Agenda HR — 02 September 2020

de FELICIA LUCA

”Din ce este făcut un măr? Pământ, apă, soare, un pom și puțin gunoi. Dar el nu seamănă cu nimic din toate astea. E făcut din ele, dar nu seamănă cu ele”, spune scriitorul Amos Oz în cartea „Din ce e făcut un măr?”, recent publicată la editura Humanitas.

Din ce e făcut profesionalismul? Cât omenesc este în profesionalism? Din ce e făcut omul? Ce înseamnă perfecțiunea? Ce sens are imperfecțiunea? Câtă perfecțiune încape în realitate? De câtă imperfecțiune e nevoie pentru evoluție și autenticitate? De când nu ți-ai mai pus aceste întrebări? De când crezi că știi deja aceste lucruri? De când nu ți-ai mai înnoit aceste gânduri?

EFICIENȚA ESTE PENTRU MAȘINI. FERICIREA ESTE PENTRU OAMENI

Adeseori, din dorința de a înțelege și controla lucrurile, le compartimentalizăm excesiv și le reducem la părțile lor componente. Dar adevărul este simplu, nu simplist. Întregul nu este doar mai mult decât suma părților, ci este și altceva decât suma părților. Futurologul Gerd Leonhard (www.futuristgerd.com) susține că, dacă prima Renaștere a înlocuit dogmele religioase cu curiozitatea și creativitatea umană, a doua Renaștere va înlocui dogmele tehnologiei (conectivitatea, eficiența, viteza, optimizarea și productivitatea) cu relevanța umană, scop, implicare, legături interumane, conștiință și realizare de sine, intuiție, imaginație, compasiune, empatie, inteligență emoțională. „Provocarea este să trăim într-o lume a mașinilor, dar fără să ajungem să gândim ca o mașină, pentru care răspunsurile se limitează la da/nu, realitatea este binară și totul este explicabil. Realitatea umană este opusul binarului, este artă”, declară Gerd Leonhard în numărul 248 al Revistei CARIERE.

În cartea sa, Technology vs. Humanity, Gerd Leonhard ne atrage atenția că acum acționăm sub influența fascinației pentru minunile eficienței și ale hiper-conectivității, iar consecințele neintenționate sau negative ale tehnologiei exponențiale nu ne preocupă prea mult. Punem accent pe eficiență pentru că eficiența crește veniturile. Dar eficiența este un atribut al mașinilor. Eficiența este pentru roboți. Fericirea este pentru oameni. Gerd ne îndeamnă să nu ne lăsăm furați cu totul de magia tehnologiei și să ne dezumanizăm, în loc să devenim mai umani. Este esențial să nu confundăm superioritatea algoritmică cu inteligența superioară.

Complexitatea trăirilor omenești trebuie să rămână un atribut al omului, nu numai pentru că doar omul poate să simtă atât de nuanțat, ci și pentru că fericirea omului depinde strict de implicarea sa directă în tot ce este omenesc. Dacă ne tot cioplim după „perfecțiunea” mașinii, ne vom trezi că ne-am retezat emoțiile, spotaneitatea, intuiția, imaginația, credințele, liberul arbitru. Efectul combinat dintre corp și minte, dintre biologie și spiritualitate depășește cu mult aria de acoperire a științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii.

Astfel, atunci când luăm decizii și gestionăm investițiile în cercetarea, dezvoltarea și comercializarea științifică și tehnologică, în centrul preocupărilor noastre trebuie să se afle fericirea și binele oamenilor. Gerd Leonhard ne reamintește că societățile sunt propulsate de tehnologie, dar sunt definite de umanitate. Cunoștințele sunt finite, dar înțelepciunea este infinită. Automatizarea ne duce cu gândul mai ales la dispozitive, gadget-uri, soft-uri și algoritmi. Dar tot automatizare este și ceea ce omul face automat – adică fără să-și implice simțirea și gândirea, ci pe bază de reflex sau de model. Avem template-uri pentru orice și avem furnizori de tot felul de servicii și produse. Ni se dau și ni se arată atât de multe încât ni se pare că acelea sunt toate și că nimic altceva nu se mai poate. Rezultatul este nu numai fixitate, ci și inflexibilitate.

