Walt Disney a fost concediat de un ziar pentru că nu avea ,,imaginaţie şi nicio idee originală”. Băieţilor de la Beatles le-a fost spus de reprezentanţii unei case de discuri că muzica lor sună din cale-afară de prost şi că riff-urile de chitară din piesele lor le vor speria toţi fanii. Michael Jordan a fost dat afară din echipa de baschet a liceului în care învăţa pentru că profesorul lui a considerat că nu are destul talent. Un profesor al lui Thomas Edison le-a spus părinţilor lui că Tommy al lor e ,,prea prost ca să înveţe vreodată ceva”. Logodnica lui Abraham Lincoln a murit chiar înainte de nuntă, apoi Lincoln a intrat în faliment de două ori, a avut o cădere nervoasă destul de severă şi a fost învins în nu mai puţin de opt competiţii electorale. „Lolita” lui Vladimir Nabokov a fost respinsă de 17 ori de diverse edituri. „The Lost Get-Back Boogie”, cartea lui James Lee Burke (nominalizat la Pulitzer), a fost respinsă de 111 ori. În 1985, Steve Jobs a fost concediat de propria companie, Apple. Volumele „Harry Potter” au fost respinse de 13 publisheri şi toţi i-au spus lui J.K. Rowling acelaşi lucru: că nu o să vândă nici măcar un exemplar. Şi lista poate continua.
Ce au în comun oamenii de mai sus? Sunt încăpăţânaţi. Nu renunţă. Nu se dau bătuţi. Încearcă. Cad. Se ridică. Mai încearcă o dată. Eşuează iar. Însă de data asta eşuează puţin mai bine decât prima dată. Şi apoi eşuează din ce în ce mai bine. Până când reuşesc să ajungă acolo. Şi, dacă tot am amintit de J.K. Rowling, să vedem ce alte femei mai putem adăuga pe lista celor au văzut eşecul ca pe-o şansă de a deveni şi mai buni.
SALLIE KRAWCHECK
Numele lui Sallie Krawcheck nu ar trebui să îţi sune familiar decât dacă eşti un fan împătimit al tranzacţiilor financiare. În lumea bună a oamenilor de afaceri, Sallie e cunoscută drept una dintre cele mai puternice femei de pe Wall Street. În 2011, Sallie lucra la Bank of America, de unde a fost concediată. Ce-a făcut mai departe? She kept moving. And moving. And moving. And moving. AND MOVING. În prezent, Krawcheck e CEO şi fondator Ellevest, bifează în fiecare lună o mulţime de apariţii la televiziunile americane, scrie editoriale pentru Reuters şi The Huffington Post, are 50.000 de followeri pe Twitter, aproape două milioane pe LinkedIn şi… şi niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă ar fi renunţat după ce a concediat-o Bank of America.
Lecţia nr. 6: ,,I’m not a businessman. I’m a business, man!” (Nu mai ştim cine a zis-o. Aristotel. Socrate. Sau poate Jay-Z.)
LUCILLE BALL
Doamna Ball e o actriţă iconică, deci nu o să ne pierdem timpul scriindu-i aici biografia, e mult prea cunoscută şi se găseşte, oricum, la o simplă căutare pe Google. Înainte de show-ul „I love Lucy” (de prin anii ’50, care a înregistrat un succes uimitor), Ball era considerată de toată lumea bună a Hollywood-ului ,,o actriţă ratată” sau ,,B-list actress”. A fost concediată de foarte mulţi regizori, iar oamenii erau atât de convinşi că Ball nu are ce căuta în lumea actoriei, încât au îndemnat-o în repetate rânduri să încerce şi altă profesie. La distanţă de atâtea decenii, numele celor care i-au spus că e o actriţă ratată a dispărut odată cu ei, în timp ce numele lui Lucille nu a fost încă uitat. Aşadar, data viitoare când cineva îţi spune că nu eşti destul de bun, astupă-ţi urechile şi continuă să faci ce făceai şi până atunci.
Lecţia nr. 7: nu asculta oamenii din jurul tău, cei mai mulţi dintre noi pot greşi şi vor greşi. Tu ştii cel mai bine cine eşti. Şi ce poţi. ,,Make adversity a stepping stone”.
MARILYN MONROE
Întunecată, luminoasă, vibrantă, seducătoare, copilăroasă, tristă, învinsă, dar niciodată spăşită – e în ochii lui Marilyn – cea care priveşte cu nonşalanţă din pop art-urile lui Andy Warhol – ceva din strălucirea tăioasă a jocului dintre toreador şi animalul învins, care se încăpăţânează să provoace până la final. E în buzele ei cărnoase, mereu roşii – precum cele din fotografiile pe care Hugh Hefner le publica în Playboy în 1953 – un fel de basm cu zâne pentru adulţi, o senzualitate naivă şi diafană, care îi îngăduie să încalce de nenumărate ori legile verosimilităţii şi să-l subjuge pe privitor fără nicio înştiinţare prealabilă. Şi mai e în Marilyn ceva din Cenuşăreasa. Minus pantofiorul de sticlă. Şi finalul fericit. Oare ce am mai putea să spunem despre Marilyn din ce nu ştii deja? Mai nimic. Ce nu ştii, însă, e că – la început – aproape toate agenţiile de modelling i-au spus să ia în considerare ideea de-a deveni secretară, pentru că formele ei nu intrau în categoria ,,90-60-90”. Şi da, a fost şi concediată, la un moment dat. Ce a făcut Marilyn? S-a plâns? Nu! A continuat să bată la uşi, până când una dintre ele s-a deschis. Şi, mulţi, mulţi ani mai târziu, formele ei imperfecte au ajuns să fie considerate noul etalon de frumuseţe. Richard Buckminster Fuller spunea: ,,You never change things by fighting the existing reality. To change something, build a new model that makes the existing model obsolete.”
