de Daniela Palade Teodorescu, Editorialist Revista CARIERE
Pentru că fericirea e un concept tare greu de definit, cred că e mai ușor să o înțelegi atunci când îți lipsește. E mai ușor să descrii cum ți-e când ești nefericit decât atunci când ești fericit. Și cu sănătatea e la fel – mai degrabă te gândești la ea atunci când nu o mai ai, o prețuiești și o îngrijești atunci când te încolțește suferința.
Când vine vorba despre muncă, românii au o filosofie și un folclor tare păguboase – servici(u) rimează cu „scârbici“, „fă-te că muncești“, „mai ușor cu munca“ și altele pe care vi le spuneți și voi – prea puțin legate de plăcerea de a munci, de a te simți de folos, de a te bucura de felul în care ceea ce faci tu ajută oamenii. Când ești fericit la muncă, niciodată nu ți se face stomacul ghem începând cu duminică seara, nu simți noduri în gât în fiecare luni și nici nu simți că trăiești cu adevărat doar de Crăciun, Paște ori în concediul de peste vară.
Când ceea ce muncești te împlinește, abia aștepți să revii la muncă ca să pui în practică toate ideile care îți trec prin cap. Când ești omul potrivit la locul potrivit, nu știi cum trece timpul, ți se citește entuziasmul pe față, ai multe declicuri de „a-ha“ oriunde ai fi, ești motivat să găsești soluții, orice obstacol poate fi depășit, resursele se activează din interior, iar energia vine cu fiecare scânteie care se aprinde în mintea oricărui om pasionat.
Fericirea la job vine și din bucuria de a te aduna cu oameni care îți împărtășesc viziunea, cu care te simți în siguranță, cu care poți avea discuții autentice și nu doar pălăvrăgeli politicoase și de complezență, oameni în fața cărora te poți dezvălui fără teama de a fi judecat. Și umorul, ah, umorul, râsul sănătos care destinde spiritele și care ne unește, și care de multe ori ne și inspiră, dar și plânsul care resetează din temelii. Pentru că suntem oameni, lucrăm cu oameni și pentru oameni, iar de cele mai multe ori uităm lucrul acesta și standardizăm dimensiunile umane în tabele, regulamente și tot felul de grile.
Dacă începi fiecare zi de lucru cu „trebuie“, e un semn clar că locul tău nu e acolo. Dacă o începi cu „abia aștept să fac asta, să rezolv asta, să mă văd cu cutare, să punem țara la cale“, ești un om fericit. Când simți că ești de folos, că ești prețuit, că ai o voce, că stă în puterea ta să faci ceva util și că ești lângă oameni de valoare, ai tot ce își trebuie să fii fericit la job. Iar asta se simte cel mai bine cu inima, nu cu mintea
