Are cineva intrebari? Nu? Nimeni? Am asistat de prea multe ori la scene de acest tip…cand persoana care tocmai a sustinut o prezentare solicita intrebari din partea auditoriului si in schimb primeste tacere. La fel se intampla si cu exprimarea ideilor bune, inteligente. De ce sa ma fac de ras in fata tuturor? Poate ca ce vreau eu sa spun este de fapt o mare prostie.
Sa recunoastem ca acesta este mecanismul. Asa cum abia daca apar cateva intrebari la finalul unei prezentari, la fel de chinuit apar si ideile bune din partea angajatilor nostri. Idei care ar putea contribui in mod real la dezvoltarea companiei sau la depasirea unor provocari. Dar tacerea nu trebuie sa ne mire pentru ca intr-un fel ne caracterizeaza…la scoala rareori era motivata proactivitatea si initiativa.
Va prezint mai jos un text publicat pe hrnewsdaily.com care indica cateva cauze ale lipsei de initiativa:
„Angajatii vostri pot avea unele dintre cele mai bune idei legate de mijloacele prin care organizatia ar putea sa creasca. Dar este logic sa fie asa! Angajatii cunosc frustrarile si nevoile clientilor/furnizorilor,sunt in contact direct si permanent cu ceea ce se intampla zilnic in organizatie si in piata, cunosc problemele si provocarile mediului in care muncesc.
Ceea ce angajatii traiesc zi de zi este de multe ori o experienta straina pentru top management. Si atunci, de ce nu valorificam ideile angajatilor? In primul rand, poate pentru ca nu avem acele idei bune. De ce? Fie pentru ca angajatii sunt timizi, fie pentru ca nu stim cum sa le stimulam creativitatea, fie din cauza ambelor situatii. De exemplu, un manager incompetent poate “sa anihileze” initiativa unui angajat, si in timp ce managerul poate da uitarii aceasta intamplare, angajatul cu siguranta va tine minte ca ideile sale nu valoreaza nimic.
Managerii care sunt suficient de destepti sa recunoasca o idee buna trebuie sa sustina si sa incurajeze initiativele viitoare, chiar daca nu implementeaza fiecare propunere.
De ce se simte angajatul respins?
1. Mandrie si rusine. Multi oameni au retineri in a-si asuma riscuri. Chiar daca nu au trecut niciodata printr-o respingere, ei au o serie de temeri. Altfel spus, se tem sa nu fie pusi intr-o lumina proasta, se tem ca nu vor fi capabili sa detalieze acea idee sau sa raspunda la intrebari dificile, pentru care nu sunt pregatiti.
Pentru oameni, una dintre cele mai mari temeri ia forma vorbitului in public. Unii ar prefera orice altceva decat sa vorbeasca in fata celorlati.
2. Pierdere de timp. Unii manageri colecteaza ideile bune dupa care le revizuiesc separat, intr-o sala de sedinta, fara autorii de drept, astfel ca angajatii care au avut initiativa dispar rapid din peisaj. Si atunci, de ce sa isi mai piarda timpul venind cu idei?!
3. Angajatii nu vad imaginea de ansamblu. In multe organizatii, strategia de business reprezinta un adevarat mister pentru angajati. Ei nu cunosc directia in care merge compania si prin urmare nu au ocazia de a formula idei bune. Poate ca au idei despre cum ar putea reduce timpul de plata catre furnizori, de exemplu, dar poate ca aceste idei nu ajuta deloc strategia companiei.
4. Multe idei sunt de fapt…proaste. Acesta este adevarul. Misiunea unui manager este de a cauta intr-un munte de idei neinspirate acele idei deosebite. De multe ori, pe masura ce o idee ajunge mai sus pe scara ierarhica cresc sansele ca aceasta sa isi schimbe forma sau chiar sa fie respinsa. Angajatii care nu sunt obisnuiti cu un astfel de mecanism, ar putea lua personal aceasta forma de respingere. Esenta este ca prin esec sa stimulam si mai multe idei.
Adevarul despre ideile bune
Colectarea ideilor bune depinde de:
- Profilul angajatului;
- Modul in care ii tratati pe angajati;
- Asteptarile voastre;
- Asteptarile lor;
- Modul in care sunt recompensati;
- Cantitatea de informatii pe care o puneti la dispozitie.
Compania voastra sustine inovatia? Recompensarea este publica sau privata? Managerii vostri au impresie ca ei le stiu pe toate? Puteti sa le impartasiti subalternilor vostri strategia si obiectivele organizatiei?„
