de DORIN BODEA
Dacă vrei să-ți îmbunătățești calitatea vieții,
schimbă-ți modul în care gândești
„Banii transformă orice om în filosof, chiar împotriva propriei sale voințe.” (Pascal Bruckner)
Există diferenţe uriașe între felul în care gândesc cei care câştigă peste 1.250/1.500 de euro şi cei cu venituri sub 500 de euro: angajații din prima categorie se raportează altfel la muncă, la sine, la ceilalți şi la viaţă comparativ cu ceilalți.
Astfel, majoritatea celor cu venituri mici crede că soarta i-a fost deja scrisă şi că nu mai e nimic de făcut în această privinţă. În schimb, ceilalți tind să creadă că ceea ce li se întâmplă este rezultatul propriei munci, a îmbunătățirii continue de sine şi că soarta (și norocul) se află la îndemâna lor.
Aceasta este una dintre concluziile studiului recent realizat de Result Development și prezentat pe larg în cartea „Micul zeu și viitorul muncii în panteonul fericirii“, apărută în decembrie 2019.
MENTALITATEA ȘI PROGRESUL
Ideea conform căreia există diferențe culturale și de gândire semnificativ diferite între oameni și popoare în funcție de nivelul veniturilor nu este nouă, ci a mai fost vehiculată de-a lungul timpului. De pildă, în literatură, Jane Austen vorbea despre sărăcie ca despre o boală care distruge spiritul. Mai recent, în lucrarea „Culture Matters: How Values Shape Human Progress“, apărută în 2000, autorii Lawrence Harrison și Samuel Huntington susțin că există culturi development/ progress-prone și culturi development/ progress-resistant.
Pentru Huntington, această teză a culturii care explică dezvoltarea economică reprezintă un prilej de a face o critică pragmatică și cinică pentru investițiile imense pe care națiunile occidentale le-au făcut în țările mai slab dezvoltate economic, care s-au dovedit, în decursul timpului, doar o apă de ploaie, fără efecte. În consecință, toate aceste investiții ar trebui suspendate, potrivit acestuia.
În opoziție cu „evoluționismul“ ca ideologie optimistă, teza elitist-pesimistă, pragmatică și cinică promovată de Harrison și Huntington susține că anumite țări sunt incapabile pentru progres și dezvoltare pentru că le lipsesc cultura și „mentalitatea“ potrivite pentru progres.
Putem privi această teză într-un mod critic, etichetând-o drept pesimistă, pragmatică și cinică, însă putem face același lucru și cu cea diametral opusă, „evoluționistă“, optimistidealistă, adesea fără prea mari realizări în sfera producerii de rezultate pragmatice. Însă ambele au ceva în comun, anume ideea centrală potrivit căreia cultura face diferența.
Concret, valorile sunt cele care ne determină și ne influențează existența, procesul de dezvoltare, stilul de viață, stilul de gândire, raportarea la muncă etc. Ele sunt cele care, în plan individual, influențează și dozează gândirea, afectivitatea și comportamentele noastre. Valorile explică atât stadiul procesului de modernizare, raportarea la sine, la muncă, la lume și la viață, cât și stilurile de gândire asociate acestora.
MENTALITATEA ȘI STILUL DE MUNCĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL VENITURILOR
Revenind pe plan local, la studiul pe angajați români, cei cu venituri mai mari acordă o importanță din ce în ce mai mare valorilor laice, autonomiei și gândirii axate pe viitor. Concomitent, acordă o importanță din ce în ce mai scăzută valorilor sacre, heteronomiei, gândirii centrate pe trecut și colectivismului.
Am putea spune că principala diferență care ar putea explica prăpastia dintre angajații care câștigă sub 500 de euro și cei care încasează venituri peste 1.250/1.500 de euro se leagă de modul în care se raportează la muncă, la valorile muncii și la stilul de muncă.
Ascensiunea celor cu venituri mici către un salariu mai generos este blocată adesea de propria lor viziune legată de muncă şi de obiectivele pe care cred că le pot atinge, de modul în care se raportează la ei înșiși, la ceilalți și la propria lor existență. În esență, cei mai mulți dintre aceștia consideră că lucrurile nu se pot schimba semnificativ în bine și că sunt la voia sorții.
