Voluntariatul este, fără doar şi poate, o activitate venită din empatie şi din dorinţa de a aduce un impact pozitiv în societate. Este un ajutor necondiţionat pe care îl oferi celor în nevoie, dar care aduce, la rândul său, beneficii şi celui care îl oferă, de la socializare şi cunoaşterea de oameni şi perspective noi până la schimbare de carieră. Nu puţini sunt cei care au decis să lase joburile de până atunci pentru unul în ONG după ce au încercat voluntariatul şi şi-au dat seama că aceasta este menirea lor, să îşi ofere ajutorul celor mai puţin norocoşi.
Activitatea de voluntariat este însă şi un capitol important în redactarea unui CV şi lucrurile pe care le află astfel potenţialul angajator despre tine. Voluntariatul arată responsabilitate, asumare, implicare, capacitatea de a acţiona şi reacţiona corect în anumite situaţii, capacitatea de a lucra în echipă sau, după caz, de a coordona una.
Ideal însă este să faci asta nu doar pentru că arată bine în CV, ci pentru că simţi că vrei să ajuţi. Aşa că e esenţial să îţi alegi şi o cauză cu care să rezonezi. Şi pentru că în această perioadă se recrutează voluntari pentru Ajungem MARI, unicul program naţional care susţine pe termen lung educaţia copiilor şi tinerilor instituţionalizaţi şi din medii defavorizate, am stat de vorbă cu unul dintre oamenii pentru care activitatea în acest proiect a devenit la fel de naturală precum mersul la muncă sau ieşitul la cafea cu prietenii.
Iuliana Oprea a luat parte la procesul de recrutare de acum 2 ani, când a aflat că poate ajuta copiii din centre de plasament oferindu-le câte 2 ore pe săptămână din timpul ei. Ştia că trebuie să rămână în proiect cel puţin 8 luni, aşa cum prevede contractul, dar şi firescul – copiii din sistemul de plasament au nevoie ca de aer de oameni care să le fie aproape şi care să nu dispară de lângă ei, aşa cum au făcut-o alţii de-a lungul vieţilor lor. Iuliana, la fel ca mulţi alţi voluntari Ajungem MARI, a înţeles cât de importantă este misiunea ei şi a devenit o constantă a acestui program.
Cum ai început să faci voluntariat şi cum ai decis să alegi acest program?
Îmi doream să fac asta, îmi doream să ofer ceva, să aduc un plus în societate. Am căutat o vreme oportunităţi de voluntariat şi Ajungem MARI a fost cea mai potrivită variantă pentru programul meu şi pentru ce am eu de oferit. Pot să petrec timp cu copiii, să le împărtăşesc din ce ştiu deja, să vorbesc şi să mă joc cu ei. Chiar îmi face plăcere! Mai ales că ei au nevoie acută de atenţie, iar asta eu pot să ofer cu uşurinţă. Pot să spun că este o potrivire de cerere şi ofertă.
Ştiu că te implici şi în strângere de fonduri pentru acest proiect.
Mai întâi am fost voluntar, apoi fundraiser pentru o nevoie a tinerilor pe care o conştientizez, fiind aproape de câţiva dintre ei. Am înotat la Swimathon ca să strâng bani pentru consiliere vocaţională şi cursuri de calificare acreditate. Tinerii trebuie să descopere ce meserii pot avea, ce le place să facă, la ce s-ar potrivi, dar şi de ce au nevoie ca să ajungă acolo unde îşi doresc. Doar aşa îşi pot creşte şansele de a reuşi să ajungă să ducă o viaţă bună şi să contribuie, la rândul lor, pentru o societate mai bună.
Gândiţi-vă că aceşti copii şi tineri nu au oportunităţile pe care le au cei care cresc în sânul familiilor. Nu au unde să meargă să vadă lucruri, să experimenteze, să descopere. Şi aici intervenim noi, voluntarii. Să reuşim să le oferim cât mai multe experienţe care să-i ajute să prindă aripi, să afle mai multe despre ei şi despre lume şi să păşească cu mai multă încredere, atunci când vine momentul, în lumea din afara centrelor de plasament, în viaţa independentă.
