Azi pleaca un angajat, maine doi, poimaine inca unul…poate inca trei peste o luna…si tot asa pana cand te vei trezi cu un maldar de CV-uri pe birou. Ce i-a pus pe fuga? Doar erau unii dintre cei mai buni!
Sunt multe articole despre comportamente toxice si politici care nu fac altceva decat sa distruga productivitatea si engagementul, alungand talentele din organizatie. Si, cel putin teoretic, noi suntem cei care trebuie sa anihileze aceste devieri pana nu e prea tarziu. Azi am dat peste o lista, intocmita de Tim Gould, editor la o publicatie americana de HR, care prezinta intr-un mod explicit si usor sarcastic 7 dintre cele mai raspandite “toxine organizationale”. Pe cate dintre ele le simtiti in jurul vostru? Hmmm….grea decizie, nu?!
1. Managerii au preferatii lor
Si managerii au tendinta sa isi faca prieteni la birou, la fel ca noi toti. Nu este nimic gresit aici. Cu totii avem simpatii. Problemele apar insa cand acei manageri ii trateaza diferit pe cei din “gasca” lor de amici. Acest tratament preferential poate lua mai multe forme:
- Le pot oferi mai multe oportunitati de a castiga bonusuri (in detrimentul celorlalti angajati);
- Le pot oferi mai multe sanse de a participa la training-uri sau evenimente de dezvoltare profesionala;
- Se fac ca nu vad atunci cand respectivii “amici” abuzeaza de pauza de pranz sau incalca regulile;
- Sunt mai ingaduitori cu deadline-urile angajatilor preferati;
2. Liderii nu conduc prin propriul exemplu
Actiunile liderilor, fie ei din executiv sau din zona de middle management, au un efect de cascadare asupra celorlalti angajati. Liderii agresivi “cresc” subordonati agresivi si astfel se ajunge la un loc de munca ostil. Cum iti dai seama ca ai un lider toxic in organizatie?
- Liderul crede ca politicile anti-hartuire nu sunt valabile si pentru el/ea;
- Liderul promite lucruri angajatilor, dar nu se tine de cuvant;
- Liderului nu ii pasa de angajati cat timp poate sa mai castige un bonus;
- Este la ordinea zilei sa auzi: “Pentru ca asa vreau eu”, “Pentru ca asa am facut de fiecare data”, “Eu semnez pentru salarii, deci eu iau deciziile”.
3. Seful crede ca salariul este “beneficiul”
Desigur, nu toti angajatorii isi permit sa ofere pachete salariale cuprinzatoare. Dar cel putin recunosc importanta pe care beneficiile o au in randul angajatilor de azi. Sunt si exceptii totusi. Daca ti-ai auzit seful spunand raspicat ca “Ar trebui (ei, angajatii) sa fie fericiti ca sunt platiti” atunci cand vine vorba de acordarea unui abonament medical sau a unui abonament la sala, e semn ca te lupti cu morile de vant.
4. Exista o gasca pesimista
Angajatii se grupeaza si ei pe simpatii sau grupuri de lucru. Nici aici nu este nimic gresit. Doar daca unul dintre grupuri nu face decat sa vorbeasca compania de rau si sa critice orice initiativa venita din partea superiorilor. De regula, nu intervenim spre a desparti un grup, dar atunci cand acesta afecteaza moralul tuturor, e timpul pentru o discutie eleganta.
5. Tratement egal…sau nu
Orice companie are oameni mai performanti, care “tin nava la suprafata”, si angajati mai putin performanti, dar care isi indeplinesc sarcinile cu fruntea sus. Din pacate exista o tendinta in randul angajatorilor de a-i tine pe top performeri ca pe niste cescute de portelan. Nu spun ca trebuie sa ii tratam pe toti la fel, dar nu trebuie sa trecem cu vederea comportamente toxice sau abuzuri din partea acelor top performeri. Stiu, exista teama ca vor pleca din companie. Dar regulile sunt pentru toti…si etica, nu? Nu?
6. Hei, prietene, te angajez!
La capitolul recrutare, angajatorii au dezvoltat o pasiune pentru recomandarile interne. Ceva de genul – “daca omul este recomandat de unul dintre cei mai buni angajati ai mei inseamna ca se va potrivi la fix…”. Doar ca unii lideri pot exagera, alunecand spre nepotisme si favoritisme…asa ajung pe lista scurta prieteni sau fosti colaboratori de-ai lor care nu au nicio legatura cu performanta ceruta de post.
7. Nu exista o comunicare clara
Cred ca scrie si se aude peste tot: “comunicarea este o strada cu doua sensuri”. Nu doar tu trebuie sa fii apt sa le explici angajatilor foarte clar cum sta treaba cu beneficiile si alte politici, dar si ei trebuie sa aiba cadrul necesar pentru a adresa intrebari. Degeaba le oferi o pensie facultativa daca nu au nevoie de ea sau nu stiu ce presupune un astfel de program.
