Ne modernizăm pe zi ce trece și ne adaptăm în funcție de noutăți. Pentru a fi eficienți în această lume modernă, suntem nevoiți să luptăm împotriva unor mecanisme reglatorii ce ne-au fost sădite în propriul creier și duse înspre perfecțiune de însăși nevoia de supraviețuire într-o lume veche, extrem de diferită, mai simplă, cu amenințări și pericole mai evidente: un leu mare, fioros care ar vrea să te mănânce, de exemplu!
Astăzi, în loc de leu avem joburi care ne „îmbogățesc” peste noapte și ne pot lăsa în offside în termeni de pregătire și abilități necesare; avem schimbări organizaționale, de proceduri, de cultură și practici de grup, de orașe de reședință în căutarea unei vieți mai bune etc. Sunt lucruri care se întâmplă cu o viteză accelerată, și nu avem (încă) un organ specializat în creierul nostru care să se ocupe eficient de ele. Intervine leadershipul. Cum este văzut acesta prin lentila neuroștiințelor, despre perspective actuale asupra nevoii de claritate și colaborare, am discutat cu Prof. univ. dr. Delia Vîrgă la Universitatea de Vest din Timișoara, în cadrul evenimentului „Leadership Reset. Claritate în ambiguitate” organizat de Revista CARIERE în parteneriat cu MMM Consulting.
Prof. univ. dr. Delia Vîrgă și-a început prezentarea sa prin a ne lămuri în câteva aspect ale creierului și spune că, deși a evoluat, avem în esență același creier ca și strămoșii noștri preistorici. Creierele strămoșilor noștri au fost antrenate pentru a-i ajuta să supraviețuiască: să evite „amenințările” și să caute „recompense” precum hrana și adăpostul.
A fi într-o stare de amenințare are un impact negativ asupra capacității creierului nostru de a funcționa la locul de muncă. A fi într-o stare de recompensă, are un impact pozitiv și creează o mentalitate în care suntem „angajați”: creierul nostru este mai rezistent, mai inovator și mai colaborativ.
Creierele noastre sunt „mașini de predicție” – vor să fie capabile să prezică și să dea sens la ceea ce se întâmplă în jurul nostrum, iar capacitatea de a prezice ne economisește energie.
Strategia Luptă sau fugi : În condiții de adversitate, când sistemul limbic intră în răspunsul său automat, mai puține resurse (oxigen și glucoză în special) devin disponibile pentru cortexul prefrontal – partea a creierului în care are loc gândirea conștientă. Atunci când un răspuns la amenințare este activat, capacitatea noastră de a înțelege, de a lua decizii, de a reține, de a memora, de a planifica, de a inhiba impulsurile, de a rezolva probleme și de a comunica ar putea fi grav afectată. Creativitatea și inovația devin limitate, ne chinuim să vedem „imaginea de ansamblu” și în cele din urmă productivitatea generală scade.
Certitudinea și creierul: Certitudinea se referă la dorința creierului uman de a ști ce se va întâmpla în continuare. Creierul nostru evaluează în mod constant modelele din mediu și preferă modele familiare care indică rezultate sigure și ușor de previzibil. Modelele nefamiliare determină creierul să intre într-o stare de alertă, ceea ce „arde” mai multe resurse pe măsură ce folosește cortexul prefrontal avid de energie pentru a procesa și a evalua modelul nefamiliar.
Amenințările la adresa certitudinii pot include: ascunderea informațiilor, inconsecvența, schimbarea radicală, nesiguranța locului de muncă, experiențe sau locuri noi și întâlnirea cu străini. Răspunsurile de recompensă pot fi declanșate de locuri familiare, consistență, sentimente de securitate și stabilitate.
Cum perturbă incertitudinea munca? Aflați citind continuarea materialului în site-ul Revistei CARIERE.
