Av. Elena Grecu,
Managing Partener SCA Grecu și Asociații
În cazul în care un angajat va participa la un curs de formare profesională la inițiativa sa, se poate încheia între angajat și angajator un act adițional la contractul individual de muncă prin care părțile decid că acesta nu poate avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioada stabilită.
Nerespectarea de către salariat a acestei perioade determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă (exemplu: dacă în actul adițional este prevăzută o perioada de 2 ani în care angajatul nu poate demisiona, iar acesta demisionează după un an, angajatul va fi obligat să plătească jumătate din suma plătită pentru cursul respectiv).
Compensarea angajatorului pentru cursurile de pregătire plătite unui salariat ale cărui relaţii de muncă s-au încheiat înainte de perioada prevăzută se face la contravaloarea cursurilor, fără a putea fi cerute alte sume care au apărut că urmare a instruirii angajatului sau a contribuţiilor plătite pentru drepturile băneşti ale acestuia, a hotărât Curtea de Apel Timişoara în Decizia 4/2021.
Instanţa de apel din Timişoara a stabilit că obiectul acţiunii îl constituie „plata despăgubirilor băneşti reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională, confrom art. 198 din Codul muncii, nicidecum o plată nedatorată sub formă salariilor primite pe perioada cât a fost angajatul reclamantei reglementată de art. 256 alin. 1 din Codul muncii, motiv pentru care o respinge că neîntemeiată„.
În consecință, putem considera că deși angajatul va primi un salariu, iar angajatorul va plăti contribuțiile salariale raportate la salariul întreg pe perioada formării profesionale, angajatul nu va putea fi obligat a returna acești bani deși a beneficiat de ei fără a lucra în tot acest timp.