Agenda HR — 20 November 2017

Două sondaje recente arată că tinerii între 20 şi 30 de ani (eşantion reprezentativ din generaţia pe care sociologii au numit-o „millennials”) sunt mai degrabă interesaţi de a finanţa, identifica şi/sau crea următorul startup de tip Tesla sau SpaceX, decât de a pune bazele următorului Facebook sau Twitter.

grafic 1

 

de G.B.

Global Shapers Annual Survey, comandat de World Economic Forum, a adunat opţiunile a peste 1.000 de tineri din 125 de ţări şi 285 de oraşe, cu vârste între 20 şi 30 de ani, cu privire la liderul pe care îl admiră cel mai mult.

Concluziile sondajului – în materie de antreprenori – au fost neaşteptate: Elon Musk ocupă locul 3 în preferinţele tinerilor, cu 13.2% din voturi, în timp ce Bill Gates, Richard Branson şi Steve Jobs ocupă locurile 5, 7, respectiv 8, cu sub 10% din preferinţele generaţiei „millennials”.

De remarcat că Mark Zuckerberg (cofondator şi CEO Facebook), Sergey Brin şi Larry Page (cofondatori Google), Jeff Bezos (Amazon, Blue Origin), Tim Cook (CEO Apple Inc.) sau Jack Dorsey (Twitter) nu apar în preferinţele generaţiei „millennials”.

Un alt studiu, realizat de MaRS Discovery District, arată că aceeaşi grupă de vârstă nu e interesată de a finanţa, descoperi şi/sau crea noi startup-uri de tip Facebook, ci mai degrabă de a pune pe picioare startup-uri asemănătoare celor deţinute de Elon Musk. Astfel, 17.7% dintre tineri au spus că ar fi interesaţi să finanţeze următorul Tesla, în timp ce doar 10.2% dintre ei ar finanţa următorul Facebook.

grafic 2

Motivaţia oferită de marea majoritate a respondenţilor a fost următoarea: la scară globală, Facebook ne-a ajutat să fim mai conectaţi unii cu alţii, dar, în acelaşi timp, ne-a îndepărtat din ce în ce mai mult de comunicarea reală, autentică. Pe de altă parte, companii precum Tesla, Solar City şi SpaceX urmăresc să schimbe lumea în mai bine, prin aducerea pe piaţa mainstream a unor concepte precum energie regenerabilă sau reducerea costurilor pentru explorare spaţială.

MaRS Discovery District i-a întrebat pe tineri şi pe cine ar alege ca mentor. Mark Zuckerberg a fost preferat de 15% dintre respondenţi, în timp ce 32% dintre aceştia au răspuns că l-ar alege pe Elon Musk, urmat de Bill Gates (23.81%). Surprinzător e că Tim Cook (CEO Apple Inc.) şi Larry Page (cofondator Google) nu au atins nici măcar 5%.

grafic 3

Acelaşi studiu a prezentat, potrivit Silicon Beat, încă o concluzie neaşteptată: pentru majoritatea tinerilor, noţiunea de „dream job” nu mai e sinonimă cu companiile care activează în industria social media (precum Facebook), ci cu valul nou de companii care inovează în domeniul realităţii augmentate (33.12%) şi inteligenţei artificiale (28.3%).

grafic 4

De ce l-a înlocuit, deci, generaţia „millennials” pe Mark Zuckerberg cu Elon Musk în topul antreprenorilor pe care îi admiră? Putem specula că răspunsul ţine atât de modelul de antreprenor pe care cei doi îl reprezintă (Zuckerberg e produsul unui cuib tech, ambasadorul modelului Silicon Valley, Musk e modelul diametral opus), cât şi de „millennials” în sine – o generaţie despre care sociologii, psihologii, angajatorii şi publicitarii spun că nu o înţeleg pe deplin. E o generaţie „ciudată”, spun sociologii, citaţi de Fast Company, pentru că nu are nimic în comun nici cu generaţia Baby Boomers şi nici cu Generaţia X sau Z. „Millennials” nu îi admiră pe liderii care creează pattern-uri, ci pe liderii care distrug pattern-uri. Zuckerberg e antreprenorul-creator. Elon Musk e extrema, e ceea ce Fuller ar numi un „disruptor”. (Richard Buckminster Fuller spunea: „You never change things by fighting the existing reality. To change something, build a new model that makes the existing model obsolete.”) Dincolo de asta, millennials prioritizează lucrurile diferit faţă de predecesorii lor. Mai precis, potrivit Inc. Magazine, tinerii cu vârste între 20 şi 30 de ani spun că mai degrabă ar lucra pentru o companie care le oferă posibilitatea să schimbe lumea în care trăiesc în bine, decât pentru o companie care le oferă mai mulţi bani, însă nu şi oportunitatea de a contribui activ la modelarea viitorului lumii în care trăiesc.

