de ANTONETA GALES
Prima data cand am intrat in contact cu ceea ce inseamna activitate sindicala a fost in 1996 cand am fost invitata in Danemarca pentru a participa la schitarea si demararea unui proiect PHARE ce viza constituirea de sindicate si sprijinirea organizatiilor existente in Romania.
In cele doua saptamani pe care le-am petrecut acolo, am inteles ce inseamna sindicate, sindicalizare (procentul celor cuprinsi in sindicat din totalul celor activi pe piata muncii este in jur de 70%, una dintre cele mai mari rate din UE), care este scopul acestei activitati, cum si de ce se negociaza, pana unde se poate merge astfel incat piata si angajatorii sa mai poata functiona.
Am inteles ca exista niste limite. De ambele parti. Am inteles ca exista interese comune si ca se colaboreaza in acest scop. Am fost fascinata de modul in care acei oameni, de ambele parti ale baricadei, stiau care este interesul lor si totusi puteau negocia astfel incat sa existe beneficii pentru fiecare. Era extrem de diferit fata de ceea ce pareau a fi, pe vremea aceea, sindicatele in Romania.
Compania Selgros a intrat in Romania in 2000 si a deschis primul magazin un an mai tarziu, la Brasov. In compania noastra, respectul pe care il acordam angajatilor este una din valorile cheie si ne concentram pe construirea unei echipe de angajati talentati si motivati.
Asta inseamna ca acordam in mod constant o atentie deosebita climatului de lucru si posibilitatilor de dezvoltare personala si profesionala a colegilor nostri si ca oferim un mediu de lucru ce stimuleaza astfel de demersuri.O modalitate prin care putem face acest lucru este printr-un dialog social autentic. Altfel spus, respectul fata de angajati inseamna si cunoasterea detaliata a situatiei colegilor nostri, a provocarilor carora trebuie sa le faca fata, iar in acest sens am sustinut alegerea de reprezentanti ai salariatilor in fiecare magazin, inca din 2003-2004, cu mult inainte de infiintarea sindicatelor. Legea negocierilor colective ne-ar fi permis sa avem un numar mai mic de reprezentanti si nu neaparat in fiecare magazin, insa pentru noi dialogul real a fost mereu important.
Pasii spre sindicalizare
Am avut primul sindicat in vara anului 2007, iar cel de-al doilea a demarat actiunea de constituire in toamna aceluiasi an. Astfel, in 2008 aveam doua sindicate in companie si niciunul dintre membrii consiliilor de conducere nu fusesera in Danemarca sa li se explice care este rolul acestora. Prin urmare, procesul de acomodare a fost destul de dificil.
Primul sindicat a avut un numar foarte mic de membri, 170, insemnand aproximativ 5% din angajati, iar celalalt s-a constituit cu ajutorul celor care fusesera reprezentanti ai salariatilor in magazine si care au devenit ulterior membri in consiliul de conducere al formatiunii.
Erau colegi care participasera pana atunci la discutiile anuale de negociere cu conducerea (erau alesi prin vot de catre ceilalti salariati si aveau un cuvant destul de greu de spus in magazinele lor). Modul in care au fost tratati de catre reprezentantii primului sindicat, care le-au spus ca din acel moment cuvantul lor nu mai valoreaza nimic intrucat ei sunt doar reprezentanti ai salariatilor si ca din acel moment compania va negocia doar cu sindicatul lor, i-a determinat pe cei din urma sa se organizeze si sa constituie al doilea sindicat…
Articol publicat integral in revista HR Manager, nr. 23, septembrie 2012. Pentru a putea citi articolul in intregime, va asteptam sa va abonati la revista HR Manager
Antoneta Gales, Director de Resurse Umane, Selgros Cash&Carry Romania
