Autor: DANIELA PALADE TEODORESCU
Redactor Șef Revista CARIERE
În peste 20 de ani de experiență în interviurile de angajare pe care le‑am avut cu potențiali angajați, memorabile sunt cele care m-au cucerit prin atitudinea și limbajul nonverbal al candidaților. Oameni care se documentaseră temeinic în ceea ce privește brandul pentru care își doreau să contribuie/ să muncească, persoane care roșeau timid sau erau de-a dreptul paralizate de emoție ori cărora le sclipeau ochii de bucuria cu care povesteau despre felul în care își doresc să schimbe ei lumea prin acel job sau prin ceea ce făcuseră anterior. Ei sunt oamenii care își eclipsează propriile CV-uri cu povestea lor de viață, indiferent de numărul școlilor, cursurilor și masteratelor absolvite.
Ei sunt cei orientați spre a găsi soluții la problemele inerente cu care se confruntă și în viața profesională, dar și în cea personală. Ei sunt talentele de care are nevoie orice organizație pentru a crește. Greu de depistat de softurile de recrutare. Am văzut CV-uri impecabile, fără ca ele să fie prelungite de o atitudine pozitivă, la fel cum am întâlnit oameni cu CV-uri mult mai modeste, dar cu o motivație extraordinară. Astfel de oameni sunt tot mai greu de găsit, așa cum arată toate studiile alarmiste de pe piața muncii.
Exodul specialiștilor, criza de talente, hemoragia de profesioniști sunt sintagme la ordinea zilei. Nu e conferință ori dezbatere la care să nu se discute despre asta. Și nu văd o ieșire din cercul vicios al victimizării până nu activăm conștiința personală a fiecărui profesionist în direcția întrebării „eu ce pot face concret ca să previn sau să împiedic această problemă?” Răspunsul la această întrebare e ceea ce creează valul de schimbare.
De jos în sus, chiar dacă ne-am obișnuit „să ni se dea”. E nevoie de schimbare la firul ierbii. Din ceea ce sădim acasă, la job, în comunitate, în societate. Cine își mai închipuie că schimbarea va veni de sus – de la companii, organizații, ministere, guverne – va rămâne prizonierul victimiadei. Fiindcă toate aceste entități sunt o sumă de oameni.
De resurse umane care poate încă nu și-au activat cea mai importantă resursă: conștiința. În contextul ascensiunii inteligenței artificiale și a robotizării, această resursă ne va diferenția major și ne va face de neînlocuit.