Ok, dar atunci de ce nu alege generaţia „millennials” să lucreze pentru NASA, Boeing sau Mercedes-Benz? Atât NASA, cât şi Boeing sau Benz sunt companii care – la fel ca Tesla Motors şi SpaceX – creează viitorul industriilor în care activează. De ce sunt tinerii „millennials” fascinaţi doar de Tesla şi SpaceX? Şi – mai important – ce i-a făcut să îl înlocuiască pe Zuckerberg cu Musk?

Motivele sunt diverse şi nu pot fi inventariate fără să analizăm în amănunt detaliile contextului sociologic şi economic, însă le putem evidenţia pe cele care nu au nevoie de analize amănunţite:

1. Spre deosebire de Zuckerberg, Musk e implicat într-o grămadă de proiecte şi schimbă – chiar în timp ce tu citeşti acest material – faţa a cel puţin cinci industrii: 

Aerospaţială (prin SpaceX)

spacex

SpaceX a reuşit să readucă în rândul tinerilor acelaşi entuziasm pe care îl aveau părinţii lor în era Apollo 11 şi în zilele primelor succese spaţiale ale NASA. La fel ca Tesla Motors, şi SpaceX a pornit la drum ca o glumă proastă a industriei aerospaţiale: nimeni nu i-a dat vreo şansă. Lucrurile s-au schimbat, însă, SpaceX ajungând să câştige până şi recunoaşterea NASA, care, în ultimii cinci ani, a virat în conturile SpaceX peste 300 de milioane de dolari pentru operaţiuni de dezvoltare şi testare a sistemului de transport de încărcături al companiei. Anul trecut, SpaceX a punctat şi un moment istoric, care a deschis o nouă eră pentru tehnologia spaţială: după patru încercări eşuate, prima treaptă a unei rachete Falcon 9 a aterizat cu succes pe o platformă marină autonomă, în Oceanul Atlantic. SpaceX a făcut, astfel, un pas important pentru crearea unei rachete reutilizabile care să reducă costurile lansărilor în spaţiu.

Ţelurile lui Musk nu se opresc, însă, aici: Musk vrea expansiune multiplanetară. Mai precis, magnatul american vrea să bată pe timp NASA şi să ducă ducă primii oameni pe Marte până la sfârşitul anului 2024. „Mi-ar plăcea să mor pe Marte. Ar fi frumos să nu mor, totuşi, în urma impactului.”, a glumit Musk într-un interviu recent.

A.I. / Inteligenţă Artificială (prin Open A.I.)

openai

Anul trecut a fost consemnat un moment istoric în dezvoltarea inteligenţei artificiale, când AlphaGO, un A.I. creat de Google, a reuşit să-l învingă, la Seul, pe campionul mondial la GO, unul dintre cele mai sofisticate jocuri. Computerul a câştigat după trei ore şi jumătate. Şi tot anul trecut prestigiosul cabinet de avocatură BakerHostetler l-a angajat cu acte în regulă pe A.I. Ross, primul robot-avocat din lume. Această formă de inteligenţă artificială va lucra pentru cazurile de faliment al companiilor şi a fost dezvoltată cu ajutorul lui Watson, celebrul super-computer al IBM, care a fost deja utilizat în domeniul medical şi a câştigat o ediţie specială a jocului televizat „Jeopardy”. În acest context, nu e de mirare că Musk a vrut să bifeze şi aceasă nişă de inovaţie. La Open A.I., o companie de cercetare non-profit, Musk a construit recent o „sală de gimnastică”, unde dezvoltatorii pot să îşi antreneze sistemele A.I. Spre deosebire de Zuckerberg, care consideră că sistemele A.I. nu poartă în ele sâmburele unui viitor sumbru, Musk (ca şi Stephen Hawking, de altfel) a avertizat în nenumărate rânduri în privinţa pericolului cu care vine la pachet inteligenţa artificială. Şi, dacă e să citeşti ultimele ştiri din tech, perspectiva lui Musk capătă sens: recent, un bug dintr-un joc experimental a făcut ca sistemul A.I. să creeze, pe cont propriu, arme şi să înceapă să vâneze avatarurile şi navele jucătorilor.

