de ANTONETA GALES
Luna trecuta am avut un seminar, primul dintr-o serie de trei, intitulat „Think as a creative leader”, celelalte doua urmand sa fie „Act” si „Communicate” … as a creative Leader. Mare provocare!
Trecuse ceva vreme de cand nu mai tinusem seminare si uitasem cat de mare si frumoasa poate fi bucuria de la sfarsit, cand oamenii iti multumesc pentru ceea ce le-ai impartasit. Pentru ca despre asta este vorba! Toate cunostintele si resursele se afla in participanti, e important doar modul, plin de respect, prin care ii determini sa realizeze acest lucru.
In cazul acestui curs, cea mai mare dificultate, si de aici si satisfactia, a pornit din faptul ca intreg continutul a avut legatura cu persoana fiecaruia, cu ceea ce este el/ea, si nu cu ceea ce i se spune sa fie sau sa faca. Au fost o multime de teste individuale ale caror rezultate nu au fost comentate, teste de valori, teste de incredere, teste de validare a sistemelor de gandire. Stiam ca va fi greu, dar nu mi-am imaginat dimensiunea reala a provocarii. Am fost extrem de fericita la final, cand mi-am dat seama (din nou) cat de mult imi place sa fac asta.
Adam Grant… sau cel care m-a convins ca nu sunt singura idealista
La inceput, cand ma pregateam si strangeam materialele pentru seminar, am dat de un articol interesant in McKinsey Quarterly. Adam Grant, autorul acestuia, este cel mai tanar profesor titular de la The Wharton School si cel mai bine cotat cadru didactic din cadrul acestei facultati. Este considerat unul dintre expertii de frunte in problematica succesului si a muncii organizationale, publicand peste 50 de articole pe aceste subiecte in publicatii importante. Articolul se numea „Givers take all: The hidden dimension of corporate culture” (Donatorii iau totul: dimensiunea ascunsa a culturii corporatiste). Am fost extrem de impresionata de titlu si am citit articolul de mai multe ori.
Apoi am vizitat site-ul lui Adam Grant, mi-am comandat cartea – „ A da si a lua, o abordare revolutionara a succesului”(aparuta recent) – si am citit-o dintr-o suflare. Acum sunt la cea de-a doua lectura; de aceasta data citesc si toate articolele la care face referire.
Sigur ca mi-a placut atat de mult pentru ca se potriveste cu modul in care gandesc. Ceea ce mi se pare incredibil este modul in care a reusit sa ma convinga ca nu sunt singura idealista de pe lume si ca nu e atat de rau sa fii asa. Demonstratia lui Grant mi-a validat conceptele dupa care ma ghidam. Nu aveam ezitari in ceea ce priveste o astfel de abordare, doar imi era mai greu sa ii conving pe ceilalti. Stiti foarte bine ca in momentul in care iti exprimi o parere, in cazul in care este sustinuta de studii, publicatii stiintifice sau altele asemanatoare, aceasta este mai usor acceptata.
Donatorul, negustorul si profitorul…cine ascunde AS-ul
Specialistii in stiinte sociale au ajuns la concluzia ca oamenii se deosebesc spectaculos in ceea ce priveste preferintele lor in materie de reciprocitate in interactiunile sociale – combinatia dorita de ei intre „a lua” si „a darui”. Adam Grant prezinta cele trei categorii de indivizi: givers, matchers, and takers, si traducerea (foarte buna, reusita de Dan Craciun) este: donatori, negustori si profitori. Fiecare individ poate oscila intre cele trei stiluri, preferand un anumit stil functie de mediul in care interactioneaza: un profitor la locul de munca poate fi un donator in relatiile sale personale.
Analiza studiului lui Grant se concentreaza pe relatiile de munca: tentatia este sa credem ca donatorii vor pierde, profitandu-se de ei, dar ni se demonstreaza ca donatorii pot fi doar in partea superioara sau inferioara a ierarhiei succesului – cei care obtin cele mai slabe si cele mai bune performante sunt donatorii (negustorii si profitorii pot avea rezultate foarte bune, in general pe termen scurt, dar performerii de top sunt doar donatorii; cei pentru care conteaza cu cine si cum lucreaza, pe cine si cum pot ajuta).
