Am intalnit astazi un articol simpatic in presa internationala de specialitate. Mi-a placut modul de abordare asa ca am hotarat sa vi-l supun atentiei, cu rugamintea de a va lasa prinsi in scenariu (altfel, veti spune: „aici e vorba de head-hunting, ce sens are discutia…) Si chiar mai mult, va invit sa va puneti in pielea celor doua personaje si sa ne impartasiti propriul punct de vedere.
Articolul, publicat pe hrmorning.com, reuneste parerile a trei directori de resurse umane cu privire la urmatoarea situatie: unul dintre directorii generali solicita HR-ului sa intreprinda un proces de recrutare mai…informal. Iata cum decurge povestea:
Scenariul
„Ah, Stu, exact la timp”, i-a spus CEO-ul Margaret Hurley managerului de resurse umane Stu Capper, in timp ce acesta inchidea usa biroului. „Ia un loc”. Stu intuia deja motivul pentru care Margaret il chemase in biroul ei – si nu ardea de nerabdare ca discutia sa inceapa.
Margaret scoate un dosar pe birou. „Aici sunt niste oameni pe care i-am intalnit la conferinte si diverse targuri.”, a spus ea in timp ce ii dadea dosarul lui Stu. „Suna-i pe fiecare in parte si vezi ce parere au despre posibilitatea de a lucra pentru noi”.
Stu nu era surprins – nu era prima data cand Margaret ii cerea sa “vaneze” oameni de la competitori. “Cu tot respectul”, a spus Stu, “vreau sa va mai spun inca o data ce parere am eu despre asta. Nu sunt sigur ca este o idee buna sa furam oameni de la competitie, chiar daca nu exista reguli care sa ne interzica asta”.
“Stiu ca nu suntem de acord pe tema asta”, a spus Margaret. “Dar dupa cum vad eu situatia, daca este cineva care ne-ar putea ajuta sa devenim o companie mai buna, atunci este de datoria noastra sa aducem acel om aici”.
“Inteleg”, a spus Stu. “Dar sa ai in vedere ca daca noi facem asta atunci la fel de bine si altii ne pot face noua acelasi lucru”.
“Stu, se numeste competitie”, a spus Margaret. “Asta facem ca sa atingem succesul”.
Si acum, daca tu ai fi in locul lui Stu, ce ai spune sau ce ai face in continuare? Iata ce spun cei trei directori:
1. HR Managerul din New York
Ce ar trebui sa facem : As incerca sa o conving pe Margaret ca nu este o idee buna sa furam oameni de la competitorii nostri.
Motivul: Suntem o industrie mica, si cand asta ni s-a intamplat noua a fost foarte urat. Daca am fi o industrie mare, poate ca nu ar conta atat de mult, insa intr-o industrie atat de restransa este important sa constientizam cat de devastatoare poate fi o astfel de miscare pentru compania afectata. As incerca sa o conving pe Margaret de acest lucru.
2. HR Manager din Pennsylvania
Ce ar face ea: Daca Margaret ar insista, as face-o, dar protestand.
Motivul: Uneori trebuie sa faci ceea ce trebuie sa faci, chiar daca nu esti de acord cu asta. Asta cred eu despre acest tip de head-hunting. In acelasi timp, sunt norocoasa sa am o relatie minunata cu CEO-ul. Cred ca daca i-as explica clar opinia mea, CEO-ul chiar ar lua-o in calcul.
3. HR Manager din Florida
Ce ar face el: As analiza profilele oamenilor pe care mi i-a indicat Margaret. Apoi as lua contact cu ei si as programa cateva sesiuni de networking.
Motiv: Sunt impotriva acestui tip de “braconaj”, dar exista o zona de mijloc unde poti actiona. Chiar daca acei oameni au un job si nu sunt interesati sa plece din companiile respective, asta nu inseamna ca si-au dezactivat conturile de social media. In urma unei cercetari as putea descoperi motive legitime pentru care nu ar trebui sa ii mai luam in considerare.
Pentru cei care s-ar califica totusi, as organiza cateva sesiuni de networking in loc sa apar in fata lor direct cu o oferta.
Doar daca ar spune ca isi cauta de lucru, as aduce in discutie intentiile mele.
