Profesia de HR nu mai este de multă vreme doar pentru doamne, pentru că domnii sunt tot mai prezenți în această activitate. Un gentleman în HR este și Marius Mardale, HR Manager, Gebruder Weiss, care ne-a oferit interviul de mai jos.
De ce HR? Care a fost parcursul profesional care te-a adus în acest domeniu de activitate?
În ultimul an de facultate mi s-a propus un job în departamentul financiar al unei bănci și am acceptat. Am început ca responsabil în partea de salarizare, impozite și taxe. Apoi, în timp, pentru că eram foarte interesat să învăț cât mai multe, am reușit să delimitez funcțiunea de resurse umane de financiar. Fiind genul care rezolva situațiile confuze din punct de vedere al relațiilor cu reprezentanții instituțiilor statului (taxe și impozite, declarații lunare etc.), mi s-a atribuit coordonarea proceselor din cadrul departamentului de HR. Compania avea atunci 800 de angajați, ceea ce m-a pus în tot felul de situații în ceea ce privește relațiile umane.
Pe parcurs, mi-am dat seama că mă simt confortabil în acest rol, că îmi place și că aș vrea să aprofundez. Nu am anticipat nimic, doar am fost curios și dispus să experimentez cât mai mult. De cele mai multe ori acceptam provocări despre care nu cunoșteam mare lucru. Chiar a fost un proces de învățare diferit.
Dacă nu ar fi fost HR, în ce domeniu te-ai fi văzut lucrând?
Ar fi fost dans și muzică. Îmi place să dansez, am ureche muzicală și mai ales îmi place să improvizez în timpul dansului, să las corpul să exprime în cel mai autentic mod posibil ceea ce simt în acele momente. Am început cu dansuri de societate în orașul meu natal și îmi aduc aminte că așteptam cu nerăbdare să trăiesc atmosfera din sala de dans. Fie că ploua sau că ningea, eram acolo și savuram cu toate simțurile acele momente: vals, tango, dans modern etc. Fac acest lucru și acum, ori de câte ori am ocazia.
Actualul tău rol ce presupune?
Presupune înțelegerea dinamicii din companie din punct de vedere al relațiilor, al nevoilor fiecărui membru. Este provocator, interesant, cu multe conștientizări, cu treceri de la un rol la altul – de la coleg și prieten la manager, de la consultant la susținător etc. Este interesant să observi, să cunoști oamenii cu credințele lor, unele susținătoare, altele limitative, să afli ce valori îi motivează să facă anumite lucruri personal și profesional, cât de ușor sau greu își exprimă nevoile. Ascult oamenii și încerc să identific ce anume vor să îmi transmită cu adevărat. Dincolo de o anume cerere, se află o nevoie personală a omului cu care stau de vorbă, și aici intervine necesitatea de a-i câștiga încrederea și de a-i oferi un cadru de siguranță. Este un proces continuu, dar este foarte plăcut când oamenii își dau seama, la un moment dat, că au reușit să își ofere mai mult timp pentru ei, că au devenit mai empatici, că au mai multă răbdare cu cei din jur, că reușesc să observe cu adevărat ce este în jurul lor la un anumit moment.
Care ar fi combinația-cheie de aptitudini, respectiv competențe pentru a fi eficient într-un rol de HR?
În primul rând, ar trebui să înțelegem că din acest rol ceea ce contează sunt oamenii, apoi statutul, beneficiile… Nu știu dacă există o combinație general valabilă, dar din punctul meu de vedere cred că este important să fii curios, să vrei să cunoști oamenii, să știi să îi asculți, să îi ajuți dacă îți cer ajutorul și stă în puterea ta să faci asta, să nu-i judeci. Pentru că nu știi ce se ascunde în spatele unor vorbe sau comportamente, nu cunoști istoria de viață a acelui om. E un act de superioritate să judeci un coleg, iar relația nu va evolua. Iar dincolo de acestea, sigur că un mare avantaj într-un astfel de rol îl constituie competențele tehnice și expunerea la business.
Tu cum te-ai dezvoltat pentru a ajunge eficace în rolul tău?
Poate că nativ au existat unele abilități, dar ceea ce sunt azi s-a datorat unui proces lung și continuu de dezvoltare personală, proces parcurs din inițiativă proprie, cu întrebări, expuneri și experiențe din care uneori am ieșit victorios, alteori mai puțin victorios. Doar că tocmai acest „mai puțin” mi-a oferit ulterior cele mai multe răspunsuri.
Un defect profesional?
Nu-mi place rutina și încă învăț să spun „NU”. Am tendința de a mă încărca cu multe sarcini, dar am înțeles că ar fi bine să le abordez pe rând.
Care este conceptul „HR-istic” care ți-a captat cel mai mult atenția în ultima vreme și de ce?
Apreciez conceptul conform căruia managementul resurselor umane înseamnă managementul oamenilor la muncă. Dar ca să ajungi să faci acest lucru, ar trebui să înveți întâi să te conduci pe tine, să te cunoști mai bine, să vrei să te autoactualizezi.
În ce măsură „vorbești” business atunci când „vinzi” un proiect în companie? Apeși anumite puncte sensibile?
De fiecare dată am în vedere beneficiile companiei ca entitate și cele ale oamenilor. Consider că tot timpul este nevoie de un echilibru între ceea ce obține compania și ceea ce obțin oamenii din respectiva companie. Dincolo de asta, în cele din urmă, vorbim de investiție versus profit. Dacă reușesc să fac acest lucru prin prisma relațiilor ecologice angajat-angajator, atunci mi-am atins scopul.
Ce poate seta eșecul unui proiect încă din faza de început?
Interesele ascunse, lipsa de comunicare…
Proiectul de care ești cel mai mândru?
Aș nominaliza aici un proiect personal: construcția unei case. Un proiect în care m-am băgat fără să știu prea bine ce presupune, dar îmi aduc aminte de o discuție cu soția mea, în care ea îmi spunea: „Ce mult mi-ar plăcea ca peste un an, în august, să ne mutăm deja în casă nouă”. Iar discuția avea loc în iulie. Nu știam aproape nimic despre ce presupune un astfel de proiect, dar eram hotărât să îl fac. Atunci mi-am dat seama de abilitățile mele de negociere, de capacitatea de a asculta și a „vedea” dincolo de cuvinte. M-am descoperit foarte hotărât și motivat. Timp de un an m-am trezit în fiecare dimineață la ora 6.00, mergeam pe șantier să văd ce anume avea să fie făcut în ziua respectivă, iar seara, după job, la ora 18.00, eram din nou pe șantier să verific dacă acțiunile promise dimineață chiar au avut loc. A fost un efort, pentru că trebuia să merg la job, dar să și coordonez un proiect cu un buget considerabil.
Și mi-a ieșit! Pe 31 august, anul următor, începeam prima noastră zi în casă nouă. Doar că am realizat ce am făcut abia după câteva luni, când probabil am reușit să mă deconectez, să mă uit puțin în spate și să mă bucur de ceea ce am realizat. Și tot în același an, când am început proiectul de casă, în iulie, s-a născut și al doilea copil, o altă realizare importantă din viața mea de adult, pe lângă prima realizare cu primul copil, care acum culminează cu pregătirea pentru călătoria-i în viața de adult.
Care îți dorești să fie cea mai mare realizare proprie în domeniul HR?
Cea mai mare realizare ar fi ca oamenii cu care am interacționat în acest rol, și nu numai, să își aducă aminte de mine ulterior și, de ce nu, să rămânem în relații de bun augur.
Marius Mardale,
HR Manager, Gebruder Weiss
