La această întrebare, și la alte câteva, a răspuns Alexandra Ioniță, Wellbeing Specialist, Smart Experience, în cover story-ul numărului 57 al Revistei HR Manager.
Iată ce ne dezvăluie specialistul despre burnout:
Cu siguranță, burnoutul nu este alimentat din interior, stresul se formează cel mai des din cauza unor situații externe. Însă, noi înșine suntem singurii responsabili de propria bunăstare, nimeni altcineva. Atunci când simțim că din cauza angajatorului stresul escaladează, este bine să analizăm situația, să punem lucrurile în balanță, să avem o discuție cu superiorii noștri. Dacă în final ne convingem că într-adevăr este numai vina angajatorului pentru situația în care am ajuns și nu se poate face nimic altceva, ne îndreptăm spre un alt loc de muncă. Totuși, foarte multe persoane realizează că, de fapt, multe dintre probleme sunt self-developed, iar majoritatea motivelor de stres și îngrijoare pot fi evitate prin ancorarea mult mai puternică în realitate, prin limite pe care trebuie să ni le impunem singuri, prin respectarea propriei vieți personale, prin grija față de propria persoană. Trăim vremuri foarte agitate și suntem învățați că este normal să fim stresați pentru orice, când în realitate se poate și altfel.
Și ce facem cu deadline-urile acelea strânse sau cu orele de lucru peste program?
Dacă trec mai mult de trei zile în care avem nevoie de timp extra pentru a ne rezolva taskurile, însemnă că trebuie să ne reevaluăm sistemul de time management pentru a determina cauza. Nu trebuie să lăsăm ca aceste situații izolate, în care suntem nevoiți să rămânem peste program, să devină o obișnuință. Fiecare angajat are un mod diferit de a-și duce la bun sfârși taskurile, nu cred ca există rețetă pentru o prioritizare corectă. Fiecare își prioritizează munca în funcție de propriile skilluri, de momentele din zi în care este cel mai performant etc. La fel este și în cazul angajatorilor, volumul de muncă alocat per angajat depinde de foarte mulți factori – program de lucru, performanțele angajatului, activitățile recreative etc.
Cum menținem un nivel ridicat de engagement fără să alunecăm pe panta burnoutului?
Un răspuns la această întrebare sunt programele structurate work-life balance. Acestea pun în prim-plan echilibrul dintre viața personală și cea profesională a angajaților, încurajând practicarea unor activități recreative alături de colegi. Mă refer la activități sportive, educație alimentară, exersarea hobby-urilor și pasiunilor, dezvoltare personală etc.
Prin aducerea acestor activități mai aproape de angajați, compania reușește atât să îi motiveze, sporind astfel productivitatea, cât și să îi ajute în plan personal, încurajându-i spre un stil de viață sănătos și echilibrat. Asta nu înseamnă că angajatorul trebuie să-l țină pe angajat o zi întreagă la cursuri de yoga sau în sala de pictură, dar poate să îi ofere o capsulă de wellbeing săptămânal, deschizându-i apetitul pentru astfel de activități. De exemplu, o mulțime de angajați ne întreabă unde pot merge pe cont propriu la cursuri de actorie, după ce participă la un atelier de 2 ore la birou, sau de unde își pot achiziționa kituri de pictură pentru a-și exersa talentul și acasă.
Important este ca, în primul rând, angajatul să conștientizeze pericolul de a aluneca, iar acest lucru este, într-adevăr, dificil. Există totuși companii care implementează programe de conștientizare în acest sens, aducând în fața angajaților metode de prevenție și combatere a sindromului de burnout. Odată conștientizată problema, angajatul trebuie să se orienteze către activități care să îl energizeze în afara vieții de birou, astfel încât să trăiască pentru el și nu pentru muncă. Să meargă la sală, să iasă în oraș cu prietenii, să alerge în parc, să petreacă timp în natură, să mergă la teatru, la diverse cursuri etc.
Care este aspectul nr. 1 de care trebuie să ținem cont atunci când vrem să implementăm un program de wellbeing?
Cuvântul-cheie pentru eficiența unui program work-life balance este structura: trebuie să ia în considerare ariile de interes ale tuturor angajaților, să fie susținut în timp și să se analizeze constant feedbackul participanților. Majoritatea programelor de wellbeing pe care le implementăm în companii au ca obiectiv principal prevenirea burnoutului, chiar dacă nu este formulat așa. Ni se spune constant că scopul solicitării unui astfel de program este engagementul, relaxarea angajaților, scăderea turnoverului de personal, motivarea non-financiară. Însă avem și cereri explicite. De exemplu, unul dintre cei mai mari clienți ai noștri s-a orientat în 2018 către ateliere cu tema: Combaterea Sindromului Burnout.
Spuneați de continuitate. Cât la sută dintre clienți fac doar un demers izolat înspre programele de wellbeing?
Numai 10%. Sau chiar mai puțin. Nu se mai contractează un singur atelier, fără o strategie sau un plan pe măcar câteva luni. Sunt, de exemplu, programe interesante în care companiile ne solicită o singură tematică de ateliere, pe care le repetăm până când se rulează toții angajații firmei. Cam 25% dintre programele pe care le avem în derulare sunt de acest tip.
Acest material a fost preluat din
numărul 57 al Revistei HR Manager,
ediția din iulie-septembrie 2018.
Pentru abonare, click aici.
