De Iulia Buciuman, Managing Partner Humanistic
Gândirea pragmatică – aici și acum, alături de incapacitatea de a inova devin primii inamici ai digitalizării României. România este codașă la digitalizare. Cu toate firmele de IT și vizibilitatea pe care acestea o au, România profundă e diferită. Dar, oare, doar cea profundă? Poate, la fel ca noi, în Humanistic, vă uitați acum în jur și vi se pare că suntem foarte digitalizați. Aveam calculatoare, avem cel mai bun internet la nivel de viteză și practic, pe telefoanele noastre inteligente avem cel puțin o aplicație de plată. Cuvinte precum ERP, HRIS, LMS au sens pentru toată bula noastră. Și totuși, conform indicelui DESI al Comisiei Europene (Indicele economiei și societății digitale), suntem pe locul 27 din 27 în ceea ce privește digitalizarea.
Un alt indicator (European Skills INDEX) ne arată că România scorează prost la gândire criticăși este fruntașă la probleme în sistemul educațional (calitatea sistemului universitar, nivelul de înscriere în nivelul primar, relevanța mică a formațiilor vocaționale – adaptarea curriculumului la cererea de piață). Conform indicelui EIS (European Innovation Scorecard) din 2021, România era pe ultimul loc în termeni de inovație.
Așadar, indiferent ce vedem noi în jur în bula noastră, în termeni comparativi, suntem codași și se poate mai bine. Și chiar dacă noi suntem bine, oare clienții noștri, alți români, sunt bine? Dacă chiar ar fi să ne punem întrebarea, cum ar arăta o Românie cu adevărat digitalizată, adică să gândim critic, ce ați răspunde? Cum ar arăta departamentul meu cu adevărat digitalizat? Cum ar arăta munca mea mai mult ajutată de tehnologie? Cât de futurist ar fi răspunsul vostru?
Pe parcursul ultimului an, în cadrul proiectului DIGITON, realizat de HUMANISTIC și Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Franceză în România (CCIFER), am întors acest subiect pe toate părțile:
▶ Care sunt nevoile de învățare de digitalizare în România?
▶ Cum dezvolt abilitățile digitale din IMM-uri și multinaționale?
▶ Cum ajung să produc schimbarea în mediul de business românesc?
Iar răspunsul nostru a fost că avem nevoie de abilități de inovație la fel de mult ca acelea de a înțelege tehnologia și a o folosi într-un mod creativ. Problema de la care începe este că toată lumea simte că stăm bine la digitalizare și că nu avem o problemă. Se poate și mai bine, da, dar nu la noi. Fiindcă la noi sunt… neajunsuri.
PROVOCĂRI ÎN DIGITALIZARE
Iată alte câteva provocări de care ne-am mai lovit :
▶ Pentru foarte multă lume, digitalizarea este despre aplicații – despre a învăța cum să dăm eficient click, despre funcționalități noi la instrumente vechi de calcul precum Excel (Ce instrumente te-ar ajuta să le înveți pentru digitalizarea afacerii? – 63% Excel – aplicații specifice).
▶ Digitalizarea este o problemă de resurse – nu este individuală (eu nu am abilități) – 54% dintre IMM-uri spun că ei doresc să se digitalizeze în următoarele 6 luni, dar să vină din altă parte – 43% spun că „un specialist IT“ i-ar ajuta să își digitalizeze munca.
▶ Pentru 56%, problema principală în digitalizarea companiilor lor este bugetul.
▶ Întrebați dacă ar avea bani, în ce ar investi, ce ar digitaliza, majoritatea nu are un răspuns, doar 14% afirmă că știu exact ce ar face cu banii; așadar, noi suntem înclinați să spunem că digitalizarea este o problemă de idei. La numărul finanțărilor și al ajutoarelor de stat pe acest subiect, ne e greu să credem că e chiar o problemă de resurse financiare.
▶ În ceea ce privește abilitățile și nevoile de dezvoltare, mulți se așteaptă să învețe practic aplicații gratis, pe care să nu le plătească, decât dacă gradul de adopție e mare.
▶ Avem în general o părere foarte optimistă despre cât de digitalizați suntem – 78% se consideră digitalizați peste medie.
▶ Am acorda aproximativ două zile pe an pentru cursurile de digitalizare. Ai putea să spui că provocarea se află în rândul IMM-urilor, și nu al companiilor mari, al multinaționalelor. Dar, oare, chiar așa e? Noi, cei din multinaționale, în afara programelor puternice și a infrastructurii care ne ajută, inclusiv la sarcini mici, cum ar fi resetarea parolei, chiar suntem digitalizați? Cu siguranță, faptul că avem un chatbot care răspunde întrebărilor frecvente ale angajaților e o acțiune de digitalizare, dar abilitățile pe care le folosim când vorbim cu el, ca angajați, sunt de fapt același pe care le folosim pe WhatsApp sau pe chaturi interne. Și totuși, preferați să vorbiți cu un coleg de HR pe coridor sau cu Iris, robotul? Mulți HRBP rămași singuri în țări care au externalizat, efi- cientizat și digitalizat funcțiunea din HR simt în continuare că rezolvă probleme punctuale pe care colegi din huburi ar trebui să le rezolve. Pentru că mindsetul nu e acolo.