„Nu trebuie să fii perfect, trebuie să fii întreg – ceea ce înseamnă să fii autentic, să nu te înstrăinezi de tine, să nu îți fie teamă de nicio parte din tine”, spune Jane Fonda. Integritatea este însușirea de a fi întreg și indivizibil. Dacă renunți la părți din tine nu poți funcționa bine. Ironia este că, dacă nu funcționezi bine, nu poți fi perfect. Funcționează bine ce este în acord cu sine. Și numai ce este în acord cu sine poate fi în acord cu toate celelalte. Dacă ești integru și autentic, ești conectat la știința vieții și beneficiezi de toată forța și legile ei: îți vei accesa instinctul, intuiția, înțelepciunea, vei avea acces la toate resursele vieții și vei ști să te folosești de ele, cu deplină încredere. În plus, perfecțiunea este diferită de felul în care noi ne-o imaginăm. Viața este mult mai bogată și mai ofertantă decât ne-o dorim noi și decât știm să plănuim. De atâtea ori tot răul e spre bine. De atâtea ori suferința ne învață despre noi înșine și despre viață și ne pregătește pentru a ne putea trăi pe deplin viitoare fericiri. De atâtea ori eșecul ne pavează calea către succes.

Așadar, respectă complexitatea identității tale. Respectă complexitatea identității celorlalți oameni. Nu reduce – nici identitatea ta, nici pe a altora – la o singură componentă, numai la succes, numai la eșec, la un singur rol sau la o singură poveste. Fii bun cu tine. Fii bun cu ceilalți. Prețuiește oamenii așa cum sunt ei cu adevărat. Adeseori suntem atenți și receptivi numai la ceea ce prezintă interes pentru noi, numai la ceea ce răspunde nevoilor sau preocupărilor noastre. Suntem receptivi la felul în care un om ne poate face fericiți (dacă punem accent pe iubire și stare de bine) sau vedem numai în ce fel ne poate face nefericiți (dacă punem accent pe teamă și suferință). Însă punctul de referință la care ne raportăm suntem noi înșine, noi și nevoile noastre.

Dar poți cunoaște un om dacă ești interesat de acel om, nu numai de tine. Dacă te interesează viața lui, nu numai cum arată el în schema vieții tale. Pe om trebuie să-l accepți în întregime. Cunoaște-l pentru a-l prețui, nu pentru a-l analiza. Respectă-i călătoria și devenirea, cu tot ce include ea. Așadar, e important să recunoaștem complexitatea lucrurilor și taina procesului, să avem inteligența de a le respecta și inspirația de a le înțelege. Iar atunci când ceva ne scapă, ne putem lăsa ghidați de intuiție și de umanitate.

Ce nu putem face este să reducem oamenii și situațiile la ceea ce cunoaștem noi, la ceea ce reușim noi să înțelegem. Este neînțelept și ineficient, cu atât mai mult astăzi, în vremuri dominate de ambiguitate și nesiguranță, în care schimbările sunt atât de multe, profunde și imposibil de evitat.

MAXIMIZARE VS. SATISFACERE

Nicolae Grigorescu spunea: “Exactitatea strictă nu-i totdeauna adevărul. Despre un copac în care-mi desenezi frunza cu nervura ei, despre un peisaj în care-mi faci firul de iarbă, voi spune oricând că nu-i adevărat. Ochiul nu-l vede-așa. Ne uităm de departe la un cunoscut care vine-ncet spre noi. Ce vedem noi din forma şi din mișcarea lui? Câteva linii. În acele câteva linii e “caracterul”. Să le ştii prinde pe acelea şi să nu le pierzi apoi în mulțimea detaliilor… O, detaliile! Pe câți nu-i amăgesc!… Cine zugrăvește haina cu nasturii și cu toate îndoiturile ei va avea o admirabilă firmă de croitor; nu un portret și, mai ales, nu un suflet.”

Cu acestea în minte, să ne gândim la cele două modalități principale prin care ne facem alegerile. Maximizarea este modalitatea de luare a deciziilor care se caracterizează prin găsirea celei mai bune opțiuni, care se realizează prin cântărirea exhaustivă a alternativelor. Opusul acesteia este satisfacerea, prin care oamenii evaluează opțiunile până găsesc una pe care o consideră suficient de bună, satisfăcătoare.

