Pregăteşte-te pentru cariera multiplă!

M. se pregăteşte să plece la lucru. Lucrează part-time într-o companie de servicii de sănătate la domiciliu. Este pe teren aproximativ cinci ore pe zi. În acest fel are timp şi pentru familie, dar şi pentru alte proiecte. Între timp primeşte un sms de la o prietenă care o întreabă dacă are timp duminică să facă nişte fotografii la o petrecere pentru copii. Calendarul este plin cu notiţe, termene de predare pentru articole, o nuntă planificată peste două luni (la care va fotografia alături de soţul ei), iar două weekend-uri sunt deja rezervate pentru jobul din care îşi plăteşte majoritatea facturilor. Fotografia este o pasiune pe care o au în comun, un mic business de familie în care soţul este „şeful”, dar şi o sursă suplimentară de venit din care îşi finanţează scurte vacanţe, achiziţionarea de aparatură foto sau alte hobby-uri. Există mai multe exemple asemănătoare în grupul meu de cunoscuţi, de oameni care au îmbrăţişat modelul unei cariere multiple. Majoritatea sunt tineri profesionişti care au capacitatea de a prioritiza şi organiza, care se lasă ghidaţi de pasiune şi intuiţie, care au fost curioşi să îşi descopere „skill”-urile şi au avut curajul să le monetizeze.

Anca Purdel, Business Development Manager în cadrul Learning Architect, se numără printre aceştia. Şi-a descoperit în liceu pasiunea pentru teatru şi aşa se face că, pe lângă un job fix în industria trainingului, are şi proiecte de sponsorship şi fundraising. „Am schimbat mai multe roluri, de la training suport, la project manager şi client service, training de customer service, la marketing şi apoi vânzări. Şi lucrurile mergeau grozav, eram apreciată şi înconjurată de oameni extraordinari, de la care învăţăm lucruri în fiecare zi. Ce ţi-ai fi putut dori mai mult la 25 de ani? În al doilea an, ca orice vânzător cu o oarecare experienţă, am primit şi un target. Şi aici s-a rupt filmul în capul meu. Imaginea vânzătorului pasionat, perseverent, căruia, dacă i se trânteşte uşa, intră pe geam, plin de energie, care găseşte tot timpul cele mai bune argumente, cele mai potrivite vorbe… pur şi simplu nu-mi părea imaginea din oglindă. Am mers la evenimente de networking ca să învăţ să comunic cu uşurinţă cu oameni noi şi diferiţi. Şi – totuşi – îmi lipsea ceva. Acesta a fost momentul când Andreea şi Alex, prieteni din copilărie şi fondatori ai festivalului Ideo Ideis, festival la care mergeam în fiecare an ca spectator şi despre care povesteam oricui dornic să asculte, mi-au propus să mă alătur echipei, în rolul de coordonator de sponsorship şi fundraising. Ştiam oameni din organizaţii şi iubeam festivalul. Nu mi-am dat seama atunci cât de mult urma să mă ajute această colaborare atât în plan personal cât, mai ales, în plan profesional. Fiind motivată de ideea de a aduce teatrul în oraşul care m-a privat de această experienţă în copilărie, de a facilita accesul unor adolescenţi ceva mai norocoşi decât mine la ceea ce s-a transformat – treptat – într-o tabără de educaţie alternativă prin artă, am bătut la uşi la care nu credeam că voi bate vreodată, am ajuns să povestesc cu oameni despre care nici nu îndrăzneam să sper, în urmă cu un an, că îmi vor răspunde la e-mail, am pus întrebări şi am cerut recomandări cu perseverenţă şi cu o îndârjire de care nu mă credeam capabilă. Practic, am început să vând. Vindeam o idee de „bine”. Un bine pe care eu îl trăiam în fiecare august de câţiva ani şi pe care îmi doream din tot sufletul să îl trăiască şi alţii. Atunci am realizat că soluţiile de training pe care le propuneam sunt cheia. La urma urmei, erau menite să facă oamenii mai conştienţi, mai performanţi, deci, în esenţă, mai fericiţi cu jobul şi cu viaţa lor. A fost doar o schimbare de perspectivă, de descoperire personală şi de înţelegere că toate resursele erau în mine. Aşa am ajuns ca, în prezent, să vând programe de training, OD şi team building-uri cu sens la Learning Architect, iar part-time să fiu coordonator de sponsorship şi fundraising pentru Vanner Collective, o companie de teatru independent”, spune Anca Purdel.

