de CRISTINA RANDJAK
La nivel de unitate negocierea colectiva reprezinta instrumentul prin care angajatorul si reprezentantii angajatilor, constand in organizatii sindicale sau reprezentanti alesi, dezbat drepturile si obligatiile care decurg din relatiile de munca.
Negocierea colectiva este obligatorie pentru unitatile care au cel putin 21 de angajati. Unitatile cu mai putini angajati nu au obligatia negocierii colective.
Participantii la negocierea colectiva
1. Angajatorul este reprezentat in cadrul negocierii colective de catre organul de conducere, stabilit prin lege, statut ori regulament de functionare.
2. Angajatii sunt reprezentati de catre sindicatul legal constituit si reprezentativ sau de catre reprezentantii alesi. Sindicatul este reprezentativ la nivelul unei unitati daca jumatate plus unu dintre angajatii unitatii in cauza sunt membri ai acestuia. In cazul in care niciun sindicat nu a dobandit reprezentativitate la nivelul unitatii, angajatii isi vor alege reprezentantii.
Alegerea reprezentantilor se poate desfasura chiar daca la nivelul unitatii sunt constituite unul sau mai multe sindicate nereprezentative.La alegerea reprezentantilor angajatilor vor participa atat salariatii nesindicalizati, cat si cei care sunt membri ai sindicatelor nereprezentative.
In cazul in care la nivelul unitatii exista un sindicat nereprezentativ care nu este afiliat la o federatie sindicala reprezentativa in sectorul de activitate din care face parte unitatea, angajatii vor fi reprezentati la negocierea colectiva doar de reprezentantii lor alesi. Daca sindicatul nereprezentativ la nivelul unitatii este afiliat la o asemenea federatie sindicala, aceasta va participa la negocierea colectiva, la solicitarea si in baza mandatului sindicatului, alaturi de reprezentantii alesi ai angajatilor.
In acest ultim caz, angajatii sindicalizati vor fi dublu reprezentanti in negocierea colectiva, atat de catre reprezentantii alesi, cat si de catre federatia sindicala.
Ce spune legislatia
Reglementarea reprezentarii angajatilor la negocierea colectiva cuprinsa in Legea nr. 62/2011 a dialogului social („LDS”) si in Codul muncii actual este mai echitabila decat prevederile cuprinse in reglementarea anterioara, respectiv in Legea nr. 130/1996 („Legea nr. 130/1996”) a contractului colectiv de munca („CCM”) si in versiunea anterioara a Codului muncii.
Conform acestora din urma, daca cel putin unul dintre angajatii unitatii era membru intr-un sindicat nereprezentativ, angajatii din acea unitate nu isi puteau alege reprezentantii, ceea ce in practica putea determina imposibilitatea desfasurarii unor negocieri colective. De asemenea, reglementarile anterioare permiteau federatiei sindicale reprezentative la nivelul ramurii de activitate sa participe la negocierile colective de la orice unitate din ramura fara a fi obligatorie existenta unui sindicat afiliat la aceasta in unitatea in cauza.
LDS a deschis posibilitatea unei reprezentari reale a angajatilor in negocierile colective permitand reprezentantilor angajatilor sa participe la acestea ori de cate ori nu exista un sindicat reprezentativ la nivelul unitatii. Totusi, LDS ar trebui sa fie modificata prin inlaturarea posibilitatii ca federatia sindicala sa participe la negocierile colective la nivel de unitate – aceasta ar conduce la eliminarea discriminarii legate de dubla reprezentare a angajatilor sindicalizati si a problemelor practice legate de tergiversarea negocierii colective daca reprezentantii alesi ai angajatilor si federatia sindicala nu ajung la un numitor comun in cadrul negocierii…
Articol publicat integral in revista HR Manager, nr. 24, noiembrie 2012. Pentru a putea citi articolul in intregime, va asteptam sa va abonati la revista HR Manager.
Cristina Randjak, Managing Associate bpv GRIGORESCU STEFANICA
