de MIHAELA CRACEA
Munca peste program, cunoscuta sub denumirea legala de „munca suplimentara”, s-a dovedit a fi extrem de necesara pentru angajatorii ce activeaza in anumite domenii cu activitate sustinuta, precum retailul, productia sau serviciile de mentenanta, si in acelasi timp dorita ori contestata de salariati, dupa cum orele suplimentare le sunt recunoscute si platite de angajator sau nu.
Efectuarea de ore suplimentare in acele societati in care aceasta munca este rasplatita poate aduce salariatilor avantaje financiare deloc de neglijat, multi dintre acestia ajungand chiar sa isi
dubleze veniturile lunare.
1.Interdictii
Oricat de mult si-ar dori angajatii acelor societati „bun-platnice” sa isi rotunjeasca veniturile prin ore suplimentare, trebuie stiut ca legea instituie anumite reguli care nu pot fi incalcate nici macar atunci cand exista acordul salariatului. Justificarea rezida in aceea ca salariatii au nevoie de un timp de odihna pentru refacerea capacitatii de munca, in scopul evitarii epuizarii si aparitiei de boli profesionale. Asadar, dupa cum probabil se cunoaste, durata normala a timpului de lucru este de 40 de ore pe saptamana.
In masura in care se efectueaza ore suplimentare, ca regula, durata maxima legala a timpului de lucru nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, luand in calcul o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, 6 luni sau maxim 12 luni, daca aceasta posibilitate este prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil. Efectuarea de ore suplimentare peste aceasta limita este permisa numai in situatii de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
In plus, legiuitorul instituie interdictia efectuarii de ore suplimentare pentru anumite categorii de angajati precum: tinerii in varsta de pana la 18 ani, cei al caror program de lucru s-a redus ca urmare a conditiilor de munca, cei al caror program de munca s-a redus de la 5 la 4 zile, angajatii cu timp partial.
Pentru nerespectarea dispozitiilor legale privind munca suplimentara, respectiv pentru prestarea orelor suplimentare cu depasirea duratei de 48 de ore/ saptamana, raportat la una dintre perioadele de referinta de mai sus, sau pentru prestarea de ore suplimentare de catre salariatii fata de care dispozitiile legale instituie interdictii, societatea risca o amenda contraventionala intre 1.500 si 3.000 de lei.
Prestarea de ore suplimentare peste limita legala nu absolva angajatorul de obligatia compensarii acestora, in una dintre modalitatile prevazute mai jos.
2. Compensare
Revenind la orele suplimentare prestate in limitele dispozitiilor legale, trebuie stiut ca legiuitorul este obligat la compensarea acestora, fie prin acordarea de ore libere platite salariatului in urmatoarele 60 de zile, fie prin compensarea acestora cu un spor la salariu, potrivit prevederilor contractului colectiv de munca aplicabil sau regulamentului intern, spor care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.
Plata orelor suplimentare se calculeaza si se plateste dupa urmatoarea formula:
salariul de baza/ nr. de ore normale din luna x nr. ore suplimentare x 175/100
3. Dovada orelor suplimentare
In principiu, dovada orelor suplimentare se face prin condica de prezenta sau prin contorizarea orelor de intrare si iesire din unitate in sistem electronic. In ambele situatii, orele de munca prestate se transpun in fisa de pontaj ce sta la baza compensarii orelor suplimentare. Controverse apar atunci cand se pune problema recunoasterii orelor suplimentare de catre angajatori.
Asadar, in practica, au existat situatii in care angajatorii nu au recunoscut orele suplimentare ale angajatilor care au ramas peste program, cu motivarea ca prestarea acestor ore suplimentare nu le-a fost solicitata de catre conducerea societatii…
Articol publicat in revista HR Manager, nr. 21, iulie 2012. Pentru a putea citi articolul in intregime, va asteptam sa va abonati la revista HR Manager
Mihaela Cracea este Managing Associate in cadrul Pachiu si Asociatii, fiind responsabila de aria de practica legata de Dreptul Muncii.
