Internshipul continuă să fie o soluție eficientă pentru atragerea tinerilor în companii. Totuși, angajatorii trebuie să respecte legislația în vigoare. Legea nr. 176/2018 reglementează activitatea de internship și stabilește clar relația dintre intern și organizația-gazdă.
Contractul de internship este obligatoriu. Acesta trebuie încheiat în formă scrisă și transmis la inspectoratul teritorial de muncă. Fără acest document, activitatea desfășurată de intern este considerată muncă nedeclarată.
Cine poate deveni intern
Poate avea calitatea de intern orice persoană care a împlinit vârsta de 16 ani. Tinerii de 15 ani pot participa doar cu acordul părinților sau al reprezentantului legal. Internul nu este salariat și nu poate înlocui un angajat în companie.
Activitatea desfășurată de intern trebuie să aibă scop formativ. Acesta trebuie să învețe și să acumuleze experiență. Angajatorul are obligația să desemneze o persoană responsabilă cu îndrumarea internului.
Durata unui program de internship nu poate depăși șase luni. În această perioadă, internul participă la activități din cadrul companiei, în condiții sigure și reglementate.
CITEȘTE ȘI: Directiva europeană de transparentizare a salariilor
Obligațiile angajatorului
Angajatorul trebuie să ofere internului o indemnizație lunară. Aceasta nu poate fi mai mică de 50% din salariul minim brut pe economie. Suma se calculează în funcție de timpul efectiv lucrat.
În plus, angajatorul trebuie să asigure condiții optime de lucru. Normele privind sănătatea și securitatea în muncă se aplică și în cazul internshipului. Orice nerespectare atrage sancțiuni contravenționale.
Internshipul este o oportunitate pentru companii, dar și o responsabilitate. Respectarea legii înseamnă relații corecte și transparente cu tinerii profesioniști. În același timp, firmele își pot forma viitori angajați în mod legal și eficient.
Foto: ID 65337901 © Goodluz | Dreamstime.com
