Acasa Training Cine sunt eu…omul si trainerul

Cine sunt eu…omul si trainerul

10 min citire
0
0
29

de ROBERTA NEAGU

Undeva in 2004 m-am intors de la bursa din Belgia, plina de energie si entuziasm, cu ganduri marete. Urma sa schimb tot ce fusese Romania pana atunci. M-am dus la primul meu interviu, pe atunci la cea mai renumita companie in randul angajatilor: Connex. Abia asteptam sa ma angajez, sa arat lumii ca lucrurile se pot face si altfel.

Am inceput o perioada de training care a durat trei saptamani. Ni se spusese ca nu avem voie sa intarziem, iar acest lucru mi s-a intiparit atat de bine in minte incat intr-o dimineata m-am trezit la ora 7 foarte speriata pentru ca intarziasem. Si am sunat-o pe cea care ne era trainer atunci. Am trezit-o din somn si, cand a auzit care este urgenta, m-a intrebat daca din intamplare ma uitasem la ceas…

Dupa cateva zile de training, in sala a intrat cel care avea sa-mi fie model pe parcursul intregii mele cariere de trainer. Bogdan. Un om cald si energic, care inspira prin insasi prezenta sa mult pozitivism. Dupa cateva cuvinte introductive, Bogdan ne-a spus ceva ce mi-a ramas intiparit in minte pentru toata viata: „Este OK sa gresesti. Nu va faceti probleme. Cat timp realizati ca ati gresit si anuntati o persoana care are posibilitatea de a corecta greseala, e ok sa gresiti. Nu va temeti de greseala”.

Asculti, razi, vorbesti, simti…
Timpul a trecut… si pana in prezent am participat la multe traininguri, traininguri care de fiecare data m-au invatat cate ceva: sa vorbesc mai putin si sa imi urmaresc participantii. Sa ascult mai mult si sa incerc sa vad lucrurile si din perspectiva celorlalti. Sa rad mai mult, sa nu ma mai incrunt. Sa inteleg ca trainingul nu este niciodata despre mine, ci despre ei. Sa ma relaxez. Sa livrez in blugi. Sa stau jos. Sa ii las mai mult pe ei sa vorbeasca. Sa adresez intrebari. Sa fiu cu picioarele pe pamant si sa ofer exemple relevante. Sa povestesc. Sa desenez. Sa visez. Sa creez. Sa pastrez intotdeauna o distanta fata de participanti. Sa nu raspund provocarilor. Sa zambesc, chiar si atunci cand sunt jignita. Sa fiu sigura pe mine si pe ceea ce spun. Sa gandesc, sa nu filozofez, sa respect valorile si paradigmele cu care participantii vin in sala. Sa urmez o logica simplu de inteles. Sa folosesc cuvinte pe care fiecare dintre participantii mei le pot intelege. Sa exersez mai mult, sa interactionez mai mult.

Am participat si la sesiuni plictisitoare si fara inteles. Am criticat abordari, asa cum probabil si altii le-au criticat pe ale mele. Am incercat sa inteleg perspective cu care nu am fost de acord. Am adus contraargumente unor discursuri fara inteles. Am contrazis si am chestionat discursuri. Am judecat si am etichetat.

Fiecare participant la training trece prin fiecare dintre aceste etape. Sunt traineri cu care stabilesti o chimie instantaneu, si sunt traineri mai antipatici decat diavolii tazmanieni. Insa de la fiecare in parte am invatat. Chiar si faptul ca, atunci cand nu ai nimic bun de zis, mai bine taci.

Dar niciodata nu am uitat ceea ce mi-a spus Bogdan, in acea dimineata de octombrie. 2004. E ok sa gresesti! Nu te teme!

Nu l-am vazut pentru o perioada foarte lunga de timp, iar la un  moment dat l-am zarit intr-o sala de sedinte. Mi s-a parut cunoscut, insa nu am stiut de unde sa-l iau. Cand am intrebat cine e, am strigat cu uimire: e Bogdan! Grosu. M-am dus la el si l-am intrebat daca este la fel de bun cum era pe vremuri si mi-a spus: „acum sunt mult mai bun”. Urma sa ne reintalnim in sala!

L-am revazut si dintr-o data mi-am adus aminte de toate cuvintele frumoase pe care ni le-a spus atunci cand incerca sa ne invete sa lucram cu probabil cea mai neprietenoasa aplicatie in care am lucrat vreodata: Activator.

L-am ascultat. O data, de doua ori…de trei ori… Si nu m-a plictisit niciodata! Cu toate ca auzeam pentru a mia oara (exagerez) aceleasi glume. La care insa radeam cu aceeasi intensitate de fiecare data ca si cand le-as fi auzit pentru prima oara.

Mai mult decat concepte
Colaboram de cativa ani si am invatat de la el ca lucrurile sunt simple. Imagini, povesti, ras, emotie si charisma. Si inca o data ras. In hohote. Pana cand simti ca trebuie sa te opresti, pentru ca altfel iti dau lacrimile.

Am invatat de la el ca training-ul nu inseamna doar concepte. Insemna imagini, exemple, cuvinte simple si multa pasiune. Si energie. Dupa o zi de training, in care nivelul tau de energie este la cote maxime, vrei doar sa taci. Si sa nu te mai intrebe nimeni nimic. Si, cu toate acestea, daca un participant va vrea sa mai stea inca o ora la povesti, o vei face.

Da, toate acestea le-am invatat in aproape sapte ani de training. Si multe dintre ele le-am invatat de la Bogdan.

Multumesc ca mi-ai dat voie sa gresesc si inca sa cred in mine. Multumesc ca le-ai dat oamenilor de langa mine voie sa greseasca si sa aiba inca o imagine buna despre ei. Multumesc pentru toate zilele in care m-ai facut sa rad cu lacrimi si sa imi doresc sa fiu ca tine. Multumesc pentru toate vorbele frumoase pe care mi le-ai spus si care m-au ajutat atunci cand am avut nevoie de ele. Multumesc pentru rabdare, sinceritate, incurajari si sustinere.

Multumesc, Bogdan, pentru tot! La baza carierei mele de trainer, este o temelie pe care ai pus-o tu! Si care pe zi ce trece, devine din ce in ce mai solida.

 

Cu drag,

Roberta

 

 

 

 


Roberta Neagu
Manager Training Sediul Central Mega Image

Comentarii

Incarcati mai multe articole similare
Incarcati mai multe dupa Roxana Maxim
Incarcati mai multe in Training

Lasă un răspuns

Verificati De asemenea

Câteva noi tendințe în L&D – The Learning Tipping-Point

De Mihai Zânt Activez de peste zece ani în domeniul formării adulților și am avut nenumăra…