De ce efortul merită sărbătorit?

de Marius Stăvărache

Unele lecții de leadership le înveți mult mai bine din postura de părinte. Acesta este și cazul sărbătoririi succesului.

Cei mai mulți oameni pun preț doar pe realizare. Ei bine, este această abordare constructivă?

Dacă în mintea unui copil semeni gândul că fiecare încercare este, în fapt, o victorie, iar singurul eșec este abandonul, acel copil nu va cunoaște teama de NU, ori teama insuccesului, pentru că el va fi dispus să încerce fără nici o părere de rău până când lucrurile îi ies așa cum își dorește. Iar aceasta este o atitudine de învingător!

Față de copii, oamenii au capacitatea de a manifesta mai multă răbdare și mult mai mult apetit pentru încurajări intermediare. Să luăm următorul exemplu: gândește-te la învățatul mersului, când copilul începe să facă primii pași și cade după primul sau al doilea.

Ce opțiuni are părintele în acest moment?

1. Îi întoarce spatele tăcut, gândind: „Nu va fi în stare să meargă niciodată”
2. Îl dojenește: „În stilul acesta crezi că ai să ajungi tu vreodată să alergi?”
3. Îl încurajează: „Bravo, haide, că poți; încă o dată!”

Probabil că cei mai mulți părinți aleg opțiunea de a-și încuraja copilul. Oricum, din fericire, în cazul mersului, copilul se va ridica singur încă o dată, indiferent de reacția părintelui, pentru că nu are teamă, încă, de opiniile altora cu privire la succesul său. Și bine face!

Acest instinct însă nu mai este valabil și pentru perioada post-copilărie dacă, între timp, a fost stricat de o atitudine nepotrivită a adulților din jur.

Încearcă să transpui exemplul copilului în viața adulților: vezi foarte des, probabil, adulți care nu pun preț decât pe cei care „reușesc” … mai repede decât alții. Iar restul … nu mai contează.

În timp ce pe termen scurt această abordare poate părea rațională, pe termen mediu ea nu construiește succes. Iată de ce:

• Statistic, rezultatele pozitive apar mai rar decât rezultatele negative; poți verifica asta în propria-ți experiență
• Fiecare insucces este, totuși, un pas către succes; urmând același principiu statistic, după o serie de insuccese va veni și succesul așteptat
• Condiția esențială: să nu te oprești din încercări; Jeffrey Gitomer spune: „Ai 100% șanse să ratezi doar acele gloanțe pe care nu le tragi!”

De ce este nevoie pentru a merge mai departe, chiar dacă nu a fost (încă) un succes?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, cel mai bine ar fi să te raportezi la sportivi; la cei care s-au născut oameni, ca și tine și au devenit campioni recunoscuți.

Iată 3.5 elemente care contribuie la un astfel de succes:

#1. O atitudine extrem de pozitivă este cea care, indiferent de ce se întâmplă în jurul tău, îți dă puterea să mergi mai departe; pentru că „Nu contează ce ți se întâmplă, important este cum reacționezi la ceea ce ți se întâmplă” – Jeffrey Gitomer

#2. Încrederea în propriile forțe este cea care îți spune că dacă ai reușit să ajungi până aici, atunci cu siguranță poți merge și mai departe. Fiecare are ritmul său, iar tu trebuie îl cunoști pe al tău și să te raportezi la el

#3. Capacitatea de a învăța din experiențele trecute este cea care te va ajuta să nu repeți o greșeală de mai multe ori decât îți este necesar pentru a învăța să o depășești (media de repetare a unei greșeli în rândul americanilor este de 2.5 ori)

#3.5 Dorința de a face efortul necesar pentru a atinge ceea ce ți-ai propus te va pune într-o poziție în care vei urmări să devii capabil, nu doar să reușești. Reușita este un rezultat al capabilităților tale, iar capabilitățile ți le dezvolți prin efort și dedicare pentru dezvoltarea ta continuă.

Acum înțelegi de ce merită să sărbătorești efortul?

Mult succes!

Marius Stăvărache, Business consultant, Trainer & Coach

La împlinirea a 14 ani de când a intrat în vânzări și cu o experiență de 10 ani în consultanța în management și training, Marius Stăvărache a adus în România soluțiile pentru profesioniștii în vânzări și customer service ale lui Jeffrey Gitomer, „America’s #1 Sales Authority”.

Marius se mândrește cu capacitatea sa de a combina stilul pragmatic și individualist de training american cu stilul deschis, orientat către explorarea propriilor capacități, specific scandinav, capacitate dezvoltată în experiențele sale multinaționale și multiculturale de lucru și învățare.

Comentarii