Acasa Performance Liderul nu exista doar prin opozitie cu managerul

Liderul nu exista doar prin opozitie cu managerul

11 min citire
0
0
737

de  DAN IONESCU

Am citit multe articole si carti pe tema liderilor. Timp de sase ani am facut cercetari in firme din Romania, am intervievat conducatori foarte apreciati in firmele lor, am observat sute de persoane in training-urile pe care le-am sustinut. Ca rezultat, mi-am format o opinie si sunt curios ce parere aveti si voi (ca sa-l citez pe Ion Ratiu -„Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine”).

Eu cred ca opozitia lider vs. manager nu mai este valida in realitate. Cred ca mai importanta este calitatea profesionala a omului din varful ierarhiei, indiferent ca-l numim lider, manager, sef, conducator, boss sau Gheorghe. De aceea, inclin mult spre definitiile mai moderne ale liderului, precum cele enuntate de Jim Collins si Gary Hamel. Din punctul lor de vedere, liderul ar trebui sa fie definit si judecat dintr-un singur punct de vedere: capacitatea de a face ca firma lui sa aiba rezultate foarte bune, inclusiv in anii urmatori plecarii sale! Bineinteles, ca un lider nu este doar cel din varful varfului – orice om care conduce un grup, indiferent de ierarhie, poate sa fie lider. Sau nu.

Daca acceptam o astfel de definitie, conteaza mai putin daca respectivul lider este carismatic sau extrem de modest – rezultatele sunt cele importante, iar anuntul din anii `60: „cautam barbat, alb, inalt si cu voce groasa, pentru postul de manager” sper sa devina istorie.

 

Prototipul meu

Cand am analizat parerile despre calitatile asteptate la un lider, am constatat ca acestea erau foarte eterogene: unele simple, punctuale, altele mult mai complexe, vizand atitudini sau mentalitati. Practic fiecare persoana are propria definire, bazata pe experientele traite.

Insa vreau sa va propun un model de atribute…un model la care am adaugat si cateva intrebari (la care va invit sa raspundeti): Credeti ca aceste calitati, din acest model, descriu destul de bine liderii pe care i-ati intalnit si ii apreciati? Si cum credeti ca se poate, pornind de la propria evaluare onesta, sa iti dezvolti calitatile dorite?

Fiindca atributele unui lider sunt foarte eterogene, am impartit aceste calitati dupa gradul lor de complexitate:

1. In primul rand, ne asteptam de la un lider sa aiba cunostinte manageriale de baza. E greu de conceput un bun conducator, in ziua de azi, care sa se bazeze numai pe intuitie si bun simt. Sigur, astfel de persoane pot exista, dar e nerelevant statistic! Invatarea modelelor Johari sau Maslow, despre identificarea si medierea conflictelor, despre conducerea situationala sau marketing, inseamna cel mai probabil o eficienta sporita si castigarea unui interval de timp important pentru luarea unor decizii bune.

2. A doua categorie am denumit-o „abilitati”. Dintre acestea, cele mai apreciate sunt: viziunea (capacitatea de a construi pe termen lung, asigurandu-se ca au sau isi dezvolta resursele necesare), comunicarea (adesea perceputa drept capacitatea de a transmite viziunea proprie si altora, dar si de a-i asculta pe ceilaltii), deschiderea si onestitatea (impreuna definesc o persoana care este confortabila cu sine si stie cum sa relationeze placut, dar ferm, cu ceilalti).

Doresc sa mentionez aici si o caracteristica de comunicare, mai apreciata, din punctul meu de vedere, in cultura romaneasca decat in altele: umorul (nu ironia, care este considerata potential agresiva!). Probabil ca dupa multe decenii de lipsuri datorate comunismului si vremurilor dificile din prezent, oamenii apreciaza liderii care relativizeaza, cu o gluma, greutatile cotidiene si ii ajuta sa priveasca totul mai putin tragic. Stiti vorba aceea din Ardeal: „N-a fost niciodata sa nu fie cumva!”

3. A treia categorie este cea a meta-abilitatilor (uneori chiar atitudini). Aici sunt incluse: interesul pentru auto-dezvoltare (cu tot ce inseamna curiozitate si dorinta de invatare, dar si buna cunoastere de sine, cu bune si rele), creativitatea (care sa duca la abordari noi, mai ales atunci cand nu suntem fortati sa facem acest lucru) si interesul pentru dezvoltarea oamenilor („daca ii ajut pe altii sa creasca, eu am numai de castigat”).

4. Fiindca nu am stiut cum sa numesc anumite caracteristici care pareau si mai complexe, am creat categoria meta-atitudini. Aici ma refer la modestie si autenticitate. Modestia a nu se confunda cu atitudinea umila… ma refer la modelul fereastra si oglinda, cum ii spune Jim Collins: un lider valoros, atunci cand firma are rezultate bune, se uita pe fereastra si spune ca acestea se datoreaza pietei sau conjuncturilor favorabile, iar toate meritele le au colegii sai valorosi; acelasi lider bun se uita in oglinda pentru a-si asuma responsabilitatea, fara sa dea vina pe ghinion, atunci cand lucrurile merg prost (vedem rar asemenea comportamente, dar putem recunoaste macar intentii ce merita incurajate).

Iar autenticitatea o consider a fi cea mai complexa calitate a unui lider, fiindca ar trebui sa se manifeste aproape tot  timpul.  Pentru a deveni un exemplu in ochii celorlalti ai nevoie de ani de zile, dar aceasta imagine poate fi distrusa insa intr-o clipa, cand ceilalti vad ca ceea ce faci nu concorda cu ceea ce sustii.

Imi amintesc de o persoana care mi-a facut apologia liderului modern, intr-un mod convingator si, aparent, pasionat, insistand pe cuvinte frumoase ca inspiratie, comunicare, incredere, onestitate. Si prezenta asta din postura unui mare CEO cunoscator. Dupa cateva zile, si-a chemat doi directori (care avusesera rezultate bune in munca lor) si i-a concediat fara nici o discutie (comunicare, ha!), fara sa ii fi informat anterior (incredere, ha!; onestitate, ha!), iar despre cat de inspirati s-au considerat angajatii firmei in acel moment, sa nu mai vorbim. Nu consider un astfel de lider ca fiind autentic si nu  mi-as dori sa lucrez pentru el.

As mai face o remarca legata de calitatile pe care un conducator le poate avea, referindu-ma la cercetarile lui Dan Ariely privind auto-amagirea. Intre dorinta de a beneficia de pe urma inselaciunii (motivatia economica) si convingerea ca suntem buni, onesti si morali (motivatia psihologica) este un mare spatiu in care ne ducem, cu totii, viata. Toti avem mici comportamente imperfecte, este inevitabil, dar cred ca nu suntem neajutorati in fata slabiciunilor noastre. Odata ce intelegem ce cauzeaza comportamentele noastre, putem sa ne controlam si sa ne imbunatatim rezultatele. Si asta nu intr-un mod egoist, ci pentru firmele noastre si oamenii din ele.

 

 

 

 

Dan Ionescu

Director Executiv Danis Consulting

Comentarii

Incarcati mai multe articole similare
Incarcati mai multe dupa Roxana Maxim
Incarcati mai multe in Performance

Lasă un răspuns

Verificati De asemenea

Câteva noi tendințe în L&D – The Learning Tipping-Point

De Mihai Zânt Activez de peste zece ani în domeniul formării adulților și am avut nenumăra…