Industria auto (prin Tesla Motors)

tesla motors

Musk pare să fie nu numai copilul lui Alan Turing şi Marvin Minsky, ci şi al lui Thomas Edison şi Henry Ford. Tesla Motors a făcut pentru industria automobilelor electrice ceea ce niciunul dintre marile branduri nu a reuşit: să creeze un produs atrăgător pentru mase. „It’s time to revolt against fossil fuel industry” era apelul pe care Elon Musk îl lansa către publicul larg înainte de prezentarea celui mai nou model, modelul 3. Apelul lui a fost nu numai auzit, ci şi îmbrăţişat cu entuziasm de publicul larg, având în vedere că, în luna aprilie a anului trecut, compania a primit în primele 36 de ore de la prezentarea noului model 3 aproximativ 253.000 (276.000, potrivit altor publicaţii) de comenzi, care la un preţ mediu de 42.000 de dolari, ar însemna mai mult de 10 miliarde de dolari, scrie Thomson Reuters. Sigur, orice om care ştie finanţe îţi va spune şi că pre-sales nu înseamnă (neapărat) cash/profit, dar „ameninţarea” pe care o resimte industria combustibilor fosili e cât se poate de reală, de vreme ce Arabia Saudită a anunţat recent că pregăteşte o strategie pentru „crearea unei noi economii până în 2025”. La rândul ei, Norvegia a anunţat că vrea să interzică vânzarea maşinilor care sunt alimentate cu combustibili fosili în următorii 10 ani. Potrivit Bloomberg, care îl citează pe investitorul american Ron Baron, Tesla Motors va ajunge, în următorii 10-20 de ani, la o valoare de piaţă de aproximativ 700 de miliarde de dolari. Şi, pentru că e un antreprenor cu un simţ al umorului dezvoltat, Musk nu a denumit întâmplător modelele Tesla S, 3, X şi Y (modelul Y nu există pe hârtie, dar ar urma să fie o variantă crossover a modelului 3). Recent, el a spus că a vrut ca numele acestora să formeze cuvântul „sexy”. Când Ford a ameninţat că va da în judecată Tesla pentru trademark-ul „E”, Musk a venit cu ideea de-a folosi cifra 3, însă nu înainte de-a declara: „Ford killed the sexy”.

Transport high-speed (prin Hyperloop)

hyperloop

După ce a reuşit să le dea frisoane marilor constructori auto într-un domeniu care părea imposibil de atacat de un nume nou, Musk are planuri mari şi în ceea ce priveşte viitorul transportului de călători. Hyperloop-ul e un concept nou, despre care Musk spune că va putea atinge 760 de mile pe oră graţie unui „sistem de levitaţie pasiv” şi care îmbină conceptele avioanelor ultra-rapide, railgun-ul (un „tun” electric care se foloseşte de electromagnetism pentru a arunca proiectile) şi ideea de bază a jocului de masă Air-Hockey, în care pucul e ridicat de la suprafaţă cu până la un milimetru cu ajutorul unor jeturi de aer constante care ies din masă. Mai precis, când vorbim de Hyperloop, vorbim de un tub de oţel în care presiunea e foarte scăzută şi în care e introdusă o capsulă presurizată care poate găzdui pasageri. Capsula e menţinută într-o stare de semi-imponderabilitate şi propulsată cu o viteză de până la 1.300 de km/h cu ajutorul unui accelerator linear magnetic. Forţa gravitaţională e asemănătoare celei resimţite într-un avion, iar anul trecut Hyperloop a anunţat şi primul test public. A fost un succes: Hyperloop-ul a ajuns de la 0 la 400 mph în câteva secunde. Mai multe ţări au anunţat deja că pun la punct rute pentru Hyperloop-ul lui Elon Musk.

Energie solară (prin Solar City)

solar city

Nici sectorul energiei regenerabile nu i-a scăpat lui Elon Musk. Compania Solar City a fost fondată în anul 2006 de doi dintre verii lui Musk, magnatul oferind, însă, conceptul şi finanţarea iniţială. Solar City a ajuns în prezent la peste 12.000 de angajaţi şi, potrivit celor mai noi informaţii oficiale, numărul de clienţi a sărit de 262.000. Sigur, Solar City nu e o companie de talia Tesla Motors sau SpaceX. Ea nu a primit un miliard de dolari din partea Google (precum SpaceX) şi Forbes/TheEconomist nu anticipează că, până în 2025, va depăşi Apple ca valoare de piaţă (precum preconizează în cazul Tesla), însă Solar City are ceva mult mai valoros decât atât: potenţialul de a ajunge lider pe piaţa energiei solare, o piaţă tânără, cu multe oportunităţi.

