Vă propun să fim atenți la oamenii de care ne înconjurăm. Despre ce discutăm? Cum ne pot ajuta acești oameni pe noi? Cum ne poate „îmbogăți” conversația cu oamenii din jur?
de GEORGETA DENDRINO,
MANAGING DIRECTOR INTERACT
Poate că v-ați uitat la televizor în zilele astea. Poate ați trecut de la un canal la altul în căutare de ceva interesant. Ați observat, poate, care este nivelul discursului la multe posturi, ca să nu mai vorbesc despre nivelul discursului în zona politică românească.
De ce scriu despre aceste lucruri? Întrucât sunt convinsă că este important să ne înconjurăm de un tip de oameni, de posturi tv, de pagini de internet, de cărți, de podcasturi care să ne tragă înainte, care să ne îmbogățească sufletul și mintea.
Oamenii din jur
Suntem foarte grăbiți, ocupați, în fiecare zi a anului. Ne trezim dimineața, ne spălam, ne îmbrăcăm rapid, alergăm cu mașina sau spre mijloacele de transport în comun, ne enervăm în trafic, ne stresăm la serviciu sau pe drum, ne întoarcem acasă, seara, obosiți, nervoși, supărați pe guvern, pe șefi, pe vreun coleg, ne vărsăm nervii pe copil, soț sau soție, apoi ne culcăm și ne trezim noaptea bântuiți de diverse gânduri sau coșmaruri.
Vă propun să fim atenți, acum, la început de an, la oamenii de care ne înconjurăm. Despre ce discutăm? Cum ne pot ajuta acești oameni pe noi? Cum ne poate „îmbogăți” conversația cu oamenii din jur?
Să ne gândim la noi ca la o casă pe care vrem să o mobilăm. Ce tipuri de mobilă, de cărți, de tablouri, de perdele vrem în casa noastră? Cu siguranță vrem lucruri de calitate, obiecte care să ne facă să ne simțim bine, mândri, care să ne dea o senzație de confort, de căldură, de bine, de relaxare. Vom plăti mult pentru a ne împodobi casa. Nu vom lua lucruri de proastă calitate, ci obiecte durabile, pe care să ne putem baza.
Ființa noastră este asemenea casei acesteia. Vă propun să îi aducem în jur oameni care să dea: Sufletului nostru căldură, iubire, apreciere, înțelegere, deschidere, empatie, acceptare, iar Minții noastre idei, informație, perspective diverse, provocare, imagini cât mai diferite, povești, experiențe, metafore, să îi deschidă orizonturi noi.
Cei care ne inspiră
Pentru că suntem încă la început de an, propun să ne gândim o vreme la oamenii care ne ajută să fim noi înșine, să fim mai buni, să ne dorim să fim mai buni (mental și sufletește), care ne inspiră prin ceea ce fac, ce spun, ce citesc, ce experiențe au. E ca și cum ai citi multe cărți sau ai vedea multe filme și, într-un fel, ai trăi și tu, prin personajele despre care citești, mai multe vieți.
Este și un fel de a ne ține în afara mediocrității spre care am senzația că ne împinge societatea
Dincolo de a citi, de a asculta podcasturi ale unor oameni care au scris cărți, au făcut cercetare, vă invit să vă faceți o listă cu oamenii de care ați vrea / putea să vă înconjurați în acest an:
- oameni din firma unde lucrați și pe care îi admirați;
- oameni din industria în care activați;
- oameni care au profesii total diferite;
- oameni cu preocupări artistice;
- oameni care sunt introvertiți (ajută să ne oprim din «zgomotul nostru mental și social»);
- oameni care fac vânzări (dacă suntem introvertiți, aceștia ne pot da alte perspective, ne scot din ceea ce ne este obișnuit);
- oameni care citesc mult;
- oameni care au trecut prin multe în viață;
- oameni care vibrează de energie, pasiune pentru ceea ce fac.
Cei care ne ascultă
Suntem într-o lume hiperconectată, când avem atât de mulți „prieteni” și, în același timp, nu avem pe nimeni. Suntem conectați cu sute, mii de oameni pe rețelele sociale, de pe toate continentele, și totuși în momente importante suntem singuri sau aproape singuri. Sugerez de aceea să aveți mereu pe:
- cineva pe care să îl / o sunați când sunteți în derivă, cineva care să vă „pună pe șine”;
- cineva care să vă asculte;
- cineva pe care să îl / o ascultați;
- cineva care să vă spună povești, fabule;
- cineva care a învățat multe de-a lungul vieții (știu pe cineva care a învățat limba ebraică pe la 45 de ani, ca să poată citi în original anumite texte);
- cineva pe umărul căruia să puteți plânge;
- cineva care e dispus să stea de povești cu voi ore în șir, iar după aceea, când plecați, să aveți senzația că sunteți mai bogați, într-un fel.
Să căutăm oameni care au ce să spună, ce să povestească. Am senzația că sunt o specie care nu se găsește pe toate drumurile.
Descartes spunea Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum (Mă îndoiesc, deci gândesc; gândesc, deci exist). Aș zice despre acești oameni: ils discutent donc ils existent (discută, deci există). Sau: Ils racontent donc ils existent (Povestesc, deci există).
