de Felicia Luca
Îmi place arta și am o mare afinitate pentru artele vizuale. Faptul că privesc multe tablouri mi-a dezvoltat talentul de a face fotografii și capacitatea de a gândi.
Constat că știu, intuitiv, ce elemente e bine să fie incluse într-o imagine și cum pot fi organizate pentru ca imaginea să exprime ce este frumos și adevărat. Și constat că știu să găsesc perspectiva potrivită din care să privesc o situație în așa fel încât să am în vedere elementele care informează și inspiră, cu care se pot găsi soluții și pe care se poate construi.
Este ceea ce se numește (re)framing sau (re)încadrare. Există cadre bune, există cadre mai bune și există cadre greșite. Este important să știm să le identificăm, să devenim conștienți de ele și să știm să ne construim cadrele corect.
TRĂIEȘTI CUM GÂNDEȘTI
”Felul în care gândim definește cadrul, ”cutia” în care trăim. Iar mentalitatea noastră adeseori nu ne lasă să ne eliberăm din această cutie, transformând orice piedică într-un obstacol de netrecut”, crede Ron Williams. În opinia sa, ”reframing–ul este crearea unui nou peisaj mental, care oferă mai multă libertate, un mai mare grad de flexibilitate și modalități alternative de abordare a unei probleme, care pot conduce adeseori la soluții neașteptate. În multe cazuri, reframing-ul presupune să te vezi pe tine însuți într-o nouă lumină”.
În vremuri de profundă și rapidă schimbare, (re)framing-ul ne este cu atât mai necesar, pentru a înțelege situația curentă și a vedea ce este de făcut mai departe. Pentru a construi viitorul, nu mai este suficient, iar adeseori este de-a dreptul ineficient, să facem mai mult sau mai puțin din ce s-a făcut până acum. Ce e de făcut este, mai nou, foarte diferit.
FRAMING-UL ESTE MODUL ÎN CARE ORGANIZEZI O SITUAȚIE
Slaheddine Mnasri scrie că framing-ul este ”construirea strategică a sensului unui eveniment sau a unei situații”. Iar în leadership-ul organizațional, framing-ul este ”procesul strategic de interpretare a situațiilor, prin care liderii îi ghidează pe oameni într-o anumită direcție.”
Conceptul de framing a fost introdus de Goffman, conform căruia framing-ul reprezintă examinarea felului în care este organizată o experiență. Prin urmare, to frame / a încadra înseamnă a organiza experiența, nu doar a o descrie – ceea ce înseamnă că prin framing/încadrare construim percepția asupra situațiilor și evenimentelor.
Astfel, framing-ul mai poate fi și un important instrument de clarificare – mai ales în situații de haos care pot genera anarhie și ne pot rătăci în direcții nepotrivite. Și mai poate servi ca instrument de consolidare a echipei – un sens comun, o abordare comună îi apropie pe oameni, îi conectează la obiectivele organizației și le generează sentimentul de apartenență – care este esențial în ierarhia Maslow.
FRAMING-UL ȘI OBECTIVELE DE COMUNICARE
Fairhurst și Starr definesc procesul de framing din perspectiva obiectivelor de comunicare ale liderului, pe care acesta le stabilește pe baza viziunii sale. Conform acestei abordări, framing-ul trebuie:
1.Să fie bazat pe viziune – liderii trebuie să-și încadreze viziunea în așa fel încât membrii organizației să o înțeleagă și să înțeleagă relevanța acesteia în raport cu responsabilitățile lor.
2.Să fie corespunzător contextului – cei care dețin abilități de reframing profită de oportunitățile de mare impact, adaptându-și abordarea la situația în cauză.
3.Să fie credibil – oamenii îți vor evalua credibilitatea în funcție de competența cu care prezinți cadrul pe care l-ai construit – ce teme abordezi și ce expertiză demonstrezi în abordarea acestora.
4.Să utilizeze instrumente lingvistice – de ex. metaforele, analogiile ne pot ajuta să realizăm o reprezentare concretă a conceptelor, proceselor, oamenilor și aspectelor de lucru.
MATRICI DE REFRAMING
O astfel de matrice a fost propusă de Michael Morgan în cartea sa Creating Workforce Innovation. Aceasta se realizează desenând 4 pătrate (fiecare pătrat corespunde unei perspective), iar în mjlocul acestei grile se va afla un spațiu în care va fi scrisă problema supusă procesului de reframing.
Cele 4 perspective propuse de, Michael Morgan sunt:
Produs – există probleme cu produsul/serviciile/programele pe care le realizăm?
Planificare – există vreo problemă legată de planul de afaceri, de marketing sau de strategie?
Potențial – sunt examinate scalabilitatea, repetabilitatea, creșterea țintelor și impactul aferent.
Oameni – ce gândesc oamenii implicați și vizați, care este impactul produsului asupra oamenilor, impactul al oamenilor asupra produsului/proceselor etc.
Aceste 4 perpesctive pot fi înlocuite cu perspectivele mai multor experți sau stakeholderi, etc.
SFATUL PSIHOLOGULUI
În opinia terapeutului Mark Tyrrell, condițiile necesare pentru ca procesul de reframing să aibă succes, din perspectivă psihologică, sunt:
1.Noua perspectivă trebuie să aibă legătură cu realitatea curentă a oamenilor în cauză.
2.Noua perspectivă trebuie să fie comunicată la momentul potrivit.
3.Noua perspectivă trebuie să fie la fel de acceptabilă, dar să-i facă pe oameni să se simtă bine, să trăiasă o emoție plăcută, nu neplăcută.
4.Noua perspectivă trebuie să fie captivantă, să capteze imaginația oamenilor mult mai mult decât viziunea limitativă pe care ai aveau până atunci.
5.Oamenii trebuie să simtă altfel, nu numai să gândească altfel.
MINTE DESCHISĂ ȘI MENTALITATE DE ÎNVĂȚARE
Formarea de perspective inteligente și de noi perspective se face cu o minte deschisă și printr-o mentalitate de învățare continuă. Este nevoie de asumarea conștientă și voită a deschiderii către noi perspective.
Așadar, caută oameni diferiți, caută idei noi, pune-te în situații neobișnuite, învață să pui întrebări, privește la ce fac alții – din același domeniu sau din domenii diferite. Fii prezent, fii atent și lasă-te inspirat. Pentru a face noi conexiuni, ai nevoie de elemente noi.
Liderul adevărat după (re)framing se cunoaște.