Plăţi electronice (prin PayPal)

PayPal Chief Executive Officer Peter Thiel, left, and founder Elon Musk, right, pose with the PayPal logo at corporate headquarters in Palo Alto, Calif., Oct. 20, 2000. Online payment provider PayPal Inc. raised $70.2 million in its widely anticipated initial public offering, but a patent infringement lawsuit gave investors reason to be wary as the stock began trading Friday, Feb. 15, 2002 on the Nasdaq Stock Market. After covering expenses, Palo Alto-based PayPal expects to net $61.3 million from the initial sale Thursday of 5.4 million shares at $13 apiece, according to a Securities and Exchange Commission filing. (AP Photo/Paul Sakuma, File)

Musk a schimbat fundamental şi felul în care plătim. Puţini ştiu că, în 1995, după doar două zile, Musk a abandonat Universitatea Stanford, unde începuse un doctorat în fizică, pentru a pune pe picioare Zip2 Corporation, prima lui companie. Cu banii obţinuţi din vânzarea Zip2 Corp. a fondat compania PayPal, pe care a vândut-o eBay, în anul 2002.

2. Spre deosebire de Zuckerberg, Musk e sinonim cu inovaţia tangibilă, reală, care schimbă lumea

Zuckerberg e ambasadorul antreprenorilor creaţi într-un cuib tech, e tiparul geek-ului cu tricou gri, care îţi spune: „Hei, sunt doar un tip care face app-uri, omule!”. Musk e extrema: e „the geek gone wild”. Musk nu vrea să schimbe viitorul reţelelor sociale, ca Zuckerberg. Musk vrea să schimbe lumea. Să ducă primii oameni pe Marte, să lanseze explorarea spaţială într-o nouă eră, să dezvolte sisteme A.I. „prietenoase”, să popularizeze energia solară, energia regenerabilă, să decongestioneze traficul cu ajutorul unor mijloace inteligente de transport (Hyperloop) şi să creeze tehnologii eco-friendly. Pariul Tesla e unul cât se poate e îndrăzneţ: Tesla nu vrea să devină lider în industria auto. Tesla vrea să distrugă complet industria automobilelor pe bază de petrol, poluante, şi să introducă pe piaţa mainstream EV-urile sau maşinile electrice. Atitudinea eco-friendly a lui Elon rezonează perfect cu „millennialii”, o generaţie care, graţie discursurilor unor oameni precum Neil DeGrasse Tyson, Bill Nye sau Stephen Hawking, şi-a întors faţa spre lumea în care trăieşte… şi, în acelaşi timp, spre stele. La fel stau lucrurile şi cu SpaceX. NASA face zi de zi experimente în orbită, însă ai şanse mai mari să auzi mai degrabă despre ultima aterizare experimentală a unei rachete Falcon a SpaceX decât despre ultimul set de exoplanete descoperite de NASA sau despre cel mai recent echipaj uman ajuns la bordul ISS. Asta se întâmplă, în mare, dintr-un singur motiv: munca NASA nu orbitează în jurul unui singur ţel concret, precum cel al SpaceX: acela de a trimite oameni pe Marte până la sfârşitul lui 2024 şi de a face din omenire o specie multi-planetară. În plus, Musk e atractiv pentru „millenniali” şi dintr-un alt motiv: se mişcă mai repede decât Guvernul şi structurile statu quo-ului. Şi NASA a anunţat oficial că va trimite oameni pe Marte, însă abia în anul 2030 şi doar ca parte a unei misiuni de explorare şi cercetare. Până în 2030, Musk speră să aibă deja primele colonii permanente în construcţie.

3. Zuckerberg e Zuckerberg. Musk e Iron Man.

elon musk iron man

Personajul Tony Stark (Iron Man din filmul omonim) a fost modelat, ad-litteram, după personalitatea lui Elon Musk. Personajul Tony Stark a fost inspirat de Howard Hughes, un magnat, antreprenor, inventator şi investitor american născut la începutul secolului. Dacă nu îl ştii, ar trebui să citeşti puţin despre el, e – în mod sigur – un om foarte interesant şi similar lui Musk. Aşa a gândit, probabil, şi actorul Robert Downey, care a cerut să petreacă un timp cu Elon Musk înainte de a începe filmările pentru „Iron Man”. Downey auzise de Musk şi, potrivit spuselor sale, în loc să piardă timpul imaginându-şi cum ar fi putut să fie Howard Hughes, a preferat să meargă să vadă cum e să fii Howard Hughes. „Sunt, probabil, omul cel mai greu de impresionat. Dar tipul ăsta (n.r. Elon Musk) m-a dat pe spate, e incredibil! E un «real life superhero!»”, a spus Downey după timpul petrecut alături de Musk la SpaceX. Anul trecut, când CNN s-a întrebat, într-un material amplu, de ce magnatul american a fost chemat să se întâlnească cu şefii Pentagonului, Musk a glumit pe Twitter: „Something about a flying metal suit…” (n.r. referire la costumul pe care îl poartă Iron Man). Concluzia? Când Tony Stark te ia drept model şi devii Iron Man din viaţa reală, nu e de mirare că Tesla şi SpaceX devin noile simboluri ale succesului pentru „millenniali”.

