de Marilena Ispas
Încă de la începutul pandemiei, în urmă cu mai bine de un an și jumătate, s-a vorbit despre modul de lucru remote. Schibările în piața muncii au fost multiple și rapide și multe companii au acceptat munca remote și au și îmbunătățit, pe parcurs, buna funcționare a acestei metode de lucru.
În legislația din România există două variante de contracte de muncă la distanță: contractul de telemuncă și cel de muncă la domiciliu. Cei mai mulți angajatori au optat pentru contractul de telemuncă, întrucât acesta oferă mai multă flexibilitate și libertate angajaților, dar și un echilibru între viața profesională și cea personală și, totodată, reprezintă un pas înainte în procesul de digitalizare al companiilor.
De la începutul pandemiei, statul a adus modificări prin OUG 192/2020, Legea 208/ 2021 și OUG 35/2001, modificări ce țin de definiția telemuncii, mijloace prin care se poate verifica angajatul sau obligațiile angajatorului. Astfel, printre cele mai importante reglementări pe care compania le-a observat în contractele de muncă din România odată cu debutul pandemiei se numără: introducerea indemnizației lunare de sănătate, beneficiile pentru cheltuielile legate de telemuncă, perioada nedeterminată de telemuncă, diverse drepturi pentru telesalariat precum dreptul la protecție în caz de concediere, dar și clauze privind monitorizarea angajaților.
Cele mai multe contracte de telemuncă s-au înregistrat la începutul anului 2021, odată cu reglementarea posibilității ca angajatorul să deconteze salariaților lunar suma de până la 400 lei pentru susținerea cheltuielilor la locul în care aceștia își desfășoară activitatea.
În ceea ce privește beneficiile pentru cheltuielile legate de telemuncă, o parte dintre angajatori a dorit să pună la dispoziția salariaților mobilier de birou, accesorii de birotică sau a decis să acopere parțial facturile la utilități, în special electricitate și internet.
La nivel fiscal, de taxe și impozite, principala reglementare din contractele de telemuncă a fost legată de posibilitatea angajatorului de a deconta salariaților până la 400 lei pe lună pentru a contribui la cheltuielile la locul în care aceștia își desfășoară activitatea, fără a fi necesară prezentarea unor documente care să justifice aceste costuri. Astfel, cheltuiala la nivelul entității va putea fi considerată deductibilă la calculul impozitului pe profit, respectiv neimpozabilă la nivelul individului.
Companiile observă și o serie de limitări frecvente în ceea ce privește telemunca: controlul activității angajatului și a timpului petrecut în vederea desfășurării sarcinilor care este mult mai greu de realizat, riscul accidentelor de muncă poate crește având în vedere că angajatul nu mai prestează activitatea de la locul de muncă, iar comunicarea cu ceilalți colegi poate fi mai dificilă.
Din punct de vedere al salariilor, acestea nu au fost influențate de pandemie, menținându-se la același nivel față de anii trecuți sau au crescut pe criterii de performanță.
Potrivit Accace România, una dintre principalele companii de consultanță de afaceri și externalizare servicii din Europa Centrală și de Est, în topul industriilor care au încheiat cele mai multe contracte de telemuncă în ultimul an și jumătate s-au aflat industria de IT, firmele de consultanță și cele din domeniul bancar. Compania estimează că în contextul pandemic tot mai mulți angajatori vor opta pentru contracte de telemuncă sau muncă la domiciliu în industriile care permit această variantă de lucru.
Photo by Corinne Kutz on Unsplash