Pentru a da viaţă unor proiecte adiacente în viaţa voastră profesională este necesar să aflaţi, în primul rând, care sunt acele „skill”-uri pe care le deţineţi şi pe care le puteţi monetiza.

I-am cerut un sfat în acest sens lui Dragoş Nicolaescu, business consultant, startup mentor şi executive coach. Când este vorba despre aplicarea unei strategii de business, Dragoş consideră că nu există diferenţe prea mari între o companie şi un individ. „Orice firmă serioasă îşi extinde mereu linia de produse pentru a avea cât mai multe surse de venit şi pentru a nu fi în situaţia de a falimenta dacă singurul produs pe care îl vinde nu mai aduce venit. Aceeaşi strategie ar trebui să o avem şi noi, ca indivizi, să ne gândim la noi înşine ca la o companie. Şi atunci am înţelege rapid că este mai bine să ai mai multe surse de venit, mai multe expertize, o reţea de cunoştinţe cât mai largă, o reputaţie (brand personal) valoroasă şi chiar şi investiţii în active care să genereze un venit pasiv. Asta înseamnă să ai, ca individ, o strategie financiară realistă şi eficace.”, spune Nicolaescu. Luând în calcul nevoia cititorilor de a primi idei aplicabile, l-am rugat pe Dragoş să ne ofere câteva sfaturi pe tema demarării unui nou proiect profesional.

Iată câteva dintre ele:

• Studiază! Dacă ai vrea să te dai cu o motocicletă, nu te-ai duce direct în magazin să o cumperi şi să pleci pe ea, nu? Cu atât mai mult în afaceri. Începe, deci, prin a studia pe Internet cum anume poţi să îţi validezi o idee de afacere cu costuri şi riscuri minime.

• Găseşte-ţi un mentor! Studiul este util, dar viaţa de business este uneori atât de complexă încât s-ar putea să nu găseşti răspunsul necesar la momentul potrivit, sau, mai rău, să găseşti prea multe răspunsuri şi să fie contradictorii. Un mentor cu experienţă personală în afaceri te va ajuta să distingi esenţialul, să iei decizii strategice corecte, să găseşti resurse nebănuite şi să faci faţă cu bine situaţiilor dificile.

• Fă paşi mici şi învaţă din ei! Nu investi din prima toţi banii pe care îi ai în orice ţi se propune, oricât de bine ar suna. Fă mici experimente, măsoară rezultatele şi ia decizii pe baza rezultatelor din lumea reală, nu pe baza viselor tale sau pe baza promisunilor altora.

Chiar dacă (de cele mai multe ori) avem impresia că doar nouă ni se întâmplă anumite lucruri, se pare că descoperirea adevăratului potenţial care se află în fiecare dintre noi este o problemă cu care se confruntă mulţi profesionişti. „Lucrez ca mentor vocaţional cu foarte mulţi oameni care îşi caută împlinirea în viaţa profesională şi toţi au, într-o măsură mai mică sau mai mare, aceeaşi problemă: nu ştiu de ce sunt în stare şi nu îşi apreciază resursele şi abilităţile. Aşa că ne începem lucrul printr-o mică etapă de introspecţie realistă în ceea ce îi bucură cu adevărat, în ceea ce ştiu să facă cât de cât bine, în calităţile şi valorile personale, iar rezultatele acestei redescoperiri de sine le transformăm într-un colaj vizual sau într-un „mindmap” pe care să îl vadă zi de zi şi, astfel, să se reconecteze cu ceea ce sunt ei cu adevărat şi nu cu impresia celorlalţi despre ei. După asta suntem gata de mici experimente vocaţionale, fiindcă descoperirea competenţelor monetizabile se face prin acţiune, nu prin visare. Şi, uneori mai mult din experiment în experiment, intrăm în contact şi descoperim lucruri pe care, la momentul iniţial, nu aveam cum să le descoperim fiindcă nici nu ne imaginam că pot să existe.”, concluzionează Nicolăescu.