Un astfel de om poate fi un mentor, un coach (cu pregătirea potrivită), un fel de maestru, un Jimmini Cricket.
Oricine am fi, cred că este esențial să avem măcar două tipuri de oameni în viața noastră. În primul rând, cineva pe care să îl sunăm atunci când ceva bun ni se întâmplă, cineva care se bucură realmente, sincer, parcă mai mult decât dacă ar fi făcut el ceva remarcabil. Îi poți spune vești bune și te va ajuta să sărbătorești. Culmea, acest aspect este foarte important. Se întâmplă des să spunem cuiva că ni s-a întâmplat ceva bun și să vedem că se întristează imediat. Să ne gândim cât de prieten ne este acel om.
Am avut astfel de situații: i-am arătat acum câțiva ani unui „prieten” că apărusem în niște topuri ale managerilor din România. A luat revista respectivă și a aruncat-o spunând că e ceva din România, nu e important, cine știe cum se fac astfel de topuri.
În al doilea rând, cineva pe care să îl sunăm, cu care să stăm de vorbă când lucrurile merg teribil de rău, când nu mai vedem luminița de la capătul tunelului, când ni se pare că suntem învinși, la pământ, și nu ne mai putem ridica.
Toți avem momente extrem de bune și momente îngrozitoare. Cine este acel om care ne ascultă, care ne susține?
Cei care ne luminează
Prin urmare, să ne înconjurăm în acest an de oameni care vor binele pentru partea cea mai bună, luminoasă din noi, oameni care știu să ne ajute să scoatem la iveală lumina din noi. Să nu umblăm cu losers, ei ne vor trage în jos. Este de discutat aici de cât de mult ne asumăm responsabilitatea individuală sau ne lăsăm duși de val.
Avem însă în jur și oameni care trec prin perioade dificile în viața lor, oameni negativi în general sau negativi într-o anume perioadă a vieții lor. E ușor să spunem că nu vom sta cu ei, la fel de ușor cum e să ne lăsăm prinși în vârtejul de negativism ce vine dinspre ei. Cred că secretul stă în decizia conștientă de a fi aproape de ei și, în același timp, de a păstra o oarecare distanță, de a analiza situația „de la balcon”, nu de pe „ringul de dans” al relației.
A intra în dansul unei astfel de persoane sau a ne lupta să o schimbăm reprezintă o cale sigură spre eșec. A păstra o oarecare distanță ne ajută să vedem lucrurile mai de sus, să batem fierul nu când e cald, ci când e rece, să nu ne identificăm cu spirala negativă, să nu luăm asupra noastră anumite stări negative, să fim un „container” pentru celălalt, știind, în același timp, cum să ne asigurăm propria igienă mentală, psihică.
Fiecare dintre noi are dreptul și responsabilitatea de a se înconjura de oameni care sunt buni pentru acea parte bună din el însuși. Cu cât nouă ne este mai bine, cu cât suntem mai echilibrați, cu atât șansele de a avea rezultate mai bune cresc.
Cei care ne rămân aproape
Dincolo de a-i găsi pe acești oameni, e bine să învățam să îi ținem aproape, să îi prețuim. Îmi amintesc despre povestea aceea cu Dumnezeu care mergea pe drum și se întâlnește cu un țăran care ducea în spate un sac cu bălegar.
– Ce ai în spate? întreabă Dumnezeu.
– Aur curat, răspunde țăranul.
– Așa să fie, zice Dumnezeu și merge mai departe.
Se întâlnește apoi cu un negustor care ducea în spate un sac cu aur.
– Ce ai spate? întreabă Dumnezeu.
– Niște gunoaie, niște bălegar, spune negustorul.
– Așa să fie, răspunde Dumnezeu.
Țăranul și negustorul se duc acasă și descărcă sacii. Primul avea aur curat, celălalt avea un sac cu gunoaie.
Așa că zic să fim atenți cum prețuim ce și pe cine avem în jur. Aud uneori oameni care spun: „Pe mine nu m-au învățat nimic profesorii mei, șefii mei, am avut parte numai de nulități”. Nu cred astfel de afirmații. Cred că putem învăța de la orice om din jurul nostru – chiar și cum să nu facem ceva, cum să nu gândim, de ce să ne ferim. Când spunem că nu am învățat nimic, de fapt, arătăm că nu am dat niciun fel de valoare acelor persoane, că am trecut ca gâsca prin apă, că ne-am comportat precum tigaia de teflon: nu s-a prins nimic de noi, am reușit asta.
de GEORGETA DENDRINO,
MANAGING DIRECTOR INTERACT
Are peste 21 de ani de experiență în training și consultanță, iar de 10 ani este executive coach.
Georgeta a dezvoltat și livrat programe de dezvoltare, simulări de business și proiecte de executive coaching și mentoring pentru echipe de top și middle manangement.
De asemenea, ea a condus diverse proiecte de consultanță și a dezvoltat programe pentru industrii precum: FMCG, bancară, construcții, farmaceutică, petrol, retail.
