Nici nu stiu de ce mai folosim zicala – „there’s no I in team” din moment ce toata lumea se straduieste sa o contrazica. Stim cu totii ca exista mai multi de „eu” in echipa si stim ca de cele mai multe ori fiecare are o motivatie individuala pentru care duce lucrurile la bun sfarsit.
De fapt aceasta expresie tinde catre un ideal: dincolo de niste oameni obligati sa lucreze impreuna de structura organizationala (sau de manager), oameni care nu se plac reciproc in toate combinatiile de 1 la 1, echipa trebuie sa avanseze catre un obiectiv comun prin eforturi comune (ideea este ca toata lumea sa vasleasca in aceeasi directie, prin eforturi complementare – poate unul vasleste mai incet, dar oboseste mai greu, in timp ce altul vasleste mai tare, dar nu poate fi la fel de constant). Fiecare trebuie sa puna pe locul doi interesele, obiectivele, simpatiile si antipatiile personale si sa prioritizeze interesele si obiectivele acelei echipe. Daca vreti, va puteti raporta la echipa ca la un individ separat (da, da, un individ format din mai multi indivizi – iar un organism viu nu poate rezista daca elementele sale componente se resping intre ele).
Dar tot ceea ce se invarte in jurul unei echipe este complex si de multe ori dificil de inteles, astfel ca cel mai sigur este sa pornim din aproape in aproape. Iar unul dintre pasi a fost tocmai participarea la cea de-a patra intalnire organizata de Achieve Global, sub titulatura „Serile Challenging the Boardroom”. Dialogul, initiat sub tema „Echipele verzi vs. Echipele rosii”, a avut rolul de a ne face sa intelegem cum functioneaza agresivitatea si pasivitatea in echipe.
„In lumea necuvantatoarelor, « echipele » functioneaza snur, pentru ca instinctul le spune membrilor ca nu se pot descurca unii fara altii. Scopul comun este cat se poate de clar, supravietuirea, iar armonia devine o conditie necesara pentru supravietuire. Pentru echipele din organizatiile noastre, scopul comun este uneori mai indepartat, mai vag, mai greu de constientizat, iar inter-dependenta este un obicei invatat, nu un instinct”, a spus Stefania Antone, Business Development Manager in cadrul Achieve Global, gazda intalnirii de saptamana trecuta.
Intalnirea a inceput cu identificarea dinamicii echipelor, a stilurilor de interactiune preferate in organizatii si a elementelor de identificare, culminand cu strategiile prin care le putem gestiona.
„Ce facem cand o echipa e formata din profesionisti care interactioneaza unii cu ceilalti in mod opozitional sau chiar agresiv/sarcastic? Sau dimpotriva, ce facem atunci cand oamenii dintr-o asa zisa echipa de fapt nu vor sa fie acolo, au angajament zero si ar prefera sa faca orice altceva decat sa se implice cu adevarat si sa-si asume sarcini?”, i-a provocat Stefania Antone pe cei prezenti la intalnire.
Si daca va intrebati ce legatura a avut cromatica din titlu cu subiectul discutiei, ei bine Achieve Global a apelat la modelul Circumplexului pentru a facilita intelegerea modului in care interactioneaza „fortele” intrinseci echipelor. De exemplu, unei echipe „rosii” ii lipseste disponibilitatea membrilor de a se sprijini reciproc sau afilierea.
„Pentru a crea o echipa interdependenta, exista doua componente: componenta « tehnica », adica rolurile, procesele, procedurile de interactiune prestabilite, si componenta « umana », care se refera la stilurile de interactiune dinte membri, atmosfera de lucru, elementele mai putin tangibile si mai greu controlabile, insa cu impact la fel de mare”, a explicat gazda intalnirii.
In final, dialogul a ajutat participantii sa-si impartaseasca realizarile, temerile si incertitudinile cu privire la gestionarea echipelor, identificand totodata si raspunsuri la intrebarea „ce ar trebui sa fac?!”.
“Serile Challenging the Boardroom” reprezinta un format de networking, creat si sustinut de AchieveGlobal Romania pentru impartasirea experientelor in comunitatea HR. Formatul cuprinde 5 intalniri informale, in cadrul carora profesionistii in HR au ocazia sa dezbata diverse practici si problematici din activitatea lor zilnica.
