Am auzit de-a lungul timpului mai multe povesti despre oameni care sunt buni la ceea ce fac, care aduc rezultate, care jongleaza cu cifrele, dar alaturi de care este imposibil sa lucrezi fara sa te enervezi sau fara sa iti pierzi stima de sine. Does it ring a bell?
Personal, cred ca o astfel de persoana exista in orice organizatie si cred ca din considerente financiare (pentru ca ne dorim bunastarea business-ului si vrem sa ne creasca veniturile) inchidem ochii si o acceptam. Dar asta este parerea mea si sigur nu ma supar daca sunt contrazisa. Totusi, maine daca va intalniti cu prietenii la un suc, la o cafea sau la ce vreti voi, si vorbiti despre munca si mediul de lucru, cred ca sunt sanse mari sa auziti de „vampiri” si „asasini de cultura”. Cuvinte prea dure? Ei bine, nu imi apartin, dar nu pot sa spun ca nu imi plac. Explicatia vine mai jos, intr-un text scris de Stephen Paskoff, fost avocat pe dreptul muncii, in prezent consultant:
« Am ascultat recent, in cadrul unui forum de resurse umane, unde participantii erau chiar liderii unora dintre cele mai mari si mai cunoscute organizatii din tara (SUA-n.r.), o prezentare foarte dinamica si interesanta. Vice-presedintele forumului a explicat, concis, cum organizatia sa, cunoscuta noua, tuturor, prin produsele sale fast-food, a reusit sa aseze la baza sa o cultura puternica si prietenoasa, care ofera angajatilor perspective pentru dezvoltarea carierei.
Compania vice-presedintelui, ca si altele, are de infruntat o anumita provocare, generata de faptul ca multe din pozitiile sale nu se afla in partea superioara a scalei salariale – lupta pentru cele mai bune talente, in termeni de competente, experiente, angajament si pasiune, este astfel destul de dificila.
Si totusi, climatul pozitiv pe care compania si l-a creat a ajutat-o sa recruteze si sa retina angajatii buni oriunde in lume. Aproximativ 300 dintre noi eram atenti cand speaker-ul a inceput sa relateze succint istoria modului in care compania a actionat, a obtinut rezultate si a sustinut cariere. La un moment dat insa speaker-ul a facut un comentariu…usor deplasat in opinia mea… dar total valabil. Suna cam asa: „Cand asasinii de cultura sunt chiar top-performerii atunci aveti o mare problema”.
Instantaneu m-am uitat in jurul meu. Oamenii aprobau. Si desi am fost uimit, nu cred ca speaker-ul a exagerat cu expresia „asasini de cultura”, pentru ca, din pacate, am lucrat cu astfel de oameni la un moment dat.
In unele organizatii, cei care determina cresterea veniturilor sau care au un portofoliu solid de competente tehnice, pot sa submineze munca si devotamentul celorlalti colegi prin comportamentul lor abstract ori ofensiv si prin aparenta lor invulnerabilitate. Comportamentul acestor „top-performeri”, daca nu este supravegheat, creeaza standarde speciale pentru ei, conduce la marginalizarea valorilor organizationale si la intoxicarea celor din jur.
Ganditi-va la expertii financiari, de exemplu, care nu reduc doar costurile ci le elimina cu totul, impunandu-si punctul de vedere si adoptand o atitudine superioara. Cei care lucreaza cu ei nu au cum sa creada ca standardele organizatiei exista cu adevarat. Iar peste timp, unii vor incepe sa preia comportamentul liderilor lor, presupunand ca asta le va aduce succesul. Presarati in organizatie cativa astfel de anti-eroi si viziunea unei culturi comune credibile va disparea.
Daca acea cultura chiar este nucleul organizatiei, cei care contribuie la disparitia ei nu ar trebui si nu pot fi considerati top-performeri. Poate ca ei isi indeplinesc cu brio anumite sarcini dar sa ne referim la ei ca la top-performeri chiar ar fi o mare greseala. Cultura este importanta pana la un anumit punct – asta le sugeram celorlati angajati – iar cei care primesc „note bune” pentru rolul lor in organizatie sunt scutiti si pot sa faca ce vor ei.