Convingerile care explică cele mai mari diferențe între angajații cu studii medii – venituri mici și cei cu studii universitare – venituri mari sunt următoarele:
✓ „Omul este aşa cum este încă de mic şi nu poate să schimbe mare lucru în această privinţă“;
✓ „N-are rost să-ţi planifici viitorul pentru că n-ai cum să ştii ce îţi rezervă“;
✓ „Cine riscă rareori are noroc“;
✓ „Există un singur Dumnezeu adevărat“;
✓ „Realizările individuale depășesc realizările ce pot fi atinse în echipă“;
✓ „Cel mai important lucru în viață este să te îngrijești de fericirea ta și să nu te uiți la alții“;
✓ „Mai bună este o slujbă sigură, chiar dacă mai prost plătită“;
✓ „La căsătorie, copiii trebuie să ţină cont şi de părerea părinţilor sau a rudelor apropiate“; „Sănătatea omului nu depinde de el, oricât de mult s-ar îngriji“;
✓ „Omul este creaţia lui Dumnezeu“;
✓ „Ruda cea mai bună e banul din mână“;
✓ „Controlul vieții noastre se află în afara noastră, ține de societate și de factorii externi“.
Astfel, cei cu venituri mici înclină să fie de acord cu multe dintre aceste afirmații, în timp ce majoritatea angajaților cu venituri mari tinde să le infirme.
În traducere, valori precum autonomia (capacitatea de a ne autoguverna), centrarea pe viitor și laicul, într-o anumită măsură, declanșează revoluția gândirii moderne prin care omul își ia destinul în propriile mâini (devenind astfel un „mic zeu“). Dar reușita acesteia este dovedită abia odată cu ruperea de trecut, cu pierderea importanței în viața de zi cu zi a valorilor legate de sacru, heteronomie, concentrare pe trecut și colectivism.
Raportarea la muncă a angajaților cu venituri mai mici se face, de regulă, prin prisma stimulentelor financiare, a condițiilor de muncă și relațiilor cu colegii și cu managerul direct. Percepția asupra muncii este adesea una negativă: aceasta nu este motivantă în sine, având o slabă capacitate de valorificare a potențialului și de asumare a autonomiei.
De cealaltă parte, cei mai mulți angajați cu venituri de peste 1.250/1.500 de euro se raportează la muncă diferit, adesea privind-o ca pe un instrument de dezvoltare personală și profesională, de avansare și promovare și, nu în ultimul rând, de asumare a autonomiei în ceea ce au de făcut.
În concluzie, am putea spune că pentru îmbunătățirea bunăstării materiale și obținerea unui stil de viață confortabil este necesară schimbarea mentalității, a valorilor și a moduluide a gândi. Asta înseamnă dezlipirea de trecut și o luptă continuă cu sine pentru viitor. Schimbarea de paradigmă se fundamentează pe autonomie și pe o gândire puternic centrată pe viitorul pe termen lung și pare a fi direct responsabilă cu schimbarea atitudinilor față de muncă și a stilului de lucru cu creșterea veniturilor și îmbunătățirea calității vieții.
PRIN URMARE, PUTEM SPUNE CĂ EDUCAȚIA ȘI CULTURA FAC DIFERENȚA
Numai că o mentalitate development progress-prone, asociată cu venituri mai mari și cu un stil de viață prosper, ține de o abordare a vieții și a rostului prin prisma a ceea ce facem fiecare dintre noi, de asumarea unor îmbunătățiri continue în ceea ce suntem, de a lupta cu noi înșine pentru un viitor mai bun. Cu alte cuvinte, angajatul modern devine un „mic zeu“ care își poate schimba în orice moment destinul.
La polul opus, o cultură development/ progress-resistant este rezultatul direct al unui grad ridicat de împărtășire a unor credințe care îl țin încremenit în propriul trecut.
SCHIMBAREA MENTALITĂȚII POATE ADUCE O CREȘTERE A VENITURILOR
Să încheiem într-un mod optimist. Vestea bună este că în funcție de mentalitatea pe care o avem, putem accesa venituri mai mari sau mai mici, iar schimbându-ne mentalitatea ne putem îmbunătăți radical calitatea vieții. Concluzia lui Pascal Bruckner în provocatorul său eseu Înțelepciunea banilor este că „banii – sau, mai degrabă, modul în care ne raportăm la ei – spun totul despre noi și despre intimitatea noastră“.
Și iată că acest studiu confirmă ipoteza conform căreia banii pot explica o parte a gândirii noastre, ne reflectă în bună măsură valorile și credințele pe care le împărtășim.
Banul, ca valoare instrumentală, are un rol crucial de transformare a sistemului de valori, a stilului de gândire, a modului de raportare la noi înșine, la muncă, la lume și la viață, în general. Dar să sperăm că vom avea capacitatea să ne păstrăm autonomia, astfel încât banul să nu devină o nouă religie. Raționalitatea este, și în acest caz, soluția continuării progresului gândirii noastre moderne în atingerea unor noi și tot mai complexe scopuri care ne-ar putea face mai fericiți.