4. Când nu e supererou, e „super-villain”

Ca şi Tony Stark / Iron Man, nici Elon Musk nu duce lipsă de personaje care îl contestă, de la baronii petrolului din Arabia Saudită, la companiile rivale. Potrivit presei americane, Musk se aprinde destul de repede şi rareori se abţine să nu intre în război public cu oricine îl enervează. Câteva dintre cele mai savuroase războaie purtate de Musk:

Musk vs Martin Eberhard

Eberhard e cofondatorul Tesla şi a ocupat funcţia de CEO al companiei până în 2007. În 2009, Eberhard l-a chemat în instanţă pe Musk pentru încălcarea contractului şi calomnie, susţinând că Musk minte atunci când spune că e cofondator, când – de fapt – potrivit lui Eberhard, Musk ar fi doar un simplu investitor. Musk a declarat că va răspunde în instanţă, nu înainte, însă, de a-l portretiza pe Eberhard drept „un bleg care a lăsat în urmă la Tesla doar o mare harababură”. După câteva luni, cele două părţi s-au înţeles în afara sălii de judecată.

Musk vs Top Gear

Musk a acuzat show-ul BBC de defăimare, susţinând că propagă „minciuni maliţioase” atunci când, într-un episod, Top Gear a arătat cum un autoturism Tesla a avut probleme cu frânele, a rămas fără energie după doar 55 de mile, apoi a avut nevoie de 16 ore pentru a fi reîncărcat. Musk a negat acuzaţiile, spunând că tot ce a fost prezentat în episodul din Top Gear e fals şi că show-ul e „tot atât de autentic ca un concert Milli Vanilli”.

Musk vs BYD

Întrebat într-un interviu ce părere are despre concurenţă – maşina electrică a companiei deţinute de Warren Buffett – Musk a izbucnit în râs şi a întrebat: „Hahaha! Tu ai văzut măcar cum arată maşina lor?” Buffett nu a reacţionat până acum la declaraţiile lui Musk.

Musk vs New York Times

După ce John Broder a luat modelul S la un test şi a scris o recenzie nefavorabilă, Musk nu s-a putut abţine şi a reacţionat: „He is full of sh- -!” Atunci când faptele nu s-au potrivit cu preconcepţiile lui, pur şi simplu a schimbat faptele”. Broder a continuat să îşi apere materialul, Musk a continuat să îl conteste, iar rezultatul acestui război asemănător cu cel dintre doi elevi de clasa a şaptea a fost scăderea preţului acţiunilor Tesla pe bursă.

Musk vs Sarah Palin

După ce starul de reality show a spus că Tesla e „o companie-loser”, Musk s-a declarat „profund rănit”. Sarcasm atât de gros, încât a fost detectat până şi de Todd…

Musk vs Toyota, Chevy şi Ford

Întrebat ce părere are despre tehnologia axată pe celule de combustibil pe bază de hidrogen promovată de Ford, Chevy şi Toyota, Musk a răspuns: „It’s bullsh- -!” Câteva luni mai târziu, directorul executiv al Toyota a reaprins războiul, declarând: „Nu mă prea interesează ce crede Musk”.

Musk vs George Clooney

După ce Clooney s-a plans într-un interviu acordat Esquire că a rămas „stuck on the side of the road” în automobilul lui Tesla (un model aflat printre primele apărute pe piaţă), Musk i-a dat imediat replica pe Twitter: „Cu alte cuvinte, George Clooney se plânge că iPhone-ul său model 1 avea un virus în 2007…” Bănuim că asta înseamnă că Musk şi Clooney nu vor schimba prea curând sfaturi despre cucerit doamnele…

Musk vs National Highway Traffic Safety Administration

Presa americană a considerat savuros momentul în care şeful NHTSA s-a plâns Congresului că nu mai scapă de Elon Musk, care e mereu arţăgos şi îl acuză tot timpul că agenţia lui vrea să distrugă Tesla.