Acum, daca permitem ca asa ceva sa se intample, contrazicem insusi motivul pentru care am stabilit, de la bun inceput, ca acea cultura este importanta, cultura care in cele mai multe cazuri va conduce la un avantaj competitiv pe termen lung, dincolo de rezultatele trimestriale sau anuale.
Pana cand nu stabilim clar si nu consideram modul in care lucram ca parte integranta a modului in care se presupune ca ar trebui sa obtinem performanta, va fi provocator sa construim culturi rezistente. In loc sa ne referim la „asasini de cultura”, iata sugestia mea: in cazul in care acestia nu comit actiuni cu totul impardonabile, oferiti-le standarde clare cu privire la comportamentele acceptate si sansa de a performa in continuare. Daca nu se redreseaza nu ii mai numiti „asasini de cultura”. Cel mai bine ii numiti „fosti angajati”. »
Cum vi se pare interventia lui Stephen Paskoff ? Ati intalnit vreodata astfel de „asasini”? Recunosc ca m-a pus pe ganduri acest text si tocmai de aceea am ales sa vi-l prezint. M-am intrebat daca este asa cum cred eu, respectiv daca acesti angajati sunt identificati, dar acceptati datorita performantei lor…astept opiniile voatre, iar intre timp am intrebat-o si pe Madalina Balan, Managing Partner al HART Consulting, ce ar trebui sa facem daca in organizatie intalnim astfel de „top-performeri nocivi”:
« Eric C. Sinoway a creat un sistem de clasificare pentru identificarea acelor angajați care ajuta cultura unei organizații, dar și pe aceia care o distrug. Prin urmare:
- Stelele sunt angajații pe care angajatorii ii iubesc – cei care „fac ceea ce trebuie” (adica au o performanța buna) si care aleg „calea cea dreapta” (adica fac lucrurile intr-un mod aliniat cu cultura organizaționala dorita).
- Angajatii cu potential ridicat – cei al caror comportament este pretuit, care fac lucrurile cum trebuie, dar ale caror competențe au nevoie de mai mult exercitiu. Cu training, timp si suport, aceste persoane devin viitoarele stele in organizatie.
- Zombi – cei care esueaza pe ambele planuri; comportamentul lor nu se aliniaza cu aspirațiile culturale ale organizației și performanța lor este mediocra. Dar capacitatea lor de a face rau este atenuata de lipsa lor de credibilitate. Ei nu aduc plus-valoare in organizatii, iar daunele pe care le provoaca culturii organizationale sunt limitate.
- Vampirii – sunt o reala amenințare in organizatii; acești angajați performeaza bine, dar avand un scop contrar culturii organizaționale dorite. Pentru ca performanțele lor sunt bune, ei dobandesc putere și influența. In timp, reusesc sa coaguleze in jurul lor persoane care sa ii urmeze si care sa ii asculte: de obicei ii atrag pe cei din categoria zombi care impartașesc setul lor diferit de valori și aspira la o performanța mai buna. Astfel, se formeaza o mica armata de vampiri și zombi care ataca stelele, angajatii cu potențial ridicat și liderii care fac lucrurile bune si care sustin cultura organizationala.
Vampirii trebuie exclusi din toate organizatiile care isi doresc sa atinga obiectivele strategice si perfomantele economice asumate. Alinierea culturala dintre valorile angajatilor si cele ale companiei se dovedeste a fi vitala.
Daca vorbim de cultura, cea mai buna modalitate de a o promova este prin procesul de selectie. Puteți angaja cel mai bun si cel mai calificat / specializat om din lume, dar daca intre acesta si job, pe de o parte, si cultura organizationala, pe de alta parte, nu exista o relatie de compatibilitatea atunci cu siguranta nu este o alegere buna, iar persoana respectiva va parasi compania mult mai repede decat ne asteptam. Exista studii care au aratat ca fluctuatia de personal este redusa cu 30% daca in procesul de selectie sunt folosite instrumente care identifica valorile potentialilor angajati si tipul de cultura in care acestia s-ar potrivi. De exemplu, profilul de Motivatii, Valori, Preferinte (MVPI – Hogan Assessments) identifica valorile cheie ale unei persoane, aspiratiile, interesele. Rezultatele la MVPI indica tipul de pozitie, de post, de mediu organizational care i se potriveste unei persoane, pe de o parte, si tipul de cultura pe care il va crea un lider, pe de alta parte. »
Asadar, ati intalnit vampiri?