Ce faci tu, mai exact, ca voluntar pentru aceşti copii?
Merg în fiecare săptămână la ei, îi ajut la engleză şi matematică ori de câte ori au nevoie, îi scot în oraş alături de alţi voluntari pentru experienţe cât mai diverse, atât educaţionale, cât şi distractive. Stăm de vorbă şi încerc să le răspund tuturor curiozităţilor lor, încerc să fiu acolo pentru ei fie că au nevoie de sprijin pentru şcoală, de experienţe de viaţă sau de un om care să-i înţeleagă şi pe care să se bazeze. Încerc să le fiu aproape atât în momente frumoase, dar şi în cele grele. Ştim cu toţii cât de mult înseamnă să ai pe cineva cu care să împarţi şi lucrurile bune, dar mai ales pe celelalte, mai puţin fericite.
Ce simţi că le lipseşte cel mai mult acestor copii? Care sunt problemele principale de care se lovesc?
Nu au parte de suficientă atenţie din partea adulţilor şi sunt într-o permanentă competiţie cu ceilalţi copii din jur. Sunt şi copii şi tineri care interacţionează cu familia lor cu probleme, iar asta nu îi lasă să se detaşeze de latura asta problematică şi să meargă mai departe.
Ai avut vreo situaţie sau vreun copil care te-a impresionat peste măsură?
Rareş are o situaţie tare grea: are 15 ani, este la şcoala specială şi este în urmă de tot cu cititul şi scrisul, nu mai zic de alte sfere. Are o inimă bună, dar în acelaşi timp şi frustrare acumulată din cauza faptului că îşi dă seama că este în urmă. Îi este ruşine să lucreze orice pentru că vede că ceilalţi copii mai mici decât el sunt mai buni la şcoală. Are părinţi problematici şi multă furie în el pentru că probabil se simte neputincios în fața situaţiei în care este. Am înţeles că uneori se comportă tare urât şi a bătut-o chiar şi pe sora lui.
Eu nu l-am văzut furios, dar l-am văzut în momente în care nu era în apele lui. În zilele bune este tare respectuos şi harnic. Îi place să gătească şi sper din tot sufletul să reuşească să urmeze această cale.
Observi schimbări la copiii la care mergi pe măsură ce trece timpul? Vezi efectele?
Se văd, sigur, dar la fiecare e altceva şi într-o măsură diferită. Fiecare copil are povestea lui, iar ceea ce pentru unii pare insignifiant pentru alţii este ceva fantastic şi invers.
Andrei, de exemplu, a stat cu mine o oră ca să lucrăm la matematică ultimele dăţi când l-am vizitat. La şcoală, în general, nu este atent. Poate părea puţin, dar este mult faţă de ce a fost la început.
Pot să v-o dau exemplu şi pe Mirela, cu care am făcut meditaţii la matematică pentru evaluarea naţională. A luat 8.50 la examen în urma pregătirii după ce la simulare luase 6.80. Mirela este un copil învăţat să muncească.
S-a schimbat ceva la tine de când faci voluntariat?
Sigur că da. Am sufletul plin de satisfacţie şi bucurie. Când cineva mă întreabă ce am mai făcut în ultima vreme îmi place să îi zic despre Ajungem MARI pentru că îmi umple inima de bucurie şi satisfacţie. Când cunoşti câţiva copii cu poveşti grele începi să vezi lumea altfel.
Ajungem MARI caută şi toamna aceasta 1.600 de oameni cu inimă mare în București şi 23 de județe, care să îi ajute să-şi îndeplinească misiunea, aceea de a schimba viața unui copil dintr-un centru de plasament. Campania de recrutare se desfăşoară până pe 20 septembrie.
Modulul de voluntariat durează 8 luni, din 15 noiembrie 2022 până pe 30 iunie 2023 şi presupune prezenţa voluntarilor săptămânal, timp de 2 ore, la centrul de plasament sau la apartamentul de tip familial la care sunt repartizaţi. Înscrierile se fac în lunile august-septembrie, iar apoi sunt programate testarea psihologică, interviul şi trainingul. Toate detaliile despre procesul de a deveni voluntar Ajungem MARI se găsesc pe site-ul organizaţiei.
