de Atena Enea
Companiile mici folosesc munca temporară pentru substituţie, iar cele mari gândesc strategic utilizarea muncii temporare. La noi, munca temporară are funcţia de a suplimenta resurele umane, pe o perioadă determinată. Flexibilitatea numerică a personalului este un avantaj pentru angajator.
Corina Gonteanu, Director Marketing și Comunicare, ManpowerGroup România
Pentru angajatori, munca temporară îndeplineşte două funcţiuni majore: de substituţie şi de suplimentare. La origini, aceasta era axată pe substituţie, pentru a înlocui persoanele care absentau temporar. Pe măsură ce nevoia de flexibilitate a companiilor s-a accentuat şi natura muncii pe care o derulau s-a schimbat, intervenind deopotrivă orizonturi de planificare mai scurte, cicluri de înlocuiri tehnologice mai frecvente şi munca pe proiecte, s-a accentuat şi funcţia ei de suplimentare.
În România această a doua funcţie este cea mai des întâlnită. Munca temporară are avantaje multiple pentru angajatori, oferind flexibilitate, din mai multe puncte de vedere. În primul rând vorbim de flexibilitatea numerică, prin capacitatea de a-şi spori rapid şi pe termen scurt personalul, pentru a face faţă unor vârfuri în activitate. Desigur, legea permite şi alte forme de muncă limitate în timp, dar flexibilitatea oferită de munca temporară nu constă doar în posibilitatea de a adăuga personal pe termen limitat, ci şi în disponibilitatea lui rapidă şi eficienţa administrării volumelor mari de recrutare prin agentul de muncă temporară.
Munca temporară are avantaje atât pentru angajat cât şi pentru angajator
Uneori, încărcarea se face pe sarcini periferice, ce nu fac parte din activitatea de bază a companiei (spre exemplu ambalare într-o companie de producţie), iar compania recurge la munca temporară pentru a nu încarca sau a reloca angajaţi experimentaţi spre sarcini cu valoare adăugată mică. Munca temporară mai este folosită de angajatori pentru a evita bariere interne ale companiei (procese de recrutare procedurizate şi de durată).
Altă oportunitate este faza de testare a noilor linii de business sau modele de lucru, care nu le permit o imagine clară a dimensiunii personalului necesar. Este frecvent modelul pe care îl numim temp-to-perm: utilizează muncăn temporară şi apoi preiau ca angajaţi permanenţi angajaţii temporari care doresc, atunci când noua activitate se dovedeşte viabilă. Există companii care recurg la muncă temporară pentru proiecte complexe, dar limitate în timp, pentru care acest tip de muncă le oferă posibilitatea de a atrage talente specializate pentru care compania nu are perspective pe termen lung.
La nivel global, diverse studii au arătat că în general companiile mici tind să recurgă la muncă temporară pentru substituţie, în timp ce companiile mari tind să gândească strategic la utilizarea ei.
Beneficii profesionale
Munca temporară este deseori privită ca o formă inferioară de muncă, dar pentru foarte mulţi angajaţi temporar ea este un beneficiu profesional şi financiar. În multe ţări, ea reprezintă cea mai mare probabilitate de a îşi găsi un loc de muncă pentru anumite categorii, cărora pregătirea sau programul nu le permit alte tipuri de activităţi. Spre exemplu, munca temporară atrage studenţi care vor să-şi rotunjească veniturile, dar se pot angaja doar pe perioada vacanţelor şcolare, persoane cu gospodării rurale, care nu se pot angaja decât în afara sezonului, etc.
Pentru multe alte categorii, ea este aşa numitul picior în uşă: posibilitatea de a pătrunde într-un domeniu în care nu au experienţă, fie pentru că sunt debutanţi, fie pentru că se reorientează. Iar pentru persoanele necalificate, unde oferta este mai mare decât nevoia pieţei de angajaţi permanenţi necalificaţi, munca temporară este o modalitate de a se menţine conectaţi la piaţa forţei de muncă, o alternativă la şomaj.
Există o percepţie eronată că angajarea temporară este utilizată pentru că aduce avantaje prin costuri salariale mai mici. Principiul parităţii salariale este statuat de lege, iar un angajat temporar trebuie plătit la acelaşi nivel cu unul permanent, astfel încât majoritatea economiilor de costuri realizate de angajatori provin din faptul că administrarea personalului temporar se face de către agentul de muncă temporară.