Digitalizarea învățării s-a făcut prin aplicații: am cumpărat o platformă LMS sau de e-learning. Dar investiția în a schimba mentalitatea învățării nu s-a produs. Deși nu am o problemă să mă uit la un instalator pe YouTube, parcă aș avea nevoie de răspunsuri și interacțiune când învăț ceva la birou. Și sunt aceeași persoană.
Colegii din afara sediilor centrale, pe lângă funcțiile de birou, colegii din producție, depozite, folosesc toți aplicațiile cu ușurință? În echipa ta, se trimit atașamente încă pe e-mail? Se lucrează în cloud colaborativ?
Ipoteza noastră este că într-o Românie în care 2.700.000 de oameni lucrează în rândul IMM-urilor, 1.400.000 la stat, iar restul în sectorul public, se poate ca noi, cei 1.500.000, să fim chiar așa de digitalizați pe cum susținem, sau și noi avem nevoie de o… conștientizare? Cu aceste provocări, întrebarea finală este: cum dezvolți un program de formare care să ofere abilități digitale unui grup ce nu conștientizează că ar avea o astfel de nevoie?
CELE 9 PRINCIPII CĂLĂUZITOARE
Iată cele 9 principii pe care noi le-am urmat în dezvoltarea programului de formare DIGITON. Pentru că suntem doar la jumătatea desfășurării acestuia, dorim să le împărtășim ca principii directoare și să revenim cu concluziile noastre peste un an, după evaluarea impactului.
1. Accent pus pe mentalitate digitală – Înțelegerea profundă a tehnologiei începe prin a te raporta diferit la ce ține de tine și ce ține de munca unui… programator. Dacă tu crezi că pentru a-ți instala un cont de e-mail, pentru a descoperi funcționalitate într-o aplicație, ai nevoie de un specialist IT, înseamnă că încă nu ai mentalitatea potrivită pentru următoarea revoluție a digitalizării. Iată de ce, pentru unii cursanți, am început chiar cu instalări de instrumente, realizări de adrese de e-mail, conturi pe rețele sociale etc. și cu provocarea mentalității în jurul digitalizării și… digitizării.
2. Discuția despre beneficiile digitalizării este lipsită de sens pentru persoane care nu își pot imagina și nu pot înțelege tehnologia Recomandarea noastră este ca aceștia să fie expuși la cât mai multe studii de caz reale, cu povești cât mai aproape de contextul lor, care să conțină aspecte de tip „quick wins“ și transformări și creșteri de business, nu doar eficiență operațională.
3. Fiecare participant are un nivel de înțelegere diferit Tocmai de aceea recomandăm evaluarea inițială a cursanților pe un test situațional și nu pe unul de autoevaluare, ținând cont de tendința lor de a se supraevalua. Chiar folosind un test de tip „digital ready“.
4. Pentru a armoniza grupele noi, am folosit și principiul „consultațiilor“, adică sesiuni 1:1 de just in time training prin care cineva îi învață un anumit aspect discutat la curs (nu fac în locul lui, ci îl asistă) Acest punct l-am discutat cu câțiva L&D manageri care spuneau că tocmai prezența unui digital super-hero a încurcat digitalizarea în unele companii, pentru că acesta ajungea să facă munca tuturor colegilor în aplicații.
5. Metode cât mai diverse de formare De la discuții, la exemplificări, la module speciale de tip workshop cu metode de ideație, dar și de eficientizare a procesului.
6. Nu poți separa trainingul de consultanță Prezența în echipa de training a unui consultant în digitalizare va ajuta la îmbogățirea ideației. Mi-ar plăcea să spun că fiecare știe mai bine cum își poate digitaliza munca și cu siguranță așa și este, doar că aceeași persoană poate fi și cel mai mare sabotor al schimbării, plus că e nevoie de un arhitect pe soluții pentru a ajunge la o… aplicație.
7. Atitudinea managerilor legată de tehnologie trebuie provocată Tehnologia nu e nici mai ie(ină, nici mai ușoară, nici eficientă pe termen scurt, ci doar necesară pentru viitor. Pentru asta, expunerea lor la workshopuri de inovație și la discuții despre viitor este foarte importantă. Formarea unui apetit pentru digitalizare începe cu mesajele pe care ei le transmit.
8. Tehnologiile și soluțiile prezentate în curs trebuie să aibă un quick win clar și să nu fie dorința unui departament de a digitaliza, spre experiența neplăcută a altuia
9. În rândul colegilor din zona de producție, aplicația trebuie să le ușureze munca sau să fie integrată în muncă; atâta timp cât există excepții, rutina se va forma mai greu.
Digital ready este o mentalitate ce se formează în timp. Așadar, odată cu identificarea tehnologiei, gândiți un plan de transformare a mentalității oamenilor.
Preocuparea constantă spre inovație ne va pune în situații în care vom transforma și crea mai mult, pentru o Românie a produselor creative ce pot fi exportate și, de ce nu, mai puțin a serviciilor și a consumului intern.
Photo by Javier Miranda on Unsplash
Acest material a fost preluat din Revista HR Manager cu numărul 74.
Pentru un scurt preview, click aici.
Pentru abonare, click aici.