Distincția dintre aceste două noțiuni a fost făcută de economistul și psihologul Herbert Alexander Simon, care se consideră că a pus bazele economiei comportamentale. Conform literaturii de specialitate, în principiu, maximizarea cuprinde trei componente majore: standarde înalte (căutarea celei mai bune opțiuni), căutarea alternativelor (examinarea tuturor opțiunilor) și dificultatea luării deciziilor (dată de frustrarea generată de dificultatea procesului prin care este luată decizia finală).

Conform principiilor economice de bază, decizia bună este aceea care maximizează utilitatea, prin utilitate înțelegându-se gradul în care decizia respectivă asigură satisfacerea nevoilor persoanei în cauză. Adepții acestei modalități de luare a deciziilor se străduiesc să obțină cât mai mult din fiecare decizie. Întrebarea este, însă, cât sunt de fericiți cu alegerea finală pe carea ajung să o facă. Economia comportamentală ne arată limitele comportamentului specific maximizării. Este aproape imposibil să examinezi fiecare opțiune existentă din cauza limitelor percepției umane, care limitează raționalitatea. Asta face ca maximizarea să fie aproape imposibil de atins în viața reală.

În consecință, Herbert Simon a identificat un model alternativ de luare a deciziilor: satisfacerea. Adepții acestei modalități sunt cei care sunt mulțumiți cu o opțiune care este suficient de bună, care este satisfăcătoare, chiar dacă nu este cea mai bună din absolut toate punctele de vedere. În consecință, aceștia își regretă mai rar alegerile făcute, chiar dacă ulterior constată că există opțiuni superioare celei pe care au ales-o ei.

Prin comparație cu aceștia, adepții maximizării sunt mai des nemulțumiți, nefericiți, au regrete și se confruntă cu probleme de stimă de sine. De asemenea, maximizatorii tind să fie perfecționiști – iar perfecționismul nu este atât concentrarea pe cum e mai bine, cât concentrarea pe să nu fie rău.

Astfel, deși adepții maximizării obțin adeseori rezultate mai bune decât cei care aleg satisfacerea ca modalitate de luare a deciziilor, nivelul de fericire pe care îl trăiesc ca urmare a rezultatelor obținute este semnificativ mai mic. Printre cauze se numără faptul că aceștia se întreabă mereu dacă au luat cea mai bună decizie, dacă ar fi putut găsi o alternativă mai bună, dacă nu cumva există un standard mai înalt decât cel pe care l-au folosit ei ca referință. În plus, ei au o mai mare tendință de a se compara cu ceilalți, pentru a cântări cât de optime sunt alegerile lor și pentru a-și stabili propria valoare.

O altă problemă a maximizării este numărul foarte ridicat de opțiuni existente astăzi, care poate să conducă la un blocaj în luarea deciziilor și cu siguranță conduce la scăderea nivelului de satisfacție față de opțiunea aleasă în final. Atunci când ai foarte multe opțiuni este greu să alegi una singură, iar odată ce ai ales te confrunți cu teama de a-ți fi scăpat o opțiune mai bună, ceea ce te face să nu fii pe deplin mulțumit cu alegerea pe care ai făcut-o.

Tot Nicolae Grigorescu spunea: “Trebuie să pictezi așa precum păsările cântă, absolut tot ce îți iese în cale și îți place, niciodată să nu-ți bați capul în căutarea unui motiv, atunci când totul în jurul tău este minunat.”

CAPITALISM CONȘTIENT

Din 1978, Business Roundtable a emis periodic Principles of Corporate Governance (Principii de Guvernanță Corporativă). Pe 19 august 2019 a fost emisă o nouă declarație de principii privind scopul unei corporații (Statement on the Purpose of a Corporation), semnată de 181 de directori executivi, care s-au angajat să-și conducă companiile spre beneficiul tuturor stakeholder-ilor: clienți, angajați, furnizori, comunități și acționari deopotrivă. Toate celelalte versiuni ale acestui document, începând cu anul 1997, dădeau întâietate acționarilor. Această ultimă versiune propune un standard modern de responsabilitate corporativă.

Jamie Dimon, Președinte și CEO al JPMorgan Chase & Co. și Președinte al Business Roundtable susține că marii angajatori investesc în oamenii lor și în comunitățile în care activează pentru că știu că numai astfel pot avea succes pe termen lung și punctează că prin această nouă declarație Business Roundtable își asumă angajamentul de a promova și de a sprijini o economie care îi susține pe toți.