Musk vs Jeff Bezos

Subiectul disputei celor doi magnaţi a fost un spaţiu vacant NASA pe care Musk îl voia pentru SpaceX, iar Bezos pentru Blue Origin. Ceea ce putea fi o simplă competiţie pentru infrastructură s-a transformat în scurt timp într-un mic război când Musk a declarat că şansele ca Blue Origin să lanseze o rachetă suborbitală în următorii ani sunt la fel de scăzute precum „descoperirea unor unicorni dansând în registrul de tiraj”.

Musk vs Mitt Romney

Când modelul S a fost declarată maşina anului de Motor Trend, Musk a prins din zbor ocazia pentru a-i da replica fostului contra-candidat al lui Obama, care, în timpul campaniei, a spus că Tesla e „a loser”. „Romney a avut dreptate, dar nu şi în privinţa subiectului declaraţiei.”, i-a răspuns Musk, referindu-se la faptul că Romney tocmai pierduse în faţa lui Obama.

Musk vs diverse state

Arizona, Texas şi New Jersey au interzis reprezentanţele Tesla invocând legi care favorizează dealerii auto, iar Ohio şi New York ar putea fi următoarele oraşe de pe listă. Răspunsul lui Musk la adresa refuzului acestora de a permite Tesla sa îşi vândă automobilele: „O perversiune a democraţiei”.

5. Musk nu e un businessman. E un business, man!

pinterest (2)

„He smashes the economic paradigm and gets away with it.”, îl descria Tim Urban, tech reporter la waitbutwhy.com, într-un interviu. Şi, dacă stai să te gândeşti, e chiar aşa. Elon Musk le dă lecţii până şi economiştilor. Ce le-a dovedit în nenumărate rânduri Musk? Că:

1. Legile economiei pot fi sfidate de inovaţie.

2. Raportul cerere – ofertă e o poveste. Când cererea nu există, creezi cerere.

3. Poţi să creezi monopol chiar şi pe o piaţă cu concurenţă imperfectă de tip oligopol (oligopolul e definit, în literatura de specialitate, prin existenţa unui număr mic de companii care produc bunuri similare şi care, datorită ponderilor pe care le deţin pe piaţă, au capacitatea să influenţeze preţul, în vederea maximizării profitului).

4. Managementul riscului: primul pas e să stabileşti că un lucru e posibil. Succesiv, vor apărea şi probabilitatea/oportunitatea.

5. Importanţa avantajului „first mover”-ului: când eşti primul care îşi dă seama de potenţialul unei idei şi îi faci publicitatea potrivită pentru a crea cerere, rezultatul cel mai probabil va fi un preţ bun pentru ideea pe care o vinzi.

6. Inovaţia e direct proporţională cu calitatea şi formula preţ-cerere poate să nu funcţioneze în acest caz.

7. (În unele cazuri) oamenii de afaceri buni pot fi şi economişti buni.

6. Transparenţă şi autenticitate

În timp ce Facebook e percepută drept o companie în care lucrurile se întâmplă în baza unor algoritmi relativ obscuri (vezi scandalurile recente), Musk tinde să ofere pe Twitter o grămadă de detalii, fotografii, povestioare şi filmuleţe din culisele SpaceX şi Tesla. Dincolo de carisma lui Musk, toate companiile lui îi dau ocazia omului obişnuit să arunce un ochi în interior: de la transmisiile live ale lansărilor SpaceX din Cape Canaveral, la live streaming din giga-fabrica Tesla din Nevada sau la primul test public al Hyperloop. Înainte de cea de-a doua tentativă de a ateriza un Falcon 9 pe o platformă în ocean, presa americană a anunţat un eşec. Condiţiile meteo nefavorabile şi faptul că racheta urma să intre în atmosferă cu o viteză mult mai mare decât prima dată i-au făcut pe toţi reporterii tech să scrie că racheta va exploda. Spectaculos. În pofida tuturor predicţiilor, echipa lui Elon Musk a reuşit o aterizare perfectă pe platforma botezată „Of course I still love you”, o referinţă la celebrul roman SF al lui Iain M. Banks. Mesajul publicat pe Twitter de Elon Musk imediat după a încapsulat nu numai entuziasmul său, ci şi entuziasmul general al publicului larg faţă de SpaceX: „Woohoo!!”

