Staffing — 01 July 2014

de PAULA NICOLAESCU

Am intalnit adulti care nu aveau un scop clar in viata, ci treceau de la o zi la alta din inertie; am intalnit persoane care aveau un vis, stiau ce si-ar fi dorit sa faca, dar nu faceau acel lucru…fie pentru ca erau tematori, fie pentru ca nu erau dispusi sa plateasca pretul visului lor; si am intalnit si oameni care trecusera de starea de confuzie sau frustrare si care in fiecare zi erau cu un pas mai aproape de scopul lor.

Lipsa de implinire profesionala a multor oameni trecuti de 30 de ani ar trebui sa ne puna semne de intrebare in legatura cu generatia care vine din urma. Da, avem si oameni de cariera, oameni care stiu ce vor, dar nu putem neglija pentru o minoritate, procentual vorbind, majoritatea care nu are o directie profesionala, ci doar un castig salarial la final de luna. Intrebati daca le place ceea ce fac, multi ridica din umeri si spun ca nu au incotro. Si nu este vorba de criza economica. Este vorba de ceva mai profund, de ceva ce schimbarile din jurul nostru au scos la suprafata: neimplinirea individuala. Neatentionati de nimeni, prinsi in responsabilitatile de rutina, aceasta generatie a fost prinsa in goana dupa job-uri si nu in construirea coerenta a unei cariere.

Intr-adevar, din diferite motive, poti ajunge sa constientizezi de-abia la varsta maturitatii lipsa de directie in viata sau nevoia unei schimbari majore in cariera. Ceea ce poti face este sa preiei controlul. Doar ca cu cat te decizi mai tarziu, cu atat mai mare este efortul. Vorba filosofului Abraham Kaplan: „Daca, asa cum spunea Socrate, o viata la al carei sens nu te-ai gandit niciodata nu merita traita, la fel si o viata netraita merita analizata”.

Prima baricada
Traim o perioada haotica, cu multe optiuni (ce bine!), insa prea putin ajutor (ce pacat!). Implicarea mea in viata adolescentilor m-a facut sa realizez lipsa lor de directie, lipsa cunoasterii de sine si a abilitatilor cu care sunt inzestrati, comparatia, frustrarea si dezechilibrul la care sunt supusi. Nu-si pun intrebari esentiale pentru ca nu stiu, in primul rand, ca ar trebui sa si le puna. Parintii sunt fie mult prea ocupati cu job-ul, fie sunt dezinformati la randul lor, iar scoala romaneasca este vizibil depasita de realitate…Rezultatul? Placeri trecatoare, anturaje periculoase si disperarea de a fi orisicum pe propriile picioare, castigand proprii bani, exploatand dorinta de a fi cineva.

Dar cine?… In demersul de a-si incepe viata profesionala, noi, oamenii de HR, suntem prima baricada de care se lovesc. Prin urmare, oare nu ar fi util ca tehnicile de recrutare sa fie imbinate cu tehnici de consiliere in cariera? Avem nevoie de angajati echilibrati, multumiti si impliniti prin ceea ce fac, care isi pot atinge potentialul maxim si care pot aduce rezultatele asteptate. De cele mai multe ori, mijloacele de motivare financiare sau nonfinanciare nu vor reusi decat pentru o scurta perioada de timp sa opreasca criticile si frustrarile cauzate de neimplinirea unui angajat care „nu-si gaseste locul”.

Fara regrete
Mai multe studii externe ne infatiseaza ca fiind o natiune de oameni critici, nemultumiti, suspiciosi si neimpliniti. Altele ne spun ca am fost o generatie de sacrificiu ca urmare a trecerii de la comunism la democratie. Se spun multe si, in parte, sunt adevarate. Nu este o analiza critica, ci realista! Si realist este sa stim unde suntem si unde dorim sa ajungem!

Ma adresez oamenilor de HR cu adevarat pasionati de „resursa umana”, pasionati de a investi in oameni nu doar atunci cand au un castig salarial pentru aceasta investitie. Si cred ca multi dintre cei ce aleg o cariera in aceasta directie sunt astfel de oameni! Acesta este si motivul pentru care cred ca putem conlucra la formarea unei generatii de oameni capabili sa-si construiasca o cariera, care sa nu traiasca cu regretul de a fi avut doar niste job-uri si nu o cariera adevarata, care sa-si gaseasca implinirea in interiorul lor si sa nu traiasca dezamagirea cautarii implinirii in exterior.

Cineva mi-a spus intr-o zi o scurta povestioara: „Un om care mergea pe strada a cazut intr-o groapa sapata de cineva. S-a straduit din rasputeri o zi, doua, sa iasa, dar n-a reusit pentru ca groapa era adanca si alunecoasa. A inceput sa strige dupa ajutor si pe acolo a trecut un medic. I-a povestit ce a patit, medicul s-a uitat la el uimit, i-a scris o reteta medicala pe care i-a aruncat-o in groapa, dupa care a plecat. La fel a trecut pe acolo un preot, care a scos o foaie, i-a scris o rugaciune si i-a aruncat-o in groapa. Dupa cateva zile, dupa ce isi pierduse orice speranta, a trecut pe acolo un prieten, care vazandu-l in acea groapa, fara sa stea pe ganduri, a sarit inauntru. Omul din groapa, disperat, a strigat la el: Ce-ai facut? Acum suntem amandoi in groapa! Prietenul, linistit, i-a raspuns: Nu te teme, eu am mai fost in aceasta groapa si stiu cum sa ies”…

Daca intr-adevar am fost o generatie de „tranzitie” inseamna ca avem capacitatea de a intelege o generatie care nu stie incotro sa o ia. Pentru a determina un tanar sa accepte cu incredere un ajutor in acest sens, are nevoie de cineva caruia sa ii pese, care sa-l inteleaga si care sa fi trecut prin temerile lui. Adolescentii de azi par lipsiti de interes in aceasta directie, insa atunci cand inteleg efectul pe care il are consilierea in viata lor sunt pregatiti sa mearga mai departe. Rolul nostu este acela de a-i ajuta sa constientizeze, de a-i invata sa-si intocmeasca un plan de actiune, sa isi asume responsabilitatea si sa investeasca la randul lor in cei care ii urmeaza.

Apel pentru „resursa umana”
Pentru a crea o astfel de generatie nu este suficienta consilierea la angajare sau ulterior. Este necesar un proces coerent care sa inceapa cu mult mai devreme. Este nevoie de o implicare stabila si constanta in cadrul scolilor din partea unor oameni care sa aiba abilitatile necesare dezvoltarii unei generatii. Au fost facuti deja pasi mici si e incurajator. Dar este necesara o miscare organizata, de amploare. Este nevoie de oameni care sa constientizeze necesitatea demersului, care sa fie dispusi la actiune si care sa isi asume rolul de mentor pentru cei ce vin dupa ei. Adevarata implinire vine din investirea a ceea ce ai devenit si a experientei tale in cei din jurul tau.

 

 

 

 

 

 

Paula Nicolaescu,
Specialist Resurse Umane Hercesa

Articol publicat in editia aprilie 2014 a revistei HR Manager, nr.32. Daca va plac articolele noastre, va invitam sa va abonati la revista, in format digital (e-paper) sau print.

Comentarii

Share

About Author

Roxana Maxim

(0) Readers Comments

Leave a Reply