Alex Gorsky, președinte al Consiliului de Administrație și CEO al Johnson & Johnson și Președinte al Comitetului de Guvernanță Corporativă al Business Roundtable susține că această declarație confirmă rolul esențial pe care corporațiile îl au în construirea unei societăți și unei lumi mai bune. În declarație se precizează că oamenii merită o economie care să-i permită fiecăruia ca, prin muncă susținută și creativitate, să aibă succes și să trăiască o viață demnă și cu sens.

Angajamentul asumat de Business Roundtable include patru aspecte: Livrarea de valoare către clienți, astfel încât nevoile clienților și consumatorilor să fie îndeplinite și chiar depășite; Investiția în angajați, începând de la salarizare și acordarea de beneficii corecte, până la asigurarea instruirii și a învățării continue (astfel încât aceștia să-și poată dezvolta abilitățile în pas cu ritmul schimbărilor curente) și până la diversitate și incluziune, demnitate și respect; Susținerea comunităților în care companiile își desfășoară activitatea, prin respect față de oameni, protejarea mediului și adoptarea unor practici de afaceri sustenabile; Generarea de valoare pe termen lung pentru acționari, care sunt sursa capitalului ce face posibile investițiile, creșterea și inovarea din cadrul companiilor. (Sursa: businessroundtable.org)

Capitalismul funcționează și este o forță a binelui. Dar, dacă este practicat eronat, conduce la lăcomie, administrarea nedreaptă a resurselor, separare, excludere. Putem fi capitaliști într-un mod care să creeze o lume mai bună și să asigure o viață mai demnă pentru toți oamenii. (Sursa: consciouscapitalism.org)

Ajungem, astfel, la capitalismul conștient (conscious capitalism), filosofia ce se bazează pe ideea că, atunci când sunt făcute conștient, afacerile ridică umanitatea, asigurând binele, progresul și evoluția tuturor. Cele patru canoane ale capitalismului conștient sunt scopul mai înalt (higher purpose), concentrarea pe stakeholderi (stakeholder orientation), leadership conștient (conscious leadership), cultură conștientă (conscious culture). Inițiatorii conceptului de capitalism conștient sunt John Mackey, co-fondator al Whole Foods și co-CEO, și Raj Sisodia, profesor de marketing la Universitatea Bentley, care au scris cartea Conscious Capitalism: Liberating the Heroic Spirit of Business.

Desigur, capitalismul conștient poate fi practicat de lideri conștienți, care pun preț pe om și umanitate, pentru care profitul este un rezultat, nu un scop. Scopul sunt oamenii, s t a k e h o l d e r i i , mediul înconjurător, durabilitatea și bunăstarea tuturor.

În cartea Letters of Note: An Eclectic Collection of Correspondence Deserving of a Wider Audience, o compilație de Shaun Usher, scriitorul Elwyn Brooks White susține: „Despre vreme, marinarii au o vorbă: ei spun că vremea este o mare fanfaroană – cerul pare întunecat, dar apoi, dintr-odată, în nori apare o spărtură și totul se schimbă. E destul de clar că rasa umană a cam ruinat viața pe planeta noastră. Dar probabil că noi, oamenii, purtăm în noi semințe de bunătate, care așteaptă de multă vreme, în taină, condițiile propice pentru a încolți. Curiozitatea omului, neoboseala lui, inventivitatea și ingenuitatea lui i-au adus multe necazuri. Nu putem decât să sperăm că aceleași însușiri îl vor ajuta și să-și găsească drumul spre lumină. Așa că țineți-vă bine pălăria pe cap. Păstrați-vă speranța. Și întoarceți ceasul, pentru că mâine este o nouă zi”.

Cum facem asta? Cu ajutorul a ceea ce este uman și omenesc în noi: conectându-ne la noi înșine; făcând lucruri care dau sens vieții noastre; înconjurându-ne cu oameni interesanți, cu care putem avea o conexiune autentică; ancorându-ne valorile în calitate, nu în cantitate; reflectând în liniște; căutând frumusețea, nu acumularea. Trăind simplu și conștient.

Articol preluat din Revista HR Manager nr. 63/Q1

Comentarii

Share

About Author

Viviana Serban

(0) Readers Comments

Leave a Reply