Pe site-ul cartii (giveandtake.com) este si un chestionar de evaluare a profilului personal (pe care l-am facut rapid). Intrucat am pastrat ultima parte a seminarului pentru a adresa acest subiect, era important pentru mine sa am si acest chestionar. Si da, l-as fi putut reface dupa cel de pe Internet, sa ma apuc apoi sa verific legatura intre itemi si punctaj, dar m-am gandit ca ar putea fi mult mai simplu sa ii scriu direct lui Adam, sa-l rog sa accepte sa folosesc chestionarul si sa mi-l trimita intr-o forma in care sa-l pot traduce si pentru care sa am punctajul de evaluare.
Initial am primit un mesaj automat prin care eram anuntata ca destinatarul face un tur de carte. Peste cateva zile insa am primit un raspuns foarte frumos – Adam mi-a multumit pentru interes si mi-a trimis testul cu punctajul aferent. Iata cat de simplu poate fi! Si este si cea mai buna dovada ca exista oameni care pun pasiune in ceea ce fac si in a-i ajuta pe ceilalti.
„A da si a lua” prezinta modele de succes ale unor persoane pentru care motivul central in jurul caruia isi desfasoara toate actiunile este acela de a darui din pasiunea lor, din talentul lor si de a-i ajuta astfel pe ceilalti. Sunt modele ale unor oameni care cu cat au daruit mai mult, cu atat au avut mai mult succes. Se face o diferenta clara intre cei care daruiesc pana la epuizare, ceea ce nu este recomandabil, si cei care o fac tinand cont si de propria stare de bine, de ceea ce ii motiveaza mai mult.
Intr-o lume in care prima tendinta a cititorului este sa contrazica tot ceea ce sustine Grant, ideile lui pot parea revolutionare la prima vedere, dar, cu siguranta, la o privire mai atenta, lucrurile chiar sunt simple. Cei mai multi dintre oamenii care au profile de donatori au impresia ca aceasta ar putea fi o slabiciune. Nimic mai fals! Capacitatea de a darui, cu cat este mai exersata, cu atat aduce mai mult bine.
Nu veti fi luati de fraieri!
In afara de Adam, care mi-a trimis ceea ce l-am rugat, va mai dau un exemplu: pregateam o sedinta importanta la care urma sa prezint tendintele in retail-ul modern. Am gasit o prezentare foarte interesanta pe slideshare.net, apartinand lui Magnus Ohlsson, si urma sa preiau cateva idei din aceasta. I-am scris un mesaj autorului, un consultant in retail din Suedia, si l-am anuntat ca voi face o prezentare care va include si ideile lui. Rezultatul? Mi-a mai trimis si alte studii pe care le facuse. Am comunicat si am schimbat cateva concluzii si m-a ajutat sa validez ideea ca am intrat in asa-numita „era sociala” in care inter-conectivitatea poate fi un mare avantaj.
Oamenii se schimba, sunt mult mai dispusi sa stabileasca contacte, cu conditia sa fie autentice, oamenii sunt mai deschisi si mai generosi… macar unii dintre ei. Grupurile se constituie pe interese si valori comune si va fi din ce in se mai simplu sa ii gasesti pe aceia cu care sa poti impartasi si sa iti poti adauga valoare. Pentru a putea darui si celorlalti.
Cartea lui Adam Grant este pentru aceia care incercau sa-si ascunda disponibilitatea de a-si aduce contributia adevarata la dezvoltarea celorlalti, pentru aceia care se temeau ca „vor fi luati de fraieri”. Este o pledoarie pentru autenticitate. In lipsa ei totul devine cumplit de obositor si de periculos.
In concluzie, fiti autentici, daruiti mai mult! Veti avea mai mult succes!
Antoneta Gales
Director de Resurse Umane, Selgros Cash&Carry Romania