CORNEL APOSTOL, CFO APT Group
Avantajele muncii temporare pentru angajatori sunt: adaptarea agilă la fluctuaţiile volumului de muncă prin accesul rapid la o forţă de muncă preselectată şi calificată, garantia totală pe toată perioada derulării cotractului şi reducerea resurselor (costurilor şi timpului) pentru recrutarea oamenilor potriviţi. Angajatorul îşi optimizează astfel procesul de recrutare, datorită expertizei agenţiei de HR, accesul la servicii de consultanţă în managementul capitalului uman şi în strategiile de piaţă, oferite la pachet de agenţia de HR.
Ocazie pentru recrutarea talentelor
Compania este degrevată de funcţiile de administrare a dosarelor de personal, are posibilitatea de a angaja persoana la sfârşitul perioadei de contract, fără alte costuri, suplimentare şi are acces la specialişti şi talente – pentru că forţa de muncă temporară include din ce în ce mai frecvent talente înalt calificate, care aduc companiei valoare, prin competenţe rare şi experienţă. Sunt angajaţi temporari care pot fi implicaţi în proiecte punctuale, cu nivel de competenţă indisponibil în interiorul companiei.Tendinţa este de creştere a cererii de angajaţi temporari înalt-calificaţi, în special ingineri, dar şi specialişti din domeniul IT, finanţe şi construcţii.
Alt avantaj este randamentul sporit, datorită concentrării stricte pe activitatea contractată. Productivitatea în companie creşte pentru că un consultant cu expertiză în muncă temporară poate sprijini analiza fluxului de lucru cu identificarea acelor sarcini administrative şi repetitive, care pot fi preluate de angajaţii temporari.
Un alt avantaj este transferul de cunoştinţe (mai ales în zona tehnologiilor) din partea experţilor în regim temporar, care vin în sprijinul echipelor de proiect, lucru ce va permite personalului să devină productiv într-un interval foarte scurt de timp.
Drepturi salariale şi de muncă egale
Pentru angajaţi, munca temporară oferă un salariu şi beneficii competitive, provocare, prilej de învăţare, diversitate, flexibilitate şi… libertate. Totodată, ei acumulează competenţe. Un angajat temporar poate aduna în doar doi – trei ani competenţe profesionale şi abilităţi personale de relaţionare la locul de muncă, într-o diversitate la care un angajat permanent nu va ajunge probabil nici în zece ani. Important este că majoritatea acestor competenţe sunt transferabile, deci îmbogăţesc şi dau valoare CV-ului.
Exită apoi perspective pentru a obţine un contract permanent. În calitate de angajat temporar, care a dobândit deja experienţă, acesta va avea cu siguranţă un avantaj faţă de alţi candidaţi. Drepturile salariale şi de muncă sunt identice cu ale unui angajat permanent, iar flexibilitatea este unul dintre cuvintele-cheie: misiunile de muncă temporară aduc cu ele un suflu nou de fiecare dată. Seria experienţelor de lucru se poate transforma într-o călătorie interesantă, care nu permite blazarea de la locul de muncă.
Munca temporară dă libertatea alegerii atât a timpului şi spaţiului de lucru, cât şi a companiei. Angajaţii cu contracte temporare au şi oportunităţi de networking, pentru că este o ocazie de a construi relaţii cu ceilalţi membri ai echipei. O reţea solidă de contacte şi referinţe poate deschide noi oportunităţi de lucru, pentru că un set bun de referinţe obţinute din cercul de contacte îţi pot pune în valoare CV-ul.
Dezvantajele pentru angajatori pot fi legate de dificultatea găsirii rapide a acelei forţe de muncă, în cazul în care este necesar un grad mai mare de complexitate sau competenţe rare sau pentru care oferta pe piaţă este supradimensionată, iar pentru angajaţi, dezavantajul ar putea veni din zona demotivării legate de siguranţa
locului de muncă.
