mi se poate întâmpla tocmai mie”. Eu fac parte din „generația care poate face orice, pentru noi nu există imposibil”. Aș minți să spun că astăzi trăiesc într-un zen continuu, dar fac lucruri să nu mai ajung în acea situație. Muncesc, nu am cum să nu fiu implicată, nu am cum să pun alarma să sune la ora 18.00 și să spun „acum plec” din simplul motiv că indiferent că pleacă corpul, fizic, nu pleacă capul. Capul lucrează continuu, și noaptea, însă încerc să găsesc un echilibru. Și echilibrul nu vine din am luat timpul de la job neapărat, ci vine pur și simplu dintr-o bucată calitativă. Mă gândesc că ziua are 24 de ore și m-am resetat cumva prin calitatea orelor pe care le folosesc pentru mine. Am timpul meu dimineața în care îmi beau cafeaua, că fără ea nu o văd pe a doua. Am momente în care îmi închid biroul sau ies să mă aerisesc 10, 15 minute, eu cu mintea mea, cu capul meu și mai am momente în care fac o oră sport sau… altceva. Cel mai important din toată povestea asta este că trebuie să realizăm că a venit momentul să ne uităm la noi: să ne bucurăm că ne simțim bine și să fim conștienți că avem voie să nu ne simțim întotdeauna bine. Dacă ai nevoie de două ore de somn în plus astăzi, dormi, și apoi vino în organizație pentru că, avem o vorbă, „avem nevoie de cap, nu de ficat. Pe acesta din urmă păstrează-l că e al tău”.
Angelica Barbu: Am fost în burnout, poate mai sunt încă, nediagnosticat de specialiști. Eu am traversat mai multe etape învățând să fac lucruri care mi se potrivesc mie, nu știu dacă sunt rețete generale, dar mie mi s-au potrivit. Am încercat mai multe, pe unele le-am uitat, pe altele le-am păstrat. Cheia A în toată metoda mea este aceea de a-mi aduce aminte în primul rând că eu nu sunt nerochirurg. Când sună telefonul meu nu o face pentru că este cineva deschis pe o masa de operație și pentru mine este important să țin măsura lucrurilor. Al doilea lucru, care sigur este la îndemâna tuturor, mi-am adus aminte că eu am zile de concediu, pe care le și folosesc și este extraordinar!
Viorel Voicu: Ce caut eu aici pentru că eu nu fac parte din HR? Ei bine, rolul meu este de a coordona departamentul de customer experience și, acum 3 ani și jumâtate, când organizația din care fac parte a început un proces de transformare, au fost cumva aspiraționali și s-au gândit că este potrivit cumva să se uite mult în viitor la abordarea holistică – ce înseamnă să fim oameni și care sunt nevoile noastre dincolo de rolurile pe care le avem. În acest timp am învățat dificultatea acestei experiențe, de a crea un cadru și limitarea care vine, pentru că, până la un punct poți face niște lucruri, mai departe responsabilitatea e de partea cealalaltă, a angajatului, managerului ș.a.
Chiar în momentul angajării mele la OTP treceam printr-o depresie nediagnisticată la început. A fost ceva puternic care a necesitat o vizită la un specialist unde mi s-a confirmat diagnosticul și am urmat și un tratament în sensul acesta. Mi-am răspuns la niște întrebări de genul cine sunt?, ce fac eu aici?, care este rolul meu în echipă?și multe altele. Lecția pe care am învățat-o atunci și care rămâne în permanență cu mine are legătură cu limitele. Sunt o persoană limitată, ceea ce de multe ori e inconfortabil, dar, de multe ori, asta este și salvator cumva. Atunci am fost nevoit să îmi accept limitele. Acum încurajez oamenii cu care discut să se uite mai atent și să prevadă cumva momentul în care se aproprie de o limită personală, să fim atenți la semnalele pe care corpul nostru ni le dă.
Ramona Igreț: Când le spun necunoscuților că sunt profesor îmi spun că sunt „un wellbeing permanent” pentru că, senzația este că noi trăim în turnul nostru de fildeș academic în care programul este flexibil, îți pui orele când vrei, vii la școală și la facultate cum crezi tu. Numai că noi, tocmai să nu rămânem în turnul nostru academic, facem consultanță, cercetare, mergem la conferințe, evenimente, și facem și activități administrative. În burnout nu am ajuns, cred, niciodată, pentru că am avut echilibrul să spun „NU”. De exemplu, anul trecut, în vară, eram cu copiii pe plajă și aveam 3 proiecte în desfășurare, în același timp și mi-am promis că nu se va mai repeta. A fost o întâmplare atunci, așa au ieșit. Dar am învățat să spun NU unor proiecte care poate nu sunt esențiale pentru profesia mea, pentru competențele pe care pot să le obțin în continuare și să încerc să rămân în zona mea de conform în care simt că îmi fac și munca bine și am și un echilibru fizic și emoțional adecvat.
Mihai Laurențiu Gânj: Sunt aici pentru că mă preocupă în mod special cum se simt oamenii. În ceea ce facem noi, primii oameni cu care interacționez eu sunt profesorii străini care predau în companii. Și am observat o legătură directă între cum se simt acești profesori, ce atmosferă generează în cursurile pe care le predau, în consecință, cât de eficientă este învățarea care are loc în acele cursuri susținute de acești profesori. O parte dintre profesori sunt de corporații pentru engleză, germană, alții sunt profesori pentru copii specializați în a pred engleza, franceza, germana… la copii. La Yale University, unde a fost descoperit conceptul de inteligență emoțională, ce este ea, care sunt abilitățile specifice, cum poți să ai grijă de aceste lucruri, am aflat că eficiența are legătură directă cu care sunt condițiile pe care un profesor este nevoit să se îngrijească pentru ca învățarea să fie maximă atunci când ai în față o grupă de adulți care lucrează în corporații, care se simt sau nu se simt în burnout. Dacă în acel curs ai copii, la ce te poți uita la ei, cum poți avea grijă de starea lor emoțională ca eficiența să fie la maxim. Sunt mândru, mulțumit că după 4 ani de implementare a acestor instrumente pe care le-am învățat de la Yale University, de la Pensilvania University, am avut ca rezultat faptul că învățarea este mai eficientă atunci când ai grijă și de wellbeing, de starea de bine a celor care învață, indiferent că sunt copii sau adulți. Personal, apropo de burnout, apelez la Yoga ori de câte ori mă simt stresat, și mindfulness este tot acolo. Am mai descoperit alte trei instrumente interesante și le aplic când sunt în burnout (nediagnosticat): cum fac față termenelor limită? Le depășesc întotdeauna. Am observat că asta funcționează. Cum fac față sarcinilor dificile? Am observat că merge foarte bine chestia cu „cele mai dificile să le delegi la alții”. În legătură cu așteptările foarte mari ale colegilor, folosesc tehnica „scării”: vii cu o scară foarte înaltă și te urci pe ea ca să le poți ajunge la așteptări. Sunt glume, sunt un manager serios și cred că nu mă număr printre cei stresați în mod cronic.
Pentru a viziona înregistratea primul panel al evenimentului, click aici.
Pentru a viziona înregistrarea întregului eveniment, accesați pagina oficială.