Lecţia nr. 8: Think BIG! Îndrăzneşte!
KIM FRANCE
Înainte să înfiinţeze Lucky Magazine, în 1999, Kim France a avut funcţii în managementul editorial la Sassy, New York Magazine şi Spin. În 2008, când recesiunea a lovit greu în presă, Lucky Magazine a intrat într-o pasă financiară foarte proastă şi France a fost înlocuită cu Brandon Holley (fostul redactor-şef de la Yahoo! Shine). Imediat după ce-a fost concediată, France a creat ,,Girls Of A Certain Age”, un blog de fashion care a avut un succes imens atât în rândul cititorilor, cât şi în rândul criticilor de modă. Mai apoi, în 2012, datorită expunerii pe care i-o oferea blogul, France a devenit curatorul unui celebru site de shopping, OpenSky. În acelaşi an, ea spunea într-un interviu acordat WWD: ,,Dacă nu aş fi fost concediată atunci, aş fi continuat să muncesc pentru alţii. Să plec de acolo a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat şi nu sunt interesată să mai lucrez pentru nimeni altcineva în acest moment”. E o frază pe care Kim France nu ar fi ajuns să o rostească dacă nu ar fi reuşit să vadă concedierea nu ca pe un eşec, ci mai degrabă ca pe o şansă de a fi mai bun.
Lecţia nr. 9: Keep moving!
PAT KINGSLEY
Pat nu e atât de cunoscută în afara graniţelor Statelor Unite, dar am ales-o în defavoarea Madonnei, a lui Felicity Huffman, Kerry Washington sau Kate Walsh (alte femei care şi-au revenit spectaculos în carieră după ce au fost concediate) pentru că povestea ei e puţin mai interesantă decât a lor. Pat a fost consilier de imagine şi PR pentru celebrităţi precum Ellen DeGeneres, Jodie Foster, Jack Nicholson, Penelope Cruz, Tom Cruise sau Sandra Bullock. Ea a ţinut sub control crize de imagine celebre, precum binecunoscutul moment ,,Yep, I’m gay!” (Ellen DeGeneres) şi multe, multe altele pe care nu le mai amintim aici. Momentul cel mai întunecat din evoluţia ei profesională a fost când Tom Cruise a concediat-o. Pentru lumea din afară a părut că acela va fi sfârşitul carierei ei. Dar nu a fost deloc aşa. Imediat după ce a fost concediată, Pat şi-a făcut propria firmă de PR şi, după mulţi ani, a declarat că, în ciuda relaţiei tensionate pe care a avut-o cu Tom Cruise, ,,Tom e un băiat încântător”.
Ce poţi învăţa din toate aceste poveşti? În primul rând trebuie să realizezi că majoritatea femeilor de mai sus au ajuns unde sunt acum doar după ce au fost concediate, după ce au întâlnit un şef exact ca al tău, după ce nu au fost promovate când trebuia sau după ce au eşuat în tot felul de alte proiecte profesionale. Să fii concediat e un lucru normal şi asta nu înseamnă nicidecum că traseul tău profesional s-a încheiat acolo sau că trebuie să rămâi blocat(ă) într-o buclă de incertitudine, punctată de ,,nu ştiu ce să mai fac cu viaţa mea de acum încolo”. Femeile de succes de mai sus au ajuns ce sunt astăzi conştientizând că au eşuat, asumându-şi responsabilitatea pentru eşec, învăţând din asta şi luând-o de la capăt de câte ori a fost nevoie. Şi, ca fapt divers: dacă tot ţi-ai pierdut slujba, de ce să nu devii antreprenor? Până la urmă care e numitorul comun al tuturor oamenilor de succes pe care îi ştii? Maşinile Lexus? Nu. Casele de vacanţă de la malul mării? Nici atât. Banii? Nu. Mai încearcă. Contextul prielnic în care s-au aflat la un moment dat? Nici măcar. Toţi oamenii de succes pe care îi ştii au în comun un singur lucru: nu muncesc pentru alţii. Ei îşi urmează obsesiv pasiunile şi văd în eşec doar o altă ocazie de a ajunge acolo unde vor să fie. Iar dacă familia şi prietenii tăi îţi spun că eşti nebun pentru că te gândeşti la antreprenoriat, arată-le poveştile femeilor de mai sus şi vorbele lui Samuel Beckett: „Ever tried? Ever failed? Try again. Fail again. Fail better!”