7. „Un tip mişto, cu nişte visuri mişto”

Talulah Riley e fata care soarbe şampanie prin cluburi de lux şi pozează în rochiţe mai scumpe decât un apartament cu două camere din New York. E actriţă, are 22 de ani, zâmbet larg şi producătorii nu o prea iau în seamă pentru roluri serioase pentru că are o faţă „mult prea drăgălaşă”. Exact gândul acesta îi trece prin cap şi lui Elon Musk prima dată când pune ochii pe ea, într-o seară din 2008, la Whisky Mist, un club din Londra unde tânărul antreprenor îşi îneacă amarul după divorţul de scriitoarea de origine canadiană Justine Wilson, mama celor cinci copii ai săi.

În 2016, Musk avea să rememoreze întâlnirea din Whisky Mist: „Promoterul clubului m-a văzut fixând-o, a venit la masa mea şi m-a întrebat dacă vreau să îmi facă cunoştinţă cu ea. Am acceptat, normal. Era cea mai frumoasă femeie din încăpere, aş fi fost nebun să nu vreau. Însă prin capul meu trecea un singur gând în momentul ăla: <<Păcat, sigur e fotomodel. Adică, ştii tu, de obicei nu prea ai ce vorbi cu fetele astea…>> A fost şocant când am văzut că ştie să poarte o discuţie despre rachete şi maşini electrice.”

elon musk wife 1

Uimirea lui Musk e atât de mare, încât a doua zi sună şi îi spune: „Hey, nu ai vrea să treci în seara asta pe la mine? Mi-ar plăcea să îţi arăt racheta mea!”

„M-am enervat la culme, pe-atunci nu ştiam mai nimic despre businessurile lui, nu ştiam că are o afacere cu rachete. Când i-am sunat la uşă cu intenţia de a-l pălmui şi de a-l întreba cum îndrăzneşte, Elon m-a luat de mână, m-a dus în linving, a pornit un PC şi a început să îmi arate filmuleţe cu o rachetă SpaceX. Iată-mă, aşadar, în livingul lui Elon Musk, în timp ce Elon îmi arată cu o încântare aproape copilărească racheta lui… A fost momentul în care m-am îndrăgostit nebuneşte de el. Era un tip mişto, cu nişte visuri mişto.”, a povestit Talulah pentru GQ.

Şi, dacă punem la socoteală că, în anul 2000, la prima întâlnire cu scriitoarea Justine Wilson, prima soţie, Elon i-a întins mâna, s-a prezentat, după care s-a apropiat uşor şi a întrebat-o: „Ştii, eu mă gândesc foarte mult la maşini electrice. Tu te gândeşti la maşini electrice?”, probabil că episodul cu Talulah ar putea fi considerat un soi de progres în materie de romantism, scrie, cu umor, Ashlee Vance în volumul „Elon Musk: Tesla, SpaceX and the Quest for a Fantastic Future”, publicat de editura Ecco Books.

În scurt timp, lucrurile au luat o întorsătură neagră pentru Musk. „Divorţul lui de Justine nu era finalizat, era înglodat în datorii, iar SpaceX şi Tesla aveau nevoie disperată de o infuzie cu cash. Aproape în fiecare noapte avea coşmaruri, se trezea din somn urlând, pierduse vreo 20 de de kilograme, iar ochii îi erau tot mai încercănaţi, avea pungi imense sub ochi, arăta ca însăşi Moartea. Ţin minte că mă tot gândeam că omul ăsta care tocmai mă ceruse de soţie va muri în scurt timp şi partea înfiorătoare era că nu ştiam cum să îl ajut. L-am văzut pompând patru milioane de dolari lunar pentru a-şi ţine proiectele în viaţă, atunci când Tesla şi SpaceX erau privite ca nişte glume proaste. Când banii s-au terminat, a început să împrumute de pe oriunde putea pentru a plăti salariile angajaţilor şi pentru a putea continua negocierile cu investitorii.”, a rememorat Talulah Riley într-un interviu acordat Esquire.

După o vreme, însă, SpaceX şi Tesla s-au transformat din nişte „glume proaste” în două companii care începeau să aducă, încet-încet, profit.

„No, I don’t ever give up. I’d have to be dead or completely incapacitated.”, spunea Musk într-un interviu, câţiva ani mai târziu.

8. Un lider care vede eşecul ca pe o şansă de a deveni mai bun

pinterest (10)

În interviurile pe care le dă, Musk vorbeşte deseori despre importanţa eşecului: „Dacă un lucru e suficient de important pentru tine, chiar dacă totul e împotriva ta, tot ar trebui să-l faci. Trebuie să înveţi să vezi eşecul ca un pas necesar pentru succes. La Tesla şi SpaceX eşecul e o opţiune. Dacă nu dai greş, înseamnă că nu inovezi destul. Un eşec e un deget îndreptat spre o lacună sau spre o strategie proastă, te motivează să te întorci la foaia de hârtie şi să încerci din nou.” Musk are dreptate. Dacă stai să te gândeşti, dezastrul Challenger (din 1986) s-a produs după 24 de lansări încununate de succes. „După atâtea succese, au devenit foarte încrezători. În mintea lor, NASA chiar au crezut că nimic nu mai poate merge rău.”, spunea fizicianul Richard Feynman la acea vreme.

