Recenzie de Cătălina Năstase
Dacă vă doriţi o lectură uşoară, nu citiţi această carte!
Dacă în schimb vă doriţi o imagine realistă asupra relaţiilor interumane care duc la succesul organizaţional, dar şi asupra rolului unui leader adevărat într-o echipă, „Flat Army” este o alegere bună.
Dan Pontefract îmbină poveştile aparent banale şi personale (dar cu miez şi învăţăminte, ceea ce devine clar după primele 20 de pagini) cu câteva adevăruri pe care le-am mai auzit despre organizaţii, dar mi-au plăcut mai mult în forma sugerată de Pontefract.
Foarte interesantă a fost paralela între alegerile pe care le facem în viaţa noastră particulară (să fim orientaţi spre rezultat sau spre proces, să gândim în termeni de win-win… sau nu, să vedem imaginea de ansamblu sau doar o faţetă care ne avantajează) şi viaţa unei organizaţii. Ceea ce facem în viaţa personală (şi ni se pare eficient) vom face – la scală – şi în cea profesională, chiar dacă nu ne place să recunoaştem. Şi în cazul în care suntem lideri (în accepţiunea dată de Pontefract termenului), comportamentele noastre eficiente în mediul privat, pe care le folosim eficient şi în mediul de afaceri, vor avea o influenţă pozitivă asupra echipei noastre. Pentru că un lider armonios, argumentează Pontefract, se conectează cu echipa şi explică credibil cultura organizaţiei ca fiind determinată de interacţiuni şi deschidere. „Acest tip de lider armonios ne dorim să devină fiecare membru al organizaţiei, dacă suntem de acord că leadership-ul este pentru toţi.”
Mi-a plăcut foarte mult exemplul celor care se duc la muzeul Luvru nu ca să admire sau să înveţe, ci exclusiv să „o vadă pe Monalisa”. Şi sunt iremediabil dezamăgiţi de faptul ca „e prea mică”! Am întâlnit cu toţii astfel de persoane, am învăţat alături de ele la şcoală şi/sau poate am muncit alături de ele ulterior. Sau i-am recunoscut pe aceşti cusurgii chiar la Luvru… dar îi putem recunoaşte şi într-o sală de şedinţe, unde trebuie să-i convingem constant că deseori experienţa este la fel de importantă ca rezultatul final (chiar pozitiv) şi că verbele „a te bucura” şi „a aprecia” fac şi trebuie să facă parte din viaţa unui corporatist.
Dacă titlul cărţii v-a dus cu gândul la armată, reguli şi ordine obsesivă – mie aşa mi s-a întâmplat – să ştiţi că este de fapt vorba despre armada – un şir de vase care călătoresc împreună. O metaforă pentru „împreună suntem mai puternici, eficienţi, de succes, inovativi”. Cooperare sinceră, fără a călca pe cadavre sau succes în ciuda căderii altora. O astfel de organizaţie este de neoprit, dacă are şi lideri care să potenţeze şi să motiveze. Conceptul este grăitor pentru, să spunem, echipa de fotbal a Germaniei, pentru că în această echipă cooperarea este mai eficientă decât individualităţile şi starurile sunt conştiente că singuri nu pot învinge o echipa.
Aş spune că „Flat Army” merită citită de cei care aspiră să fie lideri (la orice nivel organizaţional) pentru că într-o societate copleşită de tehnologie, angajaţii vor să fie incluşi în conversaţii şi decizii, performând când simt că se întâmplă acest lucru.
CĂTĂLINA NĂSTASE
HR Business Partner, Skanska Property Romania & Construction Hungary
