Management — 26 June 2018

De Ștefania Antone, Managing Partner Learning Architect

În a patra revoluție industrială și într-un moment în care în mai toate business-urile se vorbește despre automatizare și digitalizare, ne-am pus și noi întrebarea dacă training-ul a devenit ceva redundant, îmbătrânit, cu iz de “analog” și slide-ri ponosite. Oamenii din Learning Architect trăiesc însă o experiență proaspătă de fiecare dată, așa că iată câteva motive pentru care învățarea prin training ne poate oferi exact ceea ce avem nevoie într-o lume nebună nebună.

O soluție care ne crește adaptabilitatea

BCG a publicat un studiu care arată că în mediul economic extrem de dinamic al zilelor noastre, succesul unui business nu mai depinde doar de capabilitățile principale (diferențierea produsului, o poziționare corectă pe piață, scalabilitatea) ci în mare măsură și de „capabilități derivate” (second-order”), și anume adaptabilitatea, capacitatea de a încerca mereu lucruri noi.

Trainingul, deși nu e o baghetă magică, are puterea de a ne crește adaptabilitatea dacă, în loc să ofere doar răspunsuri, trainerul folosește în facilitarea cursului instrumente de coaching, întrebări care stimulează și aprofundează gândirea despre subiect. Dintr-o sesiune de training pleci cu o perspectivă diferită, niște aha-uri care pot să îți zdruncine sistemul tău inițial de convingeri – iar cheia adaptabilității este fix asta: să îți exersezi deschiderea, să îți examinezi propriile convingeri, să îți identifici barierele interioare, să cauți alternative la modul tău de a privi lucrurile. Trainingul nu este despe slide-uri, este despre o călătorie interioară.

Un antrenament pentru performanță

Cheia performanței este ceva numit „practică deliberate” – adică performerii nu doar acumulează ani de experiență, ei caută în mod deliberat să își antreneze în fiecare situație un anume „mușchi”, o anume mișcare, o micro-abilitate. Anii de experiență nu sunt deci suficienți să creeze performanță, o experiență de 10 ani poate fi repetarea acelorași lucruri pe care le-ai stăpânit în primul an. Un training orientat către practică îți va oferi un cadru în care să îți antrenezi, în mod structurat și deliberat, abilitatea respectivă. O dată, de două ori, de trei ori – depinde câte oportunități de practică sunt create. Și, în plus, ai lângă tine antrenorul, primești un feedback imediat – lucru mai rar în „lumea reală”. Trainingul nu este despre teorie de dragul teoriei, este despre a performa.

Un spațiu de conectare, de ieșire din bulă

La o sesiune recentă de training, un participant mi-a spus despre un prieten pe care îl numea „bubble boy” – eu nepricepând conceptul, mi l-a și explicat: un om care trăiește în bula lui de idei, de informații, el cu ale lui. Poate că în ultimul timp toți ne-am accentuat tendința aceasta pentru că este atât de ușor să îți creezi bula: alegem filmele pe care le vedem, oamenii cu care ne conectăm în social media, ne izolăm de tot ce nu ne place… și ne provoacă. Dacă în training se creează un mediu de schimb de idei, de împărtășire, vei pleca de acolo îmbogățit cu niște stări pe care nu le trăiești în online, sau în cărți: vei pleca inspirat de povestea cuiva, sau intrigat, sau mai empatic, sau cu niște resurse. Trainingul nu este despre a recepta în mod pasiv informație, este despre conectare.

Învățarea prin training este doar o metodă și, din fericire, mediul ne oferă o mulțime de opțiuni de învățare, așa că e important ca fiecare „să învățăm cum să învățăm” în felul care ni se potrivește. Noi îl combinăm cu multe alte ingrediente (joaca și jocurile, sesiunile 1 la 1, comunități online, gamification, cercetare, action learning), însă o sesiune de training cu traineri care se pricep cu adevărat la asta poate să fie o experiență care ne mișcă la mai multe niveluri – convingeri, performanță, deschidere, conectare. O experiență în care nimeni nu e spectator.

 

Comentarii

Share

About Author

Marilena

(0) Readers Comments

Leave a Reply