Musk spune că atunci când e vorba de idei originale, eşecul e inevitabil. E, până la urmă, imposibil să prevezi ce tehnologii ar putea „prinde” şi felul în care se pot schimba preferinţele oamenilor de-a lungul timpului. E suficient să ne gândim că Mark Cuban a refuzat să preia compania Uber sau că Larry Page şi Sergey Brin (cofondatorii Google) au încercat să vândă proaspăta companie pentru mai puţin de două milioane de dolari, însă au fost refuzaţi de potenţialul cumpărător, pe motiv că „nu face banii”. Şi exemplele pot continua: Walt Disney a fost concediat de un ziar pentru că nu avea „imaginaţie şi nicio idee originală”. Băieţilor de la Beatles le-a fost spus de către o casă de discuri că muzica lor sună „din cale-afară de prost” şi că riff-urile de chitară din piesele lor îi vor speria pe potenţialii ascultători. Michael Jordan a fost dat afară din echipa de baschet a liceului în care învăţa pentru că profesorul său a considerat că nu are destul talent. Un profesor al lui Thomas Edison le-a spus părinţilor săi că Tommy al lor e prea prost ca să înveţe ceva vreodată. Logodnica lui Abraham Lincoln a murit chiar înainte de nuntă, apoi Lincoln a intrat în faliment de două ori, a avut o cădere nervoasă severă şi a fost învins în nu mai puţin de 8 competiţii electorale. „Lolita” lui Vladimir Nabokov a fost respinsă de 17 ori de către edituri. „The Lost Get-Back Boogie”, cartea lui James Lee Burke (nominalizat la Pulitzer), a fost respinsă de 111 ori. În 1985, Steve Jobs a fost concediat din propria companie, Apple, şi a făcut un pariu financiar foarte neinspirat atunci când a văzut în Segway un model de transport care va prinde la publicul larg. Volumele „Harry Potter” au fost respinse de 13 edituri şi toate i-au spus lui J.K. Rowling acelaşi lucru: că nu va vinde nici măcar un exemplar. Mai multe posturi TV au refuzat „Seinfeld” pentru că avea „o poveste neclară, incompletă şi personaje neplăcute”. În baia lui Jerry Seinfeld se află şi azi agăţat pe perete un bileţel pe care actorul şi-a notat prima impresie după episodul-pilot: „Foarte slab. Audienţa a spus în sondajul de la final că nu vrea să mai vadă o continuare…” La fel stau lucrurile şi cu numele mai grele. De-a lungul istoriei, cei care au propus lumii idei originale au fost cei care au şi eşuat cel mai mult. Pentru că ei au încercat cel mai mult. Foarte multe dintre cele peste 1.000 de patente ale lui Thomas Edison nu au avut nicio finalitate practică. Eşecuri. Pablo Picasso a produs peste 20.000 de tablouri. Doar câteva au devenit capodoperele pe care le ştim astăzi. Înainte de Uber, primul startup al lui Travis Jalanick a intrat în faliment. Înainte să devină arhitectul unui imperiu financiar, Richard Branson a eşuat în repetate rânduri, începând cu Virgin Cola şi terminând cu câteva companii care produceau maşini şi rochii de mireasă.

Ce au în comun oamenii de mai sus? Sunt încăpăţânaţi. Nu renunţă. Nu se dau bătuţi. Încearcă. Cad. Se ridică. Mai încearcă o dată. Eşuează iar. Însă de data asta eşuează puţin mai bine decât prima dată. Şi apoi eşuează din ce în ce mai bine. Până când reuşesc să ajungă acolo.

Toţi oamenii de succes pe care îi ştii au în comun un singur lucru: eşuează. Ei îşi urmează obsesiv pasiunile şi văd în eşec doar o altă ocazie de a ajunge acolo unde vor să fie.

E şi cazul lui Elon Musk. Şi poate fi şi cazul tău. „Ever tried? Ever failed? Try again. Fail again. Fail better!” (Samuel Beckett)

Comentarii

Share

About Author

Revista HR Manager

(0) Readers Comments

Leave a Reply