Primul raspuns ar fi „imediat dupa ce ne lamurim cu privire la engagement”. Al doilea raspuns ar fi „ca pe un instrument de motivare a performantei, de colaborare si dezvoltare cognitiva”.
Mi-a placut conceptul de Gamification de cand l-am intalnit prima oara. Chiar am zis ca este „the next big Thing” in recrutare si training. Intre timp am tot asteptat sa vad cum este aplicat in companii si, din pacate, inca nu am auzit de multe proiecte in acest sens (prin urmare, scrieti-mi daca aveti un astfel de proiect, suntem curiosi sa aflam cum functioneaza). Intr-adevar, este dificil sa vorbim de Gamification si de aplicarea principiilor folosite in jocurile video cat timp multe companii interzic Facebook-ul la locul de munca! Doar ca toate prezentarile, toate studiile, toate articolele despre Generatia Y ne avertizeaza ca pentru acesti tineri, vechile metode nu mai functioneaza.
Am avut ocazia ca in cadrul conferintei organizate de Profiles International la Brasov sa il ascult pe Enrico Banchi, Director la Scoala Palo Alto din Milano, vorbind despre ce putem invata ca angajatori de la industria jocurilor video. Si trebuie sa fac o precizare: Banchi este un expert in jocurile video, dincolo de calitatea de profesor si consultant de business. Prin urmare, speech-ul lui despre Gamification a fost unul valid.
Iata cateva idei cheie din prezentarea lui:
– Tinerii Millenials sunt oportunisti din punct de vedere Social Media. Stiu si cunosc Facebook-ul si Twitter-ul. Nu se considera tech-savvy pentru ca tehnologia este ceva intuitiv pentru ei…natural…nu ceva ce poate fi separat de viata lor.
– Inainte de a ne gandi la folosirea Gamification-ului trebuie sa investigam problema engagementului.
Daca ii intrebi pe unii angajati ce anume ii determina sa fie engaged, multi o sa ridice din umeri. Ei nu stiu de ce si pentru ce sunt engaged. Mai mult, daca vrem sa obtinem un buget pentru astfel de proiecte trebuie mai intai sa studiem industria jocurilor video, o industrie de miliarde de dolari la nivel global. Enrico Banchi
– Jocurile video sprijina diversitatea si colaborarea. Ganditi-va ca intr-un joc online, tu, ca player, te poti juca in retea cu oameni din Asia, America, India, cu oameni care au 17 ani, 35 de ani, 23 de ani, cu oameni de etnii si credinte diferite. Toate aceste date demografice nici nu te intereseaza atunci cand te joci, te intereseaza doar ca cei care joaca cu tine, in echipa ta, sa dea randament…sa performeze….Exact acelasi lucru pe care il vrem si noi de la angajatii nostri.
– Jocurile video (si aici Banchi chiar a precizat ca se refera la jocurile serioase, active, de strategie si actiune – Warcraft, StarCraft, Call of Duty etc) te ajuta sa iti dezvolti abilitatile de orientare in spatiu, capacitatea de reactie, capacitatea de concentrare pe un anumit obiectiv sau misiune. Nu cumva avem nevoie de toate astea in companii?! Mai mult, distractia si emotiile pe care le ai atunci cand esti angrenat intr-un joc video iti permit sa fii si inovativ, o abilitate atat de ravnita in mediul de business actual.
– In Gamification trebuie sa tinem cont de recompensa si de recunoasterea performantei. Astazi exista adevarate campionate internationale in lumea gamerilor, unde ei se bucura de recunoastere si popularitate! Sounds familiar? Recunoastere, feedback, exact ce vor angajatii de la noi.
– Putem incerca sa intrebam candidatii la interviul de recrutare daca sunt pasionati de jocurile video si care sunt titlurile preferate. Daca in discutie apar „jocurile de strategie” s-ar putea sa avem in fata un candiat viabil.
– Trebuie sa ne gandim la adoptarea unei politici Bring Your Own Device (BYOD) intrucat, dupa cum ne-a spus si profesorul de la Palo Alto, astazi tinerii sunt impartiti in doua categorii: Fanii Android si Fanii Apple.
Fiecare vrea sa foloseasca tehnologia care ii place. Nu ii obligati sa renunte! Daca ii spui azi unui tanar ca trebuie sa lucreze pe Blackberry deja ai pierdut puncte in fata lui. Si ce daca vrea sa vina cu tableta in sedinta? Tableta face parte din el! Nu ii frustrati! Enrico Banchi
Mesajul principal al lui Banchi in cadrul prezentarii de la Profiles International poate fi rezumat la necesiatea de a ne debarasa de mentalitatea potrivit careia jocurile video te izoleaza social si iti distrag atentia. Banchi a punctat foarte bine cu exemplul Google: din afara avem impresia ca acolo toata lumea se distreaza si nu munceste deloc. Dar nu este adevarat. Se munceste foarte mult la Google si cred ca rezultatele le experimentam noi zi de zi. Pana la urma totul se reduce la perceptia noastra fata de jocurile video. Si in calitate de parinti, de exemplu, ne dorim ca ai nostri copii sa stea departe de jocurile video si sa se joace mai mult afara. Nu e nimic gresit in asta, spune Banchi, doar ca jocurile video au evoluat foarte foarte mult in ultimii ani. Alte principii, alte tipuri de interactiuni, alte capacitati solicitate.
Si a mai fost un aspect interesant in viziunea lui Banchi. La un moment dat, intr-unul dintre panelurile conferintei, s-a pus problema veridicitatii afirmatiei „nimeni nu este de neinlocuit”. Punctul de vedere oficial al speakerilor din acel dialog a fost ca exista oameni care nu pot fi inlocuiti, ca nu exista candidati. Si atunci ma intreb, daca noi credem ca sunt oameni care nu pot fi inlocuiti, de ce ne mai batem capul cu Talent Management-ul?! Dar nu la opiniile mele personale vroiam sa ajung, ci la faptul ca Banchi crede in responsabilizarea individului, in capacitatea acestuia de a intelege ca daca nu performeaza, atunci The Game is Over. Si aici intervine Gamification-ul. Jocurile video, mai mult decat alte simulari, iti arata ca daca nu atingi punctajul sau daca „bara ta de energie” se goleste, atunci iesi din joc. Iti asumi acest risc odata ce incepi sa joci. La fel este si in piata muncii.
Sunt tare curioasa ce parere aveti despre subiect, asa ca astept parerile voastre!
p.s. Toate revelatiile de mai sus au aparut la conferinta „Managementul Talentelor – o abordare strategica”, organizata la Brasov de Profiles International.