Cele mai multe joburi temporare sunt în servicii şi producţie
Ca sectoare de activitate, majoritatea temporarilor lucrează în servicii si în productie. România se încadrează în media globală, cu 34% în servicii şi 39% în producţie, faţă de media de 37%, respectiv 32%. Prin comparaţie, Grecia are în servicii 82%, India – 78%, iar aproape de profilul nostru se află Cehia, Franta şi Germania. Ca poziţii pentru care este preferată munca temporară există două direcţii distincte: de blue collars şi entry level (muncitori, zidari în construcţii, forţa de muncă necalificată) şi de specialişti (IT şi contabilitate).
În ceea ce priveşte Grupul APT, numărul angajaţilor temporari a crescut, în primele 6 luni ale anului, de la 1.600, la puţin peste 1.800, iar estimările sunt că vom depăşi 2.000 în acest an. Este vorba despre angajaţi în industria serviciilor de business (BPO si SSC), specialişti şi white collars.
Datorită caracterului temporar şi al perioadelor scurte de derulare a misiunilor temporare, angajatorul are nevoie ca la intrarea în companie persoana să fie deja familiarizată cu toate procesele şi politicile companiei. Rolul acestei pregătiri revine agenţiei; candidaţii pre-selectaţi de către agenţia de muncă temporară vor dispune de abilităţile şi experienţa necesare postului şi vor putea intra rapid în producţie. Din perspectiva lor, un contract de muncă temporară poate face astfel parte dintr-un plan de carieră, cu acumulare de competenţe. Putem vorbi despre o diminuare de costuri indirectă, datorată eficienţei procesului de recrutare şi de păstrare a angajaţilor, de eliminarea costurilor interne cu administrarea de personal; practic, tot procesul de gestionare internă a angajaţilor temporari.
Pentru poziţiile de entry-level se apelează la leasing-ul de personal în special în producţie, în timp ce, pentru poziţiile de specialişti şi pentru posturi de management pe contracte de muncă temporară se regăsesc preponderent în IT şi în industriile emergente. Conform Codului Muncii, nu există perioadă minimă de contractaremuncă temporară. Iar perioada maximă este de 36 de luni.
CRISTINA SĂVUICĂ, Preşedinte ARAMT
Agenţii de muncă temporară reduc munca “la negru” şi crează noi locuri de muncă. Este dovedit faptul că serviciile private de ocupare răspund cel mai rapid la creşterea PIB-ului, contribuind la redresarea economică, lucru benefic mai ales în traversarea perioadelor de criză.
Printre avantajele muncii temporare se numără creşterea nivelului de ocupare, în special în rândul persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile şi stimularea mobilităţii forţei de muncă, precum şi facilitarea tranziţiilor de succes de la educaţie la piaţa muncii.
Agentul de muncă temporară (AMT) este foarte dinamic, având rolul de a dinamiza şi de a scurta perioada în care candidaţii ajung să lucreze pentru companiile care au poziţii deschise şi contribuie astfel la creşterea veniturilor bugetare. Un element important este faptul că, angajatul care are o vechime în muncă de 12 luni în ultimii 2 ani, beneficiază de şomaj.
Răspunsul pentru situaţiile conjucturale
Munca temporară răspunde unor necesităţi conjuncturale, situaţii care trebuie rezolvate urgent: creşteri brute ale producţiei, comenzi neprevăzute, absenţa neaşteptată de la locul de muncă a unor angajaţi; Costurile muncii devin, cel puţin în parte o cheltuială variabilă şi care nu apasă ca un cost fix în bilanţurile societăţii; Apar mai puţine situaţii de litigiu, comparativ cu contractele de muncă pe perioadă nedeterminată; Poate fi utilizată în cadrul unor companii care trebuie să experimenteze strategii de dezvoltare sau de inovaţie (inginerii, lansarea de noi produse pe piaţă, pătrunderea pe noi pieţe), reducând riscurile legate de eventuale insuccese; Permite satisfacerea prioritară a exigenţei de a face alegeri care să fie reversibile, fără mari complicaţii, limitând astfel costurile şi barierele care apar în momentul plecării personalului.
Munca în regim temporar este mai răspândită în producţie (47%) şi servicii (32%) potrivit unui studiu ARAMT realizat de Ipsos Marketing în 2013. Domenii precum agricultura şi administraţia publică ocupă câte 4 procente din piaţa de muncă temporară, construcţiile – 3%, iar alte domenii – 9 %. Specialiştii în IT, în vânzări, inginerii sunt cei mai căutaţi.