Antreprenoriatul şi cariera multiplă

Cam aşa începe şi povestea Monicăi Dona, care a luat decizia să nu mai viseze, ci să acţioneze. Cu mulţi ani înainte de a începe să lucreze într-o multinaţională şi-a descoperit pasiunea pentru floristică. Încă de pe vremea aceea, Monica a îmbrăţişat modelul unei cariere multiple şi a îmbinat armonios un job full-time cu alte proiecte. În prezent a ales să aducă antreprenoriatul în cadrul unei cariere multiple. „Businessul cu flori, Daisy Garden, este un proiect pe care l-am lansat alături de o bună prietenă, la fel de pasionată de floristică. Până la finalul anului 2016 am lucrat la acest proiect în paralel cu joburile noastre. Din 2015, însă, numărul comenzilor din zona corporate a început să crească şi, în anumite perioade, pentru a onora comenzile, eram nevoite să ne sacrificăm zilele de concediu. Simţeam, totodată, că rezultatele businessului vor rămâne direct proporţionale cu investiţiile de timp şi de energie pe care le făceam şi că, la un moment dat, va trebui să mă hotărăsc ce îmi doresc să fac. Decizia de a renunţa la locul de muncă din multinaţională nu a fost uşor de luat. Îmi plăcea ceea ce făceam ca PR în Lugera şi faptul că renunţam la un venit constant îmi lansa multe întrebări pentru care încă nu aveam un răspuns. Mi-am făcut zeci de scenarii şi de calcule, „forecast”-uri şi „risk assessment”-uri care nu m-au ajutat foarte mult. Planurile mele de pe hârtie nu arătau foarte bine şi, pe măsură ce le analizăm, reuşeam să le fac şi mai înspăimântătoare. Ştiam, însă, că, undeva acolo, în afara zonei mele de confort, dincolo de toate întrebările care începeau cu „oare ce-o să se întâmple dacă…”, există un potenţial pe care nu îl descoperisem şi pe care nu îl puteam accesa dacă nu îndrăzneam să încerc. Şi aşa a fost. Acum sunt în perioada în care învăţ să mă obişnuiesc cu statutul de antreprenor şi să îmi gestionez cât mai eficient sursele de venit. Mă împart între businessul cu flori, proiecte de comunicare, traduceri şi traininguri de limba engleză. Mi-am dorit mai mult timp şi flexibilitate pentru business şi le-am câştigat punându-mi celelalte competenţe la lucru pentru generarea de venituri constante.”, explică Monica Dona.

Viitorul le aparţine celor care…

Privind către viitor, Dragoş Nicolaescu consideră că doar acei profesionişti care au mai multe competenţe pe care le pot monetiza vor face faţă unui viitor impredictibil, cu o piaţă a muncii asaltată de noile generaţii şi de tehnologiile inteligente. „Nu trebuie să fii expert internaţional în toate. E de ajuns să ai competenţe suficient de bune pe care să le monetizezi. Şi cum afli dacă sunt suficient de bune? Faci un experiment, încerci să le vinzi unui segment de clienţi şi vezi ce se întâmplă: cumpără, folosesc, recomandă? Eşti suficient de bun? Asta nu o să ţi-o spună nici testele, nici prietenii, nici măcar mentorul. Doar clienţii care te plătesc pentru competenţa ta pot să îţi confirme asta.”, spune Nicolăescu. Şi Monica Dona a observat faptul că viitorul în materie de piaţă a muncii se scrie deja pe o structură-cheie: timp pentru viaţa personală. „Dacă ne uităm în jur, vom vedea că tinerii de astăzi nu rezonează abolut deloc cu promisiunile care făceau furori printre candidaţi în urmă cu 10 ani… Oportunităţile de dezvoltare, trainingurile şi team building-urile, cursurile plătite de companie nu mai înseamnă nimic pentru aceştia. Noua paradigmă motivaţională include mai degrabă flexibilitatea de a lucra proiectele în ritmul propriu, un program de lucru suficient de relaxat, fără ore suplimentare, mai multe zile de concediu, dar şi proximitatea sediului în care îşi desfăşoară activitatea. Din zona online, pe de altă parte, vin noi provocări pentru organizaţii. Internetul şi platformele de freelancing deschid, astăzi, tot mai multe posibilităţi de colaborare din faţa laptopului, astfel că tot mai multe persoane vor fi tentate să se implice în asemenea proiecte, tocmai din dorinţa de a câştiga timp pentru viaţa personală. Dincolo de câştiguri, însă, cred că avem o datorie faţă de noi înşine să facem ceea ce ne place sau, cel puţin, să găsim plăcerea în lucrurile pe care le facem.”, concluzionează Monica Dona.

Cariera multiplă reprezintă o importantă sursă de inspiraţie şi de energie pentru cei care o îmbrăţişează. Flexibilitatea şi aparenta libertate de care se bucură cei care au ales acest drum sunt posibile doar în momentul în care perseverenţa ia locul comodităţii, flexibilitatea ia locul aparentei siguranţe, iar curajul ia locul fricii.