Conform estimărilor membrilor ARAMT, piaţa de muncă temporară a crescut cu 10% în anul 2014 faţă de anul precedent.
În România, peste 52.700 de persoane au fost angajate în regim de muncă temporară în 2013, cifra fiind aproape identică cu aceea din 2012 (52.214 angajaţi temporar) şi reprezentând aproape dublul celei din 2010, când se înregistrau 29.926 de angajaţi temporar. Membrii ARAMT, care derulează circa 70% din activităţile de muncă temporară din România, au înregistrat în 2013 o cifră de afaceri de peste 216 de milioane de euro, cu peste 20% faţă de anul precedent.
Durata medie a unui contract este între 3 luni şi doi ani
Prin contractul de muncă temporară, se poate stabili o perioadă de probă în funcţie de perioada contractului. Din ce în ce mai multe companii din România, au început să realizeze beneficiile muncii temporare, mai precis forţa de muncă preselectată, calificată şi flexibilă, pe o piaţă din ce în ce mai imprevizibilă. Majoritatea celor angajaţi temporar în România (46%) au studii medii şi 23% au studii superioare. Un alt procent semnificativ de 20% este reprezentat de studenţi şi doar 12% provin din rândul celor care nu au studii medii (muncitori calificaţi şi necalificaţi). 33% dintre angajaţii temporari provin din rândul şomerilor, 13% sunt persoane care au avut anterior contracte de munca determinate, 18% au fost persoane inactive, 21% sunt studenţi, iar 5% au mai fost angajaţi temporar, arată datele studiului ARAMT.
Aproximativ 45% din angajările temporare au o durată de peste 3 luni, 37% durează între 1 şi 3 luni şi 18% sunt pe termen scurt (mai puţin de o lună). Aceste ponderi ale perioadelor de angajare în totalul pieţei de muncă temporară s-au menţinut relativ constante din 2010 până în prezent.
Potrivit statisticii ARAMT, durata medie a unei misiuni în muncă temporară este între 3 luni şi 2 ani. Dacă vorbim de joburi specializate, de proiecte sau persoane care înlocuiesc o persoană care este în concediu de creştere şi îngrijire copil, pentru acestea perioada medie este mult mai mare, adică peste 12 luni.
Perioadele scurte sunt acolo unde vorbim de muncitori necalificaţi, care sunt angajaţi pentru proiecte punctuale. Dar, aceşti rămân în baza de date a agentului de muncă temporară şi acesta are rolul între misiuni să-l plaseze la o altă companie.
Serviciile de muncă temporară sunt taxate atât cu un comision variabil, cât şi în varianta de comision fix indiferent de costul salarial. Preţul este stabilit în mare parte în funcţie de volumul şi de durata contractului şi se situează între 7 şi 20% din costul total salarial al angajatului. Comisionul fix poate varia între 100 şi 250 RON petru fiecare angajat. Ceea ce este foarte important este faptul că agentul de muncă temporar nu are voie şi nu percepe comision de la angajat.
CARMEN SMINTICIUC, Payroll and Temporary Workforce
Manager
Deseori, proiectele temporare se finalizează cu propuneri de angajare
Munca temporara este benefică atât organizaţiilor, cât şi celor aflați în căutarea unui loc de muncă. Pentru persoanele aflate în şomaj spre exemplu, prin proiectele de muncă temporară aceştia îşi vor găsi mai uşor un loc de muncă şi vor avea posibilitatea de a dobândi noi experienţe şi cunoştinţe noi. În plus, după terminarea misiunii, de cele mai multe ori, agentul de muncă temporară se ocupă de plasarea angajatului pe un nou proiect. Tinerii au astfel ocazia să obţină experienţă de lucru, expunere la mediul de lucru organizaţional şi la oportunitatile pe care acesta le-o oferă. Pe de altă parte, o misiune temporara este o şansă de a proba o carieră sau o direcţie, mai ales dacă nu eşti sigur către ce să te îndrepţi.
Extinderea reţelei profesionale şi oportunitatea de a cunoaşte oameni noi pot fi tot atâtea beneficii pentru care un loc de muncă pe perioadă determinată poate fi o soluţie pentru tineri. Multe dintre joburile temporare pot fi part-time, astfel că, pentru studenţi acestea sunt o soluţie pentru a-şi suplimentara veniturile fără a fi nevoiţi să absenteze de la cursuri. Deseori, proiectele temporare se finalizează cu propuneri de angajare pe perioada nedeterminată.
În România, 80.000 de oameni muncesc temporar
Pentru angajatori, munca temporară înseamnă în primul rând flexibilitate, pentru ca au posibilitatea să angajeze personal în perioadele când activitatea se intensifică fără să recruteze şi personal auxiliar în departamentul de HR pentru gestionarea proceselor de recrutare, formalităţile de angajare şi administrare de personal. Pe lângă acestea, munca temporară este o solutie pentru “urgenţe,” înlocuiri rapide pe perioade scurte sau medii de timp, în caz de îmbolnăvire a angajaţilor, pe durata concediilor maternale, pe proiecte punctuale. Un alt beneficiu îl reprezintă diminuarea riscurilor în eventualitatea în care activitatea desfăşurată de beneficiar
scade.
Cele mai multe proiecte de angajare pe proiecte de muncă temporară sunt pe pozitii de entry level, muncitori calificaţi şi necalificati, precum şi pe poziţii de execuţie. Domeniile care atrag cele mai multe proiecte de munca temporara sunt producţie, banking şi servicii.
În România sunt angajaţi prin contracte de muncă temporară aproximativ 80.000 ( 1,4% din totalul angajaţilor) iar media europeană este peste 10%. Se remarcă totuşi un trend crescator şi în România, mai ales în Bucureşti şi zona de vest a ţării.
IOANA SANDA, Service Delivery Manager, Adecco România
Recrutare eficientă de volume sau pentru activități nișate
Pentru angajaţi, avantajele colaborării cu un Agent autorizat de Muncă temporară sunt multiple. Vorbim despre posibilitatea primirii unei formări de bază – important pentru tinerii la început de drum; de oportunitatea de a se reintegra într-o activitate – pentru persoane interesate de o reconversie profesională; sau în vederea specializării. Oferim şi oportunitatea de a cunoaşte diverse realităţi existente în companii, şi prin asta: dezvoltare prin cunoştinţe noi, contact cu diverse medii, networking, experienţă de lucru. Important este şi accesul la asistenţa specializata oferită de experţii noştri în recrutare, care îi ajută pe candidaţi să-şi găseascăn noi angajamente şi să-şi identifice oportunităţile pe termen lung.
În ceea ce priveşte clienţii, dacă serviciul de muncă temporară a apărut pentru a oferi flexibilitate şi uşurinţă în gestionarea peak-urilor de activitate (de exemplu, producţia poate creşte fără a atrage după sine dezvoltarea funcţiilor administrative şi de suport, atunci când vorbim de creşteri sezoniere) în acest moment, entităţile juridice decid să folosească muncă temporară şi pentru o recrutare eficientă de volume sau pentru activităţi nişate; rapiditate în recrutare şi eliminarea activităţilor şi costurilor legate de resursele necesare legate de aceste procese; dar şi pentru externalizarea operaţiunilor care ţin de administrarea personalului pentru a permite HR-ului să se dedice activităţilor ce aduc plus-valoare companiei.
Externalizarea, în sine, aduce avantajul de a lăsa activităţi de suport către companii specializate, care oferă servicii integrale (în cazul nostru: angajarea cu forme legale, formarea personalului, gestiunea salariilor – atât din punct de vedere tehnic şi legal, de payroll, cât şi prin oferirea către angajaţi a tuturor detaliilor privind sumele la care au dreptul în urma muncii depuse), pentru a se putea concentra pe core-business.
Munca în regim temporar este folosită în special în producţie (de mentionat „automotive”) , iar cel mai mare număr de angajaţi temporari sunt muncitorii necalificaţi – operatori linie de producţie. Pe al doilea loc sunt serviciile, unde se caută în special vorbitori de limbi străine pentru poziţii fie în relaţia cu clientul (operator call center) fie de back office (într-o companie de Business Process Outsourcing, sau într-un SSC (shared service center) al unei multinaţionale).
Acest lucru este uşor de explicat prin dinamica acestor domenii, în dezvoltare în România, şi prin faptul că vorbim de investiţii străine, venind din ţări cu o cultură deja formată pe muncă temporară. În România, munca în regim temporar este mult mai puţin răspândită că în Europa de Vest, sau America de